Volumul 1 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

REBEKKA

Prezentare

REBEKKA este o fiinţă extrem de sensibilă, înzestrată cu un suflet de om pornit mereu pe fapte bune. Talentul de artist plastic este evident, lucrările sale fiind apreciate atât în ţară, cât şi peste hotare. Foarte exigentă în privinţa bărbaţilor, ea şi-a făcut un plan: decât să se mărite cu oricine, de dragul banilor cuiva sau doar din dorinţa de a se vedea căsătorită, a ales soluţia aşteptării până când îi va ieşi în cale omul capabil să o facă fericită.

Nina Petre
22 iulie 2012

EPISOADE SPIRITUALE COMENTATE

  Montela Sparticis (1899-1940)

 

EPISODUL 1 - MONTELA

Spaniola MONTELA SPARTICIS a trăit între anii 1899-1940. S-a născut în orăşelul Sancti Spiritus, situat în zona de vest a Spaniei. Părinţii săi, Meuno şi Mariella, au avut 6 copii: Fergundo, Montela, Castela, Maria, Coraçon, Feunda. Montela era cea mai mare ca vârstă dintre surorile ei, dar mai mică decât unicul său frate, Fergundo. Întreaga familie trăia din munca de avocat a lui Meuno. Omul câştiga bine, reuşind să îşi dea copiii la şcoli, fiecare unde a dorit. După primele clase, împlinind 13 ani, MONTELA a preferat să înveţe meseria de croitoreasă. A fost primită ca ucenică în cel mai mare atelier de croitorie din oraş, unde se coseau rochii costisitoare pentru doamnele bogate. Patroana atelierului, frumoasa Odena, era soţia unui avocat prieten cu Meuno. Generoasă şi dornică de fapte mari, Odena a adus-o pe MONTELA până la nivelul unei maestre în decurs de doi ani. Câştigând bine şi devenind cunoscută în oraş, MONTELA a început să fie curtată de tineri cu bani. L-a ales pe Eduardo Heris, un flăcău în vârstă de 19 ani, care se ocupa cu administrarea averii părinţilor, având în grijă şi vechea cramă de la ţară a tatălui său. După căsătorie, tinerii s-au mutat într-o casă cumpărată de ei, reluându-şi ocupaţiile obişnuite. Eduardo se afla mereu pe drumuri, alergând zi şi noapte pentru a-şi întreţine afacerile. Patroana Odena îmbolnăvindu-se grav de ficat, şi-a întrerupt lucrul la atelier, vânzându-i afacerea MONTELEI. Aceasta, bucuroasă de libertatea câştigată în schimbul unei sume mari de bani, şi-a dat frâu liber imaginaţiei şi talentului. Avea ochi şi mână de artist plastic la conceperea tiparelor. Clientela s-a mărit, iar averea personală creştea de la o lună la alta. Împlinind 20 de ani, a decis să devină mamă. I-a dat viaţă fiicei sale Laura, minunea familiei. Fetiţa era superbă şi foarte simpatică. Naşterea fusese deosebit de grea, MONTELA aflându-se pentru câteva minute în pragul morţii. Revenind la viaţă, medicii au sfătuit-o să renunţe la ideea următoarei naşteri. Fetiţa a crescut, a învăţat bine şi s-a înscris la facultatea de Arte Plastice, dorind să devină designer vestimentar în atelierul mamei sale. Rămânând din nou însărcinată, MONTELA şi-a dorit enorm copilul, lăsând sarcina să crească, în ciuda avertismentelor medicilor. Avea doar 7 luni de sarcină când o infecţie puternică i-a provocat o septicemie. Copilul s-a născut mort, iar viaţa MONTELEI nu a mai putut fi salvată. Avea doar 41 de ani când a închis ochii pe vecie. O femeie de mare succes profesional ca MONTELA a plătit cu viaţa pentru dorinţa de a deveni din nou mamă.

Nina Petre
27 octombrie 2009
COMENTARIUL REBEKKĂI

„Legat de croitoria din viaţa anterioară, am ceva înclinaţii. Până acum câţiva ani, îmi făceam haine singură.

Pictez icoane doar pentru a le face cadou. Am trecut atestatul de fotografie şi am avut deja expoziţii. Ceva simţ artistic am moştenit de la Montela. Pictez frumos şi fac poze interesante, dar nu mă ajută financiar nici fotografia şi nici pictura.

În facultate am fost foarte săracă. Părinţii mei au divorţat când încă eram o copilă. Mama s-a recăsătorit într-o altă ţară. Tatăl meu a murit de mult. L-am cam urât cât a trăit. Acum, cu rugăciuni şi slujbe, încerc să îi transmit cumva că îl iubesc totuşi, că i-am simţit lipsa tot timpul şi că eram prea mică să înţeleg că alcoolismul este o boală, iar el nu avea nicio vină. Nu a fost un om rău, nu ne-a bătut, dar ne producea un stres permanent, pentru că nu mai muncea şi nu ne lăsa să dormim noaptea.

