Universitatea "petru maior" TÂrgu-mureş

Schimbarea subiectelor raportului juridic civil

Raporturile juridice civile încheiate se modifică în timp adaptându-se unor împrejurări noi. Se pot schimba şi subiecţii de drept care l-au încheiat. De exemplu, într-un contract de închiriere, chiriaşul având probleme financiare este în imposibilitatea plăţii chiriei. Contractul încetează prin acordul de voinţă al locatorului şi locatarului, dar creanţa trebuie executată. Intervine tatăl chiriaşului şi face el plata. Astfel, se schimbă un subiect al raportului juridic civil, locul locatarului fiind luat de tatăl acestuia prin instituţia numită subrogaţia în dreptul creditorului plătit.

Schimbarea subiectelor raportului juridic diferă în funcţie de natura raportului juridic.

a) schimbarea subiectelor raportului juridic când acestea sunt persoane juridice: se face în condiţiile actului normativ prin care s-au constituit, în cazul celor de drept public sau a voinţei liber exprimate de persoana juridică de drept privat;

b) schimbarea subiectelor raportului juridic civil ce are în conţinut drepturi nepatrimoniale.

Drepturile personale, nepatrimoniale fiind strâns legate de persoana titularului, intim legate de viaţă de familie (de exemplu, dreptul la reputaţie, la nume, la denumire, la onoare, dreptul de autor şi inventator, la viaţă, la integritate fizică şi sănătate, dreptul la respectarea vieţii private etc.) au caracter inalienabil şi nu pot fi transmise altei persoane.
Schimbarea subiectelor nu se poate face în acest caz.¹

c) schimbarea subiectelor raportului juridic civil de obligaţii

Legea reglementează schimbarea subiectului activ în raporturile de obligaţii prin următoarele procedee: cesiunea de creanţă, subrogaţia în drepturile creditorului plătit şi novaţia prin schimbarea de creditor.

cesiunea de creanţă: este contractul prin care un creditor transmite dreptul său de creanţă cu titlul oneros sau gratuit, unei alte persoane. Creditorul care transmite creanţa se numeşte cedent, dobânditorul creanţei se numeşte cesionar, debitorul care rămâne să execute creanţa transmisă se numeşte debitor cedat. În cesiunea de creanţă cesionarul ia locul cedentului. De exemplu, într-un contract de împrumut, de consumaţie (mutuum), creditorul (împrumutătorul) îl împrumută pe debitor cu suma de 15 milioane $, cu termen scadent de 6 ani. Împrumutătorul înainte de împlinirea termenului suspensiv 6 ani (la scadenţă) - când va putea exercita dreptul de a cere restituirea sumei împrumutate are nevoie de bani. Cedentul (împrumutătorul) încheie un contract de cesiune de creanţă cu o persoană dispusă să cumpere creanţa (cesionar). Astfel, se schimbă subiectul activ în raportul juridic de obligaţii: subiectul activ iniţial, cedentul este înlocuit cu dobânditorul creanţei-cesionarul. Ambele părţi ale contractului de cesiune sunt în avantaj: cedentul dobândeşte banii de care are nevoie, chiar dacă nu întreaga sumă, cesionarul şi-a investit banii urmând să dobândească şi un câştig: diferenţa dintre preţul de cumpărare a creanţei, de regulă mai mic, şi valoarea nominală a creanţei sau când acestea coincid, dobânda legală.

subrogaţia în drepturile creditorului plătit constă în înlocuirea debitorului din raportul juridic de obligaţii cu o altă persoană care, plătind datoria, devine creditor al debitorului, dobândind toate drepturile creditorului. Sunt frecvente situaţiile când o altă persoană plăteşte datoria debitorului. De exemplu, tata plăteşte datoria fiului său care a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unei combine muzicale şi nu reuşeşte să plătească decât o parte din preţ. Cel ce plăteşte în locul debitorului, îl înlocuieşte pe acesta în raportul juridic de obligaţii. Astfel, s-a stins raportul de obligaţii între creditorul iniţial (în exemplu, vânzătorul combinei muzicale) şi debitor (în exemplu, fiul care a cumpărat combina muzicală) acesta rămânând pe mai departe obligat faţă de noul creditor (în exemplu, tatăl).

novaţia prin schimbare de creditor, este un contract prin care se schimbă vechiul creditor cu un nou creditor, debitorul devenind obligat faţă de noul creditor şi liberat faţă de vechiul creditor. Novaţia, deşi sub acest aspect este identică cu cesiunea de creanţă şi subrogaţia în drepturile creditorului plătit, se particularizează prin aceea că simultan cu schimbarea subiectului activ are loc stingerea vechii obligaţii şi transformarea acesteia într-o nouă creanţă al cărei titular este noul creditor. De exemplu, cumpărătorul unui autoturism a convenit cu vânzătorul să plătească preţul la un termen şi constată că este în imposibilitate să o facă. Cei doi pot încheia un contract în care să stabilească schimbarea obiectului contractului de vânzare-cumpărare (de exemplu, în locul preţului debitorul să predea un bun determinat unei alte persoane, care devine astfel noul creditor. Acest lucru se poate realiza pentru că între vânzător şi noul creditor, de exemplu, există o obligaţie de plată).¹

d) schimbarea subiecţilor raportului juridic civil ce are în conţinut drepturi reale

În acest caz, se pot schimba numai subiecţii activi, prin transmiterea bunului asupra căruia se exercită dreptul de proprietate: prin contracte, succesiune, legate testamentare, tradiţiune etc.

Subiectul pasiv nu se poate schimba, el fiind “toţi ceilalţi”, nedeterminat, universal.

Capacitatea civilă a subiectelor raportului juridic civil

Capacitatea civilă, parte a capacităţii juridice constă în calitatea persoanei fizice sau juridice de a fi subiect de drept. Persoana poate încheia raporturi juridice civile numai dacă are capacitate civilă.

Potrivit prevederilor art.4 Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice: “Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor”.

Persoana fizică are capacitate de folosinţă şi, în afară de cazurile prevăzute de lege, capacitate de exerciţiu (art.5 Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice).