„Aşa socotesc eu cu firea mea aceasta proastă, când ar
dori Dumnezeu sa facă sa nu fie rugină pe fier si turci în
Ţarigrad sa nu fie, şi lupii să nu mănânce oile în lume,
atunci poate nu vor fi nici greci în Moldova şi în Ţara
Muntenească, nici or fi boieri, nici or pute mânca aceste
doao ţări, cum le mănânca .Iar alt leac n-au rămas cu
condeiul meu să mai pomenesc, ca să pot ghici.
( Continuare)
I. Neculce. Patriotismul. (continuare)
Focul îl stânji , apa o iezeşti şi o abaţi pe altă parte,
vîntul când bate te dai în lături, într-un adăpost şi te
odihneşti soarele intră în nour, noaptea cu întunericul
trece şi se face iar lumină, iar la grec milă, sau omenie,
sau dreptate sau nevicleşug, nici unele de acestea nu
sânt, sau frică lui Dumnezeu. Numai când nu poate să
facă rău, să arate cu blândeţe, iar inima şi firea, tot cât
ar putea, este să facă răutate.”
C. Negruzzi
C. Negruzzi. „Aprodul Purice” „Pe când tradiţiile istorice căzuseră în uitare şi
faptele glorioase ale strămoşilor noştri se
perdeau în întuneric, C.Negruzzi avu nobila
dorinţă de a deştepta simţul naţional prin
poemul istoric „Aprodul Purice.”
V. Alecsandri
C. Negruzzi. „Aprodul Purice” „Aprodul Purice” a fost o palmă dată de
trecutul glorios prezentului mişelit.”
V. Alecsandri
Scrisorile lui C. Negruzzi. „ Negruzzi e cel dintâi bun foiletonist al
nostru.”
E. Lovinescu
C. Negruzzi. „Scrisoarea XII. Păcală şi
Tândală”
„Negruzzi, în această din urmă bucată, e şi
primul culegător de proverbe din România.” Ş. Cioculescu
C. Negruzzi. Proza.
„Fragmentul „Cum am învăţat româneşte” e
întâiul model de literatură memorialistică de la noi.”
Ş. Cioculescu
Scrisorile lui C.Negruzzi. „... toată istoria românilor e cuprinsă în
scrierea a XIX-a.”
N. Iorga
C. Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul”
„Cu „Scrisorile” sale aduce un început, iar cu
„Alexandru Lăpuşneanul” un început şi o culme.” L. Leonte
C. Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul”
„... ea poate sluji drept model de felul cum
poate fi transformat un izvor istoric într-o
creaţie proprie.” E. Lovinescu
C. Negruzzi. Nuvela istorică.
„Ca puţini oameni, Negruzzi a avut simţul,
foarte rar, al acestui trecut: l-a văzut.”
N. Iorga
C. Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul” „Tensiunea dintre voinţa de autoritate a
voievodului şi voinţa boierilor, ciocnirea
dintre ţărănimea şi boierimea spolitoare,
simbolizată de vornicul Moţoc, alcătuiesc
conflictul.”
Al. Piru
C.Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul” „În adevăr, Lăpuşneanul retezase trunchiul, dar
vlăstarele creşteau, şi nu era el omul care să ştie a
le seca puindu-le stavilă pre însuşi poporul;
pentru aceasta, fapta lui fu judecată de crudă, şi el de tiran.” (C. Negruzzi. „Scrisoarea a XIX-a”)
C. Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul” Lăpuşneanul „purta coroana Paleologilor şi
peste dulama poloneză de catifea stacogie, avea
cabaniţă turcească.”
C. Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul”
„Acel răspuns al domnului: „Proşti, dar
mulţi!” cuprindea în trei cuvinte o adevărată
revolţie socială.”
V. Alecsandri
C. Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul” „Alexandru Lăpuşneanul” poate fi privit ca
punctul de plecare al întregii proze literare
româneşti.”
