Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 5 – NADUKO

Episodul spiritual nr.5 îl are ca erou pe maorul NADUKO. Viaţa lui s-a desfăşurat între anii 1500-1539 (secolul 16). S-a născut într-o modestă localitate portuară situată în estul Insulei de Nord, teritoriu ce aparţine astăzi ţării numite Noua Zeelandă. Satul de pescari în care locuia familia lui NADUKO se afla pe ţărmul Golfului Hauraki, apa golfului provenind din Oceanul Pacific.

Părinţii, Maduro (tatăl) şi Lunhe (mama), au avut 11 copii, dintre care 8 (3 fete şi 5 băieţi) au decedat la vârste cuprinse între 2 şi 16 ani, din cauza unor boli şi muşcături veninoase (pe sol şi în apă). Au ajuns la vârsta maturităţii 3 băieţi: NADUKO, Rukudu şi Memdek. NADUKO, fiul mijlociu, era cu 3 ani mai tânăr decât Rukudu şi cu 7 ani mai în vârstă decât Memdek.

Părinţii lui NADUKO proveneau dintr-un neam de maori, la fel ca toţi locuitorii satului. Insula de Nord a fost populată în secolele 10-14 de triburi polineziene (maori) originare din Pacificul