În ceea ce mă priveşte, sunt o hipersensibilă şi foarte tolerantă, adică exact ce nu apreciază bărbaţii azi. Legat de sănătate, sunt conştientă de partea genitală şi cred că Montela mi-a transmis ceva, pentru că am fost grijulie cu mine şi m-am rugat tot timpul să nu am sarcini nedorite sau diverse boli. Am avut tot timpul senzaţia că aşa trebuie, să am mare grijă de partea asta. Poate fi şi din cauza educaţiei ortodoxe primite de la bunica mea. Am fost sigură că dacă rămân însărcinată, o să nasc copilul.

Am mare grijă ce mănânc şi fac sport de câte ori am ocazia. Sunt o persoană activă.

Partea cu sufletul delicat aşa este: când sunt supărată, simt în toţi porii şi am avut parte parcă tot de bărbaţi insensibili. Sunt mulţi bărbaţi care mă curtează. De altfel, nu duc lipsă, dar nu am nevoie de ei, fiindcă liniştea mea este foarte importantă. Am suferit enorm din cauza bărbaţilor. Am trecut deja prin multe întâmplări nefericite, de parcă aş avea 100 de ani pe partea asta a relaţiilor cu bărbaţii.

Citesc multă literatură religioasă şi am o grămadă de cărţi începute. Sunt o persoană credincioasă. Nu ştiu prea multe despre reîncarnare. Mi-a fost teamă puţin de abordarea asta, dar cred că suntem datori să ne construim singuri viaţa, să nu ne lăsăm în mâna destinului.”

REBEKKA
1 noiembrie 2009
Sibiu

SIMONA

Prezentare

De profesie economistă, SIMONA simte o chemare puternică spre spiritualitatea adevărată, cea care îl face pe om mai bun, mai sensibil şi mai iubitor de Dumnezeu. A acceptat cu entuziasm să devină membră a acestui grup de educatori spirituali care şi-au donat comentariile karmice spre folosul minţii şi sufletului românilor de pretutindeni.

Nina Petre
28 august 2012

EPISOADE SPIRITUALE COMENTATE

  Ruggiero Rosario Frantini (1912-1945)

  Carmen Cortez (1817-1875)

 

Episodul 1 - RUGGIERO

RUGGIERO ROSARIO FRANTINI a trăit între anii 1912-1945. Sicilian de origine, a plecat la vârsta de 19 ani spre Torino, pentru a învăţa meseria de cofetar şi a-şi face un rost în viaţă. Ajuns în marele oraş, s-a simţit atras de doctrina nazistă, care tocmai prindea rădăcini şi printre italieni. Abandonând şcoala de meserii, s-a înrolat într-o grupare de presiune politică, teroristă, aflată sub tutela Partidului Nazist din Germania. Tânăr şi fără experienţa vieţii, RUGGIERO a luat de bune toate cele învăţate de la camarazii săi. Şi-au stabilit tabăra într-un cătun din munţi, ieşind de acolo numai pentru procurarea alimentelor şi pedepsirea unor persoane pe care le considerau periculoase, dar mai ales inutile noii societăţi imaginate de ei. În timpul marelui război european le-au dat o mână de ajutor nemţilor, denunţând partizani şi familii de evrei. Au fost omorâţi cu toţii de către trupele aliate, la insistenţele populaţiei din zonă, care nu le mai putea suporta abuzurile şi teroarea.

RUGGIERO nu a reuşit să se căsătorească, fiind mereu în pribegie, pe cărări ascunse. Totuşi, a avut grijă să îşi găsească iubite peste tot unde a poposit, pe unele dintre ele obligându-le cu cuţitul la gât să-i cedeze la pat, considerând că i se cuvenea orice.

Nina Petre
23 decembrie 2007
COMENTARIILE SIMONEI

„Referitor la RUGGIERO, am fost foarte dezamăgită când am aflat ceea ce a făcut. În această viaţă nu sunt în stare să tai un pui de casă (dar să omor un om?!). Nu am făcut acest lucru niciodată. La un moment dat am încercat să devin chiar şi vegetariană (am reuşit 6 luni). Nu înţeleg de unde această schimbare (aproape totală) între ce am făcut în cealaltă viaţă şi ce fac acum. Nu sunt sfântă, dar sunt cu frica de Dumnezeu.

Oare încarnarea într-un bărbat poate să scoată tot ce e mai urât dintr-un spirit? Să ştiţi că am tot urmărit viaţa femeilor (în general) şi am ajuns la concluzia că spiritele încarnate în femei îşi plătesc aici (pe Pământ) datoriile. Nu am văzut NICIO FEMEIE FERICITĂ. Sau nu există fericire AICI pentru nimeni? Mă înşel eu sau femeile sunt cele care suferă cel mai mult?”