E. Lovinescu
Proza lui C. Negruzzi. „Însemnătatea lui Negruzzi e covărşitoare ca
prozator. Pentru noi ca şi pentru viitorime el va
rămâne creatorul nuvelei româneşti.” E. Lovinescu
C. Negruzzi. Creaţia literară. „ Să ne descoperim dinaintea acestui străbun,
care pe de o parte, tăia în marmură, iar, pe de
alta, împletea din firul de mătase al cuvintelor
cea dintâi horbotă de proză literară.” E. Lovinescu
C. Negruzzi. Biografia.
„Când toate monumentele noastre vor fi numai cenuşă oricare străin va avea obrăznicia a ne zice că am furat numele de român, pe care îl purtăm, şi ce-i vom răspunde.”
C. Negruzzi
C. Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul” „Scriitorii cei mai mari, un Homer, un
Shakespeare, sunt aceia despre care
posteritatea crede că n-au existat.”
G. Flobert
M. Preda
M. Preda. „Moromeţii” „- Ce e atunci adevăr şi ficţiune în „Moromeţii”?
- Adevărate sunt sentimentele. Ficţiuni sunt împrejurările.”
(Dialog: M. Preda – Eugen Simionescu, 1968)
„Gazeta literară”
M. Preda. „Moromeţii” Ilie Moromete „simbolizează lumea
ţărănească în valorile ei durabile.”
E. Simion
M. Preda. „Moromeţii” „Tata avea ciudatul dar de a vedea lucruri care
lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau.”
M. Preda. „Moromeţii”
Chipul lui Ilie „Până în clipa din urmă omul e dator să ţină la rostul lui...”
„Că tu vii şi-mi spui că noi suntem ultimii ţărani pe lume şi că trebuie să dispărem. Şi de ce n-ai fi tu ultimul prost de pe lume şi că mai degrabă tu ai trebui să dispari, nu eu?”...
M. Preda. „Moromeţii”
Chipul lui Ilie „Domnule, ... eu totdeauna am dus o viaţă
independentă.”
L. Rebreanu
L. Rebreanu. Creaţia literară.
„Liviu Rebreanu se distinge în literatura
noastră prin darul masiv de a crea viaţa.”
M. Sebastian
L. Rebreanu. Concepţiile estetice. „Realitatea e doar lutul care serveşte la
modelarea operei de artă. Procesul creaţiei
pentru a fi artistic nu trebuie să fie o copie
fotografică.”
L. Rebreanu. Concepţiile estetice. „Pot eu, care sunt fiu de plugar, să afirm că nu mai simt nici un pic de miros de brazdă afânat în mine? Arborele îşi simte rădăcina adânc înfiptă în glie, ca de acolo să-i tragă seva pentru ramurile care urcă în sus. Simt pe toţi muncitorii de pământ cum se frământă în mine .”
L. Rebreanu (Interviu de I. Valerian)
L. Rebreanu. „Ion”
„Dacă aş izbuti să fac pe Ion al Glanetaşului
Să înfăţişeze şi să simbolizeze pasiunea
organică a ţăranului român pentru pământul
pe care s-a născut, pe care trăieşte şi moare,
atunci da, ar putea deveni un tip
reprezentativ.” („Mărturisiri”)
L. Rebreanu. „Ion”
„În romanele mele nu este nici un personagiu
copiat după natură, dar nu este nici un
personagiu în care să nu fie ceva real.”
(Interviu. În „Rampa”, 1931.
Ioan Massoff)
L. Rebreanu. „Ion” „Aşa în romanul „Ion” aproape toate
persoanele au diferite conexiuni cu diferite
personagii care au trăit şi trăiesc.” (Interviu. În „Rampa”, 1932.
Ioan Massoff)
L. Rebreanu. „Ion”
Cipul lui Ion
„În planul creaţiei Ion e o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare şi a rămas în cele din urmă cu pământul.”
G. Călinescu
L. Rebreanu. „Ion”
Cipul lui Ion „Ion este expresia instinctului de stăpânire, a
pământului, în slujba căruia pune o inteligenţă
ascuţită, o cazuistică strânsă, o viclenie
procedurală şi, cu deosebire, o voinţă imensă :
nimic nu-i rezistă.” E. Lovinescu
L. Rebreanu. „Ion”
„Şi astăzi nu trebuie să ucidem ţăranul din
noi. Şi să recunoaştem: glasurile se amestecă
şi se confundă în zgomotul lumii.”
G. Călinescu
L. Rebreanu. „Ion”
Chipul Anei. „...femeia reprezintă două braţe de lucru,
o zestre şi o producătoare de copii.”
