Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 2 - ALEXIA

Episodul spiritual nr.2 o are ca eroină pe ALEXIA TOUDOU. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 1811-1874 (secolul 19). ALEXIA s-a născut în localitatea Ioannia, situată în nord-vestul Greciei continentale, în vecinătatea lacului Ioanninon. Tatăl ei, Indakos Toudos, era de profesie militar. Soţia lui, Henira, îi dăruise două fete. ALEXIA era cu 2 ani mai în vârstă decât Karida. Fetele au crescut prin grija mamei, tatăl fiind mereu plecat în campanii militare.

Ţara lor încă mai era o provincie a Imperiului Otoman. Îndelungata rezistenţă antiotomană a poporului grec a ajuns la apogeu în anii 1821-1829, prin războiul de eliberare naţională. Sub conducerea lui Alexandru Ipsilanti, şeful organizaţiei patriotice Eteria, Grecia s-a revoltat împotriva stăpânirii otomane, fiind susţinută de voluntari din întreaga Europă. Turcii au fost învinşi la Navarino în 1827 de o flotă anglo-franceză. Prin pacea de la Adrianopol (1829), Imperiul Otoman a recunoscut autonomia Greciei. În anul 1830, Grecia a devenit stat independent.

La 7 mai 1832, Tratatul de la Londra a stabilit ca Grecia să fie un regat independent, cu o monarhie ereditară. Primul rege a fost Otto (Friederich Ludwig), aparţinând dinastiei de Bavaria. El a domnit între anii 1833-1862. La 27 octombrie 1862, regele Otto a renunţat la tron, părăsind Grecia ca urmare a revoltei garnizoanei militare din Atena. La 20 martie 1863, Adunarea Constituantă l-a ales ca nou rege al Greciei pe Christian Wilhelm Ferdinand Adolphus George, principe de Danemarca, aparţinând dinastiei Glücksburg. El a domnit până în 1913, purtând numele de Georgios (George) I.

În anul bătăliei de la Navarino (1827), ALEXIA Toudou, având doar 16 ani, s-a căsătorit cu militarul Nikos Kaloyannis, un tânăr de 29 ani, aflat în regimentul condus de tatăl ei. Nikos a cunoştea de copilă, casa părinţilor lui aflându-se în apropierea casei familiei Toudos. Nikos s-a înţeles cu părinţii fetei când ALEXIA împlinise 10 ani, urmând să o ia de nevastă. Într-o pauză dintre două războaie, Indakos şi Nikos au revenit acasă pentru a organiza nunta.

Nikos, al cărui tată era văr cu revoluţionarul Alexandros Ipsilanti, luptase alături de acesta în anii 1821-1822, continuând apoi să activeze sub comanda lui Indakos. Profundul patriotism de care era animat soţul ei a copleşit-o pe ALEXIA. Din copila naivă ce fusese la nunta cu Nikos, a devenit după aceea o femeie conştientă de importanţa luptei poporului său pentru eliberarea de sub jugul otoman şi reconstrucţia ţării, distrusă de asuprirea turcească şi de războaiele purtate pe teritoriul său.

La 50 de ani, în 1848, Nikos s-a retras din armată, în urma unei răni grave căpătate la piciorul stâng. Rămăsese şchiop pentru tot restul vieţii. În acel an, 1848, ALEXIA împlinise 37 de ani, era o femeie frumoasă, inteligentă, voinică, mamă a 3 băieţi. Arkis, fiul cel mare, avea 20 de ani. Mijlociul, Tekiros, avea 18 ani, iar cel mai tânăr, Iannis, împlinise 12 ani. Arkis şi Tekiros erau deja înrolaţi în armata naţională, urmând cariera militară a tatălui lor. Iannis, foarte ataşat sufleteşte de mama lui, aştepta să împlinească 18 ani pentru a intra în afaceri comerciale.

Nikos, curajosul militar pensionat după 33 de ani dedicaţi obiectivelor armatei naţionale, a trecut în primul an de şedere acasă printr-o depresie care îl aducea deseori într-o stare de însingurare şi disperare. Piciorul şchiop îl durea la schimbarea vremii, când se apropia anotimpul rece. ALEXIA şi Iannis l-au îngrijit cu devotament şi iubire, reuşind să îl convingă să renunţe la ideea sinuciderii. Timp de 21 de ani, ALEXIA îl avusese lângă ea doar de câteva ori pe an, pentru câteva zile, cât primea permisie de la şefii lui. Femeia îşi crescuse copiii cu ajutorul mamei Henira, care îşi adoră nepoţii.

Având soţul suferind şi depresiv, ALEXIA s-a sfătuit cu bătrânii ei părinţi, nemaiştiind ce să facă pentru binele lui. Ştia de la mama Henira să facă masaje, să pună comprese cu fierturi din plante calmante, să încurajeze omul bolnav. Nikos suferea şi din cauza lipsei de activitate. Obişnuit din adolescenţa să fie mereu activ, gata să pornească în marşuri lungi şi să participe la războaie, nu acceptă ideea că viitorul însemna pentru el să stea degeaba, închis în casă. La propunerea ALEXIEI, şi-a cumpărat o barcă, devenind util călătorilor care doreau să traverseze lacul Ioanninon. Iannis, fiul său, l-a însoţit în fiecare drum, ani la rând. Au reuşit să îşi cumpere un vaporaş în care transportau călători şi diverse mărfuri. ALEXIA, fericită când îşi vedea soţul mulţumit şi preocupat de călătoriile lui, simţea să nu trăise degeaba până atunci. Sufletul ei, dornic de iubire şi înţelegere cu cei dragi, îşi găsise liniştea.

A trăit doar 63 de ani. Era o vreme rece de toamnă, iar inima îi dădea semne că nu va mai putea pulsa multă vreme. S-a stins într-o seară de noiembrie, pe când şedea fără vlagă în fotoliul ei de lângă sobă. Sfârşitul i-a fost domol, ca un somn adânc. Soţul şi fii, rămânând fără ea, au suferit multă vreme. Neconsolat în urma pierderii soţiei, Nikos a mai trăit doar un an. S-au revăzut ca duhuri iubitoare, prietene, aşteptând fiecare să se întrupeze din nou.

Nina Petre
12 februarie 2015