SIMONA
27 decembrie 2007
Oradea
„De multă vreme mă frământă problema fericirii oamenilor pe Pământ. M-am uitat în jurul meu, la oameni bogaţi, la cei săraci, la mediocri, şi n-am văzut împlinirea / fericirea la niciunul... şi atunci mi-am pus întrebarea: De ce nu putem fi fericiţi / împliniţi aici, pe Pământ? Atunci au început căutările mele, am citit tot ce îmi cădea în mână despre spiritualitate, ezoterism etc... Am înţeles de ce omul este într-o permanentă căutare a FERICIRII / ÎMPLINIRII şi, de asemenea, am aflat de ce oamenii nu găsesc această fericire / împlinire aici: NU CĂUTĂM UNDE TREBUIE!!!”

SIMONA
27 februarie 2008
Oradea
Episodul 2: CARMEN

Spaniola CARMEN CORTEZ a trăit între anii 1817-1875. A fost soţia unui nobil foarte bogat, posesor al unei moşii în sudul Spaniei. Veniturile obţinute din cultivarea viţei de vie şi din vânzarea vinului de cea mai bună calitate i-au adus contelui Osvaldo Cortez o avere imensă. CARMEN, soţia lui, nu avea preocupări în domeniul comerţului, fiind ocupată cu creşterea şi educarea copiilor săi, şapte băieţi şi trei fete. În afara preocupărilor casnice, CARMEN avea de susţinut interpretarea la pian a melodiilor cu care îşi delecta oaspeţii la toate festivităţile organizate în castelul lor. CARMEN mai avea o preocupare deosebită, pe care i-o cunoşteau doar membrii familiei, rudele şi prietenii apropiaţi: era o foarte bună ghicitoare în stele, folosind pentru această îndeletnicire câteva tratate vechi de astrologie, moştenite de la bunica ei. Nu greşea niciodată în ceea ce le prevestea interlocutorilor săi. Mai mult chiar, priceperea în analiza unor evenimente recente îl ajuta mult pe soţul său, contele, în afacerile lui din ce în ce mai profitabile. Din nefericire pentru ea şi cei 10 copii pe care îi aveau împreună, contele a fost ucis într-un duel cu un nobil care locuia în apropiere. Motivul disputei fatale a fost rivalitatea comercială. Şocul psihic suferit de CARMEN şi de copii a fost imens. Nemaidorind să locuiască în acea zonă, s-au refugiat în nordul ţării, unde CARMEN a cumpărat o nouă moşie şi case mari pentru toţi copiii ei. După ce a devenit bunică, a închis ochii, mulţumită că şi-a făcut datoria cu prisosinţă de-a lungul întregii vieţi. Contesa CARMEN s-a remarcat prin fineţea caracterului şi nobleţea comportamentului. Ar fi dorit să cunoască tainele comerţului cu vinuri, pentru a-şi ajuta soţul în munca lui. Ea s-a bazat mai mult pe intuiţie şi pe priceperea la ghicitul în stele. Dacă s-ar fi încumetat să înveţe a se descurca în afacerile cu vinuri, poate că soţul ei nu s-ar fi lăsat păcălit de un rival şarlatan şi nu ar mai fi ajuns la periculosul duel.

Nina Petre
28 februarie 2008
COMENTARIUL SIMONEI

„Încă înainte de a afla adevăratul sens al înţelepciunii, în toate rugăciunile mele îi ceream lui Dumnezeu înţelepciune pentru mine, familia mea si binefăcătorii mei. Mi-ar place să cred că adopt atitudinea înţeleptului, având în vedere faptul că eu am fost o fire impulsivă (şi-mi place să cred că AM FOST impulsivă), astfel încât am ascultat încă o dată de înţelepciunea lui Ptahhotep, care spune că Dumnezeu ne vorbeşte prin intermediul convingerilor profunde. Am considerat că timpul mă va ajuta să găsesc soluţia cea mai bună pentru situaţia mea şi aceasta trebuie să corespundă convingerii mele celei mai profunde.

În ceea ce priveşte înrudirea mea spirituală cu CARMEN CORTEZ, pot să spun că nu am talentele ei muzicale (talentele mele sunt mediocre), însă când eram mică îmi amintesc că am fost foarte atrasă de muzica spaniolă şi de dansurile specifice, aşa încât nu pierdeam nicio ocazie de a dansa pe muzica spaniolă (chiar şi cântată de mine), spre amuzamentul mamei mele.

Despre spiritul critic, pot să spun că eu nu mă prea mândresc cu asta şi mi-aş dori să nu fiu aşa. Acest spirit critic nu mi-a adus decât probleme, pentru că eu obişnuiam să spun ceea ce gândeam şi asta nu a fost în beneficiul meu (şi poate nici al celor din jur), astfel încât am decis să tac şi să vorbesc cu discernământ. „A tăcea este o calitate divină. Ea reprezintă o binecuvântare atunci când este utilizată la locul şi momentul potrivit, iar să vorbeşti e bine doar când poţi salva pe cineva de la un mare pericol.” (Ptahhotep).

În timpul în care familia mea se uită la TV, eu citesc cărţi de „suflet” (încă simt că nu am acumulat destul) şi mai am şi un sufleţel de băgat în seamă (îşi cere dreptul la atenţie), aşa încât nu ştiu nici ce vreme mă aşteaptă a doua zi (decât dacă aflu de la ceilalţi).”

SIMONA
2 martie 2008
Oradea