Vaccinu nu vindeca o infectie deja existenta

TUBERCULINISMUL

Dr Ileana Rindasu

Generalităţi

Tuberculinismul este cea de a 4-a miasmă desprinsă din psora hahnemanniană.

Ca definiţie, deşi au existat şi există controverse privind acceptarea Tuberculinismului printre miasmele fundamentale (Demangeat), trebuie recunoscut că Tuberculinismul se caracterizeaza printr-o stare dinamică insotita de o reacţie inflamatorie patologică care debutează şi se dezvoltă preferenţial la nivelul arborelui respirator având la origine ca agent etiologic, bacilul tuberculos. Mai mult, existenţa, la toate cazurile de tuberculoză, a unor simptome comune, cum ar fi: tusea, expectoraţia, slăbirea şi sudorile nocturne, regăsite la persoanele descendente, mai ales copii şi persoane tinere, fără a decela agentul patogen (agentul miasmatic) ,îi confirma legitimitatea terapeutică.

Istoric

Burnett a fost primul care a observat ca unele persoane cu ascendenţă tuberculoasă nu se eliberează de tendinţele ereditare şi prezinta o slabă vitalitate, îmbolnăvindu-se usor şi devenind anemici, nervoşi – fenomene încadrate de el în categoria constituţiei „consumptive” - şi pe care îi trata cu Tuberculinum.

Kent, care administra acest remediu în diluţii XM, LM, CM, în prize succesive la lungi intervale, spunea: „Remediul vindecă majoritatea vegetaţiilor adenoide şi adenopatiilor tuberculoase ale gâtului”, atribuindu-i efecte de imunizare şi ameliorare a rezistenţei copiilor cu această ereditate.

Nebel a introdus noţiunea de Tuberculinism, folosind ca nozod preparatul de bază, denumit Tuberculinum K. preparat din exotoxina filtratului bacilar. Elevul său, L. Vannier, a reluat şi dezvoltat noţiunea şi a consacrat-o definitiv in 1924, editând o lucrare cu această denumire . Pentru el, există si un stadiu pre-tuberculos, pe care-l putem recunoaşte pe baza unui ansamblu de manifestări şi semne clinice de impregnare cu toxine particulare: „Starea toxinică precede apariţia microbului în eliminările organice.” În acest fel bacilul Koch ar fi ultima fază de evoluţie a unui ultra-virus tuberculinic spre formele granulice ale bolii („granulia pre-bacilară”, descrisă de Calmette). Tot Vannier precizează că geneza stării pre-tuberculinice aparţine eredităţii şi că purtătorului acestei stări „nu-i găseşti niciodată nimic, fiind tot timpul bolnav”. El leagă totdeauna tuberculinismul, ca miasmă, de manifestările tipologice ale remediului Phosphorus.

Sursa nozodului

S-au experimentat şi folosit multe preparate de Tuberculinum.

Finke şi Swan au făcut în 1879 preparate dintr-o picătură de secreţie purulentă recoltată dintr-un abces pulmonar sau din spută de tuberculos.

Un alt preparat, Bacillinum ( Burnett), a fost preparat de Heath, pentru Burnett, din tesut pulmonar cavernos sau puroi din spută, după evidenţierea la microscop a bacilului. Clarke il considera foarte asemanator cu Tub., practic greu de diferenţiat, foarte util în cazurile în care sputa este foarte abundentă (bronhoree).

Kent a folosit exclusiv un preparat din ganglioni de sursă bovină, Tuberculinum bovinum(Kent), prelevaţi de un veterinar din Pensilvania în urma unei epidemii de tuberculoză bovină(din ganglioni limfatici mediastinali). Tot Tuberculinum bovinum au folosit Boericke şi Pierre Schmidt.

Un alt preparat, Aviaire(Tuberculinum avium), provine de la păsări, din culturi de Mycobacterium avium; este indicat la copii şi bătrâni.

Tuberculinum Koch ( T.K.) utilizeaza tuberculina obtinuta initial de Koch.

Tuberculinum residuum Koch (T.R.) are reputaţia de a fi mai bine suportat, fiind preparat din tuberculina reziduală ( contine doar endotoxina) după prelucrarea specială a filtratului din bulionul culturii microbiene.

Marmorek, un preparat extrem de bine suportat, pornind de la ser de cal vaccinat cu filtratul unor culturi tinere, este folosit rar.

Denys este un bulion de cultură cu bacili Koch, filtrată, contine doar exotoxine.

V.A.B. este un vaccin atenuat bilios, de fapt acelaş B.C.G., care nu poate fi distribuit cu denumirea respectivă prin farmacii deschise.

Mai există şi alte surse: Tuberculinum Spengler, din sânge total de iepure imunizat prin cultura de B.K., Tuberculinum Rosenbach, din culturi de BK. şi Tricophyton, Bacillinum testis, din orhita tuberculoasă, etc.