G. Călinescu
L. Rebreanu. „Ion”
Chipul Anei.
„...faţa lunguiaţă, arsă de soare, cu o
întipărire de suferinţă.”
L. Rebreanu. „Pădurea spănzuraţilor”
„Pădurea spănzuraţilor” e o „monografie a
incertitudinii chinuitoare.”
G. Călinescu
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa „În Apostol, am vrut să sintetizez prototipul
propriei mele generaţii. Şovăirile lui Apostol
Bologa sunt şovăirile noastre, ale tuturora, ca
şi zbuciumările lui.”
(„Mărturisiri”
„Revista Fundaţiilor regale, 1940”)
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa
„Numai un astfel de om putea să fie personaj
central al unui roman în care lupta dintre
datorie şi sentiment ameninţa mereu să
degenereze în frazeologie goală, patriotardă.” („Mărturisiri”
„Revista Fundaţiilor regale, 1940”)
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa „... simţi limpede că flacăra din ochii
condamnatului i se prelinge în inimă ca o
imputare dureroasă. ”
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa „Când omul are un ideal, înfruntă toate
greutăţile... nu voi ezita nici un moment a-mi
face datoria cea adevărată.” (Către Varga)
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa „ – Nici o datorie din lume nu-mi poate
impune să ucid un camarad...”
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa „Eu însumi, deşi sunt o fire excesiv de
şovăitoare, de data aceasta am conştiinţa pe
deplin împăcată, absolut pe deplin...”
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa „...războiul e adevăratul izvor de viaţă şi cel mai
eficace mijloc de selecţie. ”
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa „Azi simt c-am descoperit o comoară şi
trebuie s-o apăr cu orice jertfă.”
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa
„Niciodată n-am fost laş, excelenţă, şi deci am să
vă mărturisesc şi acuma că în sufletul meu s-a
prăbuşit o lume.”
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa „Mă plimb veşnic între două prăpastii,
Constantine! Veşnic, veşnic! Prăpastie afară,
prăpastie în sufletul meu.”
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa
„Crezi că mi-a fost uşor să-mi dezbrac trecutul ca pe-o haină murdară şi să rămân gol în mijlocul furtunii. ”
L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor”
Apostol Bologa „Ce ridicol am fost cu concepţia de viaţă – se gândi apoi deodată. Cum nu mi-am dat oare seamă că o formulă neroadă nu poate
ţine piept vieţii niciodată.”
A. Russo
A. Russo. Biografia. „Prefer de o mie de ori cărarea de la munte decât cariera deschisă înaintea mea.”
A. Russo. Creaţia populară. „Moldova are şi ea analele sale, scrise pe frunzele codrilor.” („Studie naţională”)
A. Russo. Concepţiile estetice. „Imitaţia necugetată ne strică mintea şi încet-încet va ruina patriotismul, dacă este patriotism!”
(„Piatra Teiului”)
A. Russo. Concepţiile estetice.
„Ce-mi pasă mie, moldovan rugenit, de scenele
voastre din Italia, de serile voastre pariziene, de
amintirile voastre din străinătate...
Zugrăviţi-mi mai curând o icoană de ţăran,
povestiţi-mi o scenă de la noi, pipărată ori plină
de poezie, o mică scenă improvizată, căci bunul şi
răul, simplul şi emfaticul, adevărul şi ridicolul se
întălnesc la fiecare pas.”
(„Piatra Teiului”)
A. Russo. Concepţiile estetice. „Se zice cu tot dreptul: limba este naţiunea şi, prin urmare, limba română este naţiunea română.”
A. Russo. Concepţiile estetice. „Limbile se fac prin vreme, prin scrieri bune,
după rândul şi spiritul naţionalităţilor.”
(„Cugetări”)
A. Russo. Concepţiile estetice. „Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvânt, nevoia îl va iscodi nu dupa sistema cutăruia sau cutăruia, dar după logica limbii, pe care nu o fac nici învăţaţii, nici lexicoanele.”
(„Cugetări”)
A. Russo. Concepţiile estetice. „Adevărat, nevoile nouă cer mijloace nouă, şi
ideile nouă au trebuinţă de cuvinte nouă, dar
nevoia trebuie să le deie la iveală, să le creeze şi
