Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 1 - CLAUDINA

Episodul spiritual nr.1 o are ca eroină pe CLAUDINA SABELLI, care a trăit între anii 1898-1947. S-a născut în oraşul italian Veneţia. Părinţii ei, Giordano şi Estella, aveau două fete. CLAUDINA era cu 2 ani mai în vârstă decât Marcellina. Familia Sabelli nu era bogată, dar trăia în condiţii decente, părinţii străduindu-se să le asigure celor două fiice necesarul de viaţă şi accesul neîngrădit la studii şi cultură.

Fetele au învăţat bine, urmând cursurile şcolii generale, unde tatăl lor era profesor de Ştiinţele Naturii. Marcellina, dorind să ajungă pictor-decorator, ca mama ei, şi-a continuat studiile la un colegiu de Arte Plastice. Estella executa schiţele pentru decoruri şi costume la Opera din Veneţia.

CLAUDINA ajunsese o elevă pasionată de studiul anatomiei corpului uman, fiind ajutată de tatăl ei să înţeleagă ce scria în tratatele lui. Dorind să ajungă medic, fata s-a deplasat până în Milano împreună cu Giordano, unde s-a înscris la facultatea de Medicină. Avea deja 19 ani. Unchiul Giaccomo, fratele mamei Estella, medic şi profesor universitar în Milano, şi-a primit nepoata în vila lui, ajutând-o la studii timp de 5 ani, până la absolvirea facultăţii.

Revenită în Veneţia la 24 de ani, în 1922, CLAUDINA şi-a găsit repede un loc de muncă. Medicul Eduardo Vitrangello, un tânăr de 28 ani, s-a grăbit să o angajeze pe CLAUDINA, văzându-i diploma eliberată la facultatea de Medicină din Milano, unde îşi desăvârşise şi el studiile. După 2 ani s-au căsătorit, fiind profund îndrăgostiţi unul de celălalt.

Din iubirea lor au rezultat 3 copii. Fata, Minerva, a venit pe lume când mama ei avea 30 de ani. Primul băiat, Luigi, a apărut la 2 ani după surioara lui. Ultimul membru al familiei, Arino, a fost născut de CLAUDINA când avea 36 ani. Timp de 18 ani, cât i-a fost dat să trăiască împreună cu Eduardo, CLAUDINA s-a simţit foarte fericită. El era un soţ iubitor, mereu atent cu ea şi copiii. Venea acasă încărcat cu daruri aproape zilnic.

Deşi lucra în cabinetul lui, CLAUDINA nu reuşea să afle de unde proveneau sumele mari de bani încasate de Eduardo în afara taxelor obişnuite de consultaţie. Cu mare greutate s-a hotărât Eduardo să îi spună că era membru al Partidului Naţional Fascist (PNF), al cărui preşedinte era Benito Mussolini. Poate că nu ar fi amestecat-o niciodată în activitatea lui politică dacă ea nu i-ar fi cerut cu insistenţă să îşi justifice plecările grăbite de acasă, spre seară, şi revenirile în miez de noapte sau aproape de ivirea zorilor. CLAUDINA, aflând de la el doar strictul necesr, a înţeles că Eduardo îi trata noaptea pe activiştii fascişti răniţi în luptele cu revoluţionarii antifascişti. Eduardo era plătit noaptea cu sume de bani care depăşeau cu mult încasările din cabinet. Tot noaptea îi trata la domiciliu pe fruntaşii partidului, care nu voiau să se arate ziua prin cabinetul său.

Cel de-al Doilea Război Mondial, declanşat la 1 septembrie 1939 prin invadarea Poloniei, a cuprins şi Italia. La 10 iunie 1940, Italia a declarat război Marii Britanii şi Franţei, după ce nordul ţării fusese ocupat de trupele germane. CLAUDINA şi Eduardo şi-au continuat munca de medici, ajutând şi la tratarea răniţilor din spitale. În anul 1943, regele Victor Emmanuel III a semnat armistiţiul cu aliaţii anglo-americani, a dizolvat regimul fascist şi l-a arestat pe Mussolini. Medicul Eduardo Sabelli a fugit din ţară, lăsându-şi familia în Veneţia să se descurce cum se va pricepe. S-a îndreptat, la bordul unui vapor german, spre nordul Africii, fiind debarcat în Egipt. Acolo a murit după câteva luni, bolnav de holeră.

În 1943, la fuga soţului de acasă, CLAUDINA avea 45 de ani. Era sănătoasă, dar după un an de muncă grea, fiind singură în cabinet, oboseala şi grija pentru copii şi soţ începuseră să îi şubrezească organismul. Copiii erau minori, aveau nevoie de hrană suficientă, iar alimentele se procurau cu mare greutate. Mama ei, Estella, nemaiavând de lucru la Teatrul de Operă, stătea toată ziua pe la cozi, pentru a le aduce de mâncare.

Războiul a luat sfârşit în 1945, dar Eduardo nu s-a întors acasă. Foştii camarazi din Egipt îi pierduseră urma. Din ce în ce mai slăbită şi disperată, CLAUDINA s-a îmbolnăvit de tuberculoză. În câteva luni, boala i-a scurtat viaţa. Era în 1947, pe vreme de libertate, dar CLAUDINEI nu i-a mai fost dat să trăiască. Slăbise la greutatea unui copil de 15 ani, sicriul fiind mic şi uşor.

Minerva, la 19 ani, Luigi, la 17 ani, şi Arino, la 13 ani, şi-au condus mama pe ultimul drum. Despre tatăl lor nu au mai aflat nimic, niciodată. Ajutaţi de bunicii Giordano şi Estella, cei trei orfani au terminat liceul, iar după aceea au mai învăţat câte ceva, în timp ce munceau la diverşi patroni. Minerva s-a calificat ca soră medicală. Luigi a devenit decorator de case, iar Arino s-a iniţiat în comerţul cu produse chimice.

Nina Petre
21 februarie 2015