Semne majore ale tuberculinismului:

Mare sensibilitate de reacţie la toate agresiunile din sfera respiratorie – zonă preponderent preferată de tuberculinism:

a Sensibilitate puternică la frig şi la infecţii naso-faringiene:

o Rinoree ce apare cu mare uşurinţă la schimbarea aerului;

o Otite frecvente, mai ales la copii;

o Rino-faringite recidivante, exasperante când apar la copiii mici;

a Uşurinţa de a răci la cel mai neînsemnat contact cu vremea răcoroasă, deşi tuberculinicului îi place aerul răcoros.

a Evoluţie rapidă spre afectarea bronchiilor şi parenchimului pulmonar:

o Bronşite

o Pneumonii

o Astmul „pur”, legat de alergenii pulmonari este de esenţă tuberculinică, spre deosebire de astmul „asociat” cu eczemă, de esenţă psorică.

a Insuficienţă respiratorie de diferite grade, favorizată şi de conformaţia strâmtă a toracelui, predispusă la deformări: scolioză, cifoză, etc.

Slăbire, fatigabilitate, demineralizare globală, stare cianotică a individului

a Tuberculinicul este inteligent, sclipitor, romantic, imaginativ dar este fatigabil, slab, debil, deşi are un apetit viu (se aseamănă cu tipul hipertiroidian care este de esenţă tuberculinică), aşa cum îl întâlnim la Natrium muriatic, Iodum, Abrotanum.

a Fire mobilă, agitată, el „arde” intens în clipele sale de dăruire (Phos.) dar oboseşte, se surmenează uşor şi devine trist, indiferent, nu-i mai place munca, îndeosebi când e vorba de eforturi intelectuale susţinute, se eschivează, devine chiar îndărătnic;

a Copilul tuberculinic, la începutul studiilor este performant dar sfârşeşte mai slab;

a Tuberculinicul se plânge frecvent de:

o dureri ale coloanei vertebrale dorsale – pentru că tuberculinicul creşte prea repede, spatele său se curbează uşor, se deformează (ex., durerile din epifizita Scheuerman);

o sensibilitate dureroasă a vertebrelor dorsale (Phos.), neputând să stea culcat pe un plan dur (Nat-m.).

Extremă variabilitate a tuturor simptomelor fizice şi mentale;

a Tipic este caracterul paradoxal;

a Trece repede de la râs la plâns şi invers (Puls., Ign.)

a Eretism al localizării şi apariţiei durerilor;

a Agravări neaşteptate dar şi ameliorări aparent promiţătoare – pentru că tuberculinicul se decompensează rapid, brusc, periculos, fiind fragil, labil; astfel seara este apiretic, destins iar a doua zi cu febră mare, intens suferind;

Dureri de cap frecvente:

a Occipito-frontale, sau

a Totale;

a Agravate sau declanşate de efortul intelectual şi de raporturi sexuale;

Apetit viu, cu unele caracteristice bine cunoscute la persoanele slabe:

a Dorinţă de sare, lapte, brânză;

a Intoleranţă pentru grăsimi care sunt greu digerabile (Puls. Cycl. detestă untul)

Scaune moi, diareice, frecvente, influenţate cu uşurinţă de alimentaţie:

a Cu evoluţie cronică, fără dureri;

a Însoţite de oboseală şi demineralizare (China, Iodum, Phos.).

Inimă iritabilă, hiperexcitabilă

a Tahicardie;

a Algii precordiale, cu înţepături de origine neuro-vegetativă;

a Hipotensiune ortostatică, cu stări de rău, senzaţie de sfârşeală, leşin;

Tuse frecventă, pentru că răceşte uşor, de la bronşite recidivante, interminabile;

a Agravată de căldură;

a Ameliorată la aer răcoros;

(invers ca la Rumex crispus)

Cistalgii şi cistite frecvente, mai ales la femei.

a Recidivante, cu caracter de suferinţe cronice;

a Colibaciloze, greu tratabile cu antibiotice, care întreţin şi agravează patologia;

Hipersexualitate:

a Ce duce la impotenţă (Phos.), sau din contra,

a Frigiditate (Sepia)

Menstre abundente:

a În avans, de regulă, epuizante;

a Tendinţă hemoragică marcată

Dureri articulare acute:

a Cu caracter eratic, agravate de umiditate;

a Frecvente dureri de creştere (coloana vertebrală, membre)

Congestie venoasă periferică;

a Acrocianoză (Puls.)

a Degerături;

Transpiraţie profuză, tenace:

a Care nu ameliorează;

a Care apare mai ales noaptea (spate);

Tendinţă la hemoragii cu sânge roşu:

a Abundente;

a Repetate:

o Epistaxis;

o Hemoptizii;

o Spută hemoptoică;

(Phos., Ferrum phosphoricum)

a Hematurii (Formica rufa, Colibacillinum);

a Purpură;

Pusee febrile sau subfebrile, neaşteptate, fără cauză aparentă:

a Febră de creştere;

a Stări de dezechilibru termic, ocazionale:

o Hipertermie sine-materia (Phos., Iodum, Nat-m.)

a Frilozitate extremă (Kalium carbonicum, Calcarea phosphorica).
Modalităţi:

a Agravări:

o Căldura patului dar şi frig la torace în contact cu suprafaţă rece;

o Încăperi închise, neaerate suficient;

o Vreme umedă şi rece; Furtună;

o Crepuscul;

a Ameliorări:

o Aer liber, răcoros;

o Repaos, cu mişcare uşoară;
a Zona de munte, deal (înălţime mijlocie), peisaj de ţară;
Dinamica patologiei

Principala caracteristică a patologiei tuberculinismului este aceea că atinge în mod esenţial persoanele tinere, semnele de impregnare tuberculinică putând apare curând după naşterea copilului. Tot atât de esenţial este şi faptul că eficienţa remediului este cu atât mai mare cu cât administrarea are loc cât mai aproape de primele semne certe şi intense de impregnare la noul născut.

Se şi spune că „Se naşte tuberculinic şi moare psoric...”

O a doua caracteristică este fondul cronic al reactivităţii de tip tuberculinic, care respectă trăsăturile globale descrise, peste care apar din când în când accidente acute, intense, – declanşate de factori în faţa cărora tuberculinicul, bogat în energie vitală, răspunde cu vigoare exagerată.

Principalele direcţii patologice:

a Patologia respiratorie – pe prim plan:

o Afecţiuni repetate ale barierei naso-faringiene (rinite, rino-faringite,otite, mai ales ale urechii interne – legate de inflamaţiile reactive ale cavumului);

o Traheo-bronşite, bronşite, pneumonii, pleurozii, etc.

o Acutizări alergice respiratorii (coriză spasmodică, renumita febra de fân, sensibilizări la polenuri, astm – ca reacţie la acarieni, mucegaiuri, etc)

Toate acestea produc secreţii ale mucoaselor respiratorii, recidivante, de consistenţă groasă, neiritante, gălbui (Puls., Stannum) – uneori cu striuri de sânge (Phos., Ferrum) – care realizează acele eliminări toxinice ale tuberculinismului, descrise de şcoala franceză.

a Patologia nervoasă, axată pe variatele tablouri de instabilitate psihică şi emoţională ale individului, astfel:

o Indiferenţă pentru orice (Phos., Kali-phos.);

o Izolare (Phos-ac., Sepia);

o Stări depresive ce se succed cu uşurinţă după stări de hiperexcitabilitate şi exaltare;

o Manifestări schizoide sau schizofrenie;

o Demenţă precoce,

o Spasme şi contracturi de tip hipersimpaticotonic (spasmofilia poate fi, cel mai adesea, de esenţă tuberculinică);

o Somatizări diverse, de ex. cele legate de apetit, ca bulimia sau anorexia.

Alte patologii:

a Patologia hepato-digestivă:

o Gastro-enterite;

o Diarei facile şi cronice; sau din contră, constipaţie, cu scaune uscate (Bryonia, Nat-m.,

Mag-mur.)

o Alergii alimentare

a Patologia cardio-vasculară:

o Palpitaţii, tahicardii, hipotensiune ortostatică

o Congestie venoasă, acrocianoză,

o Degerături;

a Patologia uro-genitală:

o Cistite repetate cu Coli sau cu urină clară la femei;

o Dismenoree sau amenoree (Puls.)

o Fosfaturie (Phos.)

a Patologia osteo-articulară:

o Dorsalgii, lombalgii, ameliorate culcat sau pe o suprafaţă dură;

o Reumatisme inflamatorii, cu VSH crescut;

o Reumatism articular acut;

o Poliartrită reumatoidă.

a Patologia cutanată:

o Urticarii, care cel mai des sunt de origine tuberculinică, pe când eczemele sunt de origine psorică; Acnee.

Exemple de remedii tuberculinice

Marele remediu al diatezei este

PHOSPHORUS, patogenezia lui reproducând simptomele esenţiale ale tuberculinismului.

Calcarea phosphorica, considerat remediu constituţional. Are direcţia de evoluţie dinamică : Kali-phos. ��Magn-phos. ��Ammoniu-phos. ��Phosphoric-acid.

Sulphur iodat este remediul cel mai indicat în drenajul tuberculinicului, facilitând eliminările. Acest lucru se datoreşte iodului care temperează focul sulfului.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre Phosphorus, remediu extrem de activ, compusul său Phosphorus tri-iodatum fiind mai bine tolerat de acei tuberculinici a căror patologie este combinată cu impregnări psorice.

La fel, în cazul remediului Arsenicum album, unde compusul său Arsenicum iodat devine adesea oportun la tuberculinicii hiperactivi.

Alte remedii: Apis, Natrum-muriaticum, Ignatia, Manganum, Stannum, etc

BIBLIOGRAFIE

1. Bungetzianu G.D., Chirilă P., Manual de homeopatie

2.Choudhury H., Indications of Miasm, second edition

3.Homeopathy Syllabus, Chronic Diseases and Theory of Miasms, B. Jain Pbl.,2006

4.Teleianu I., Note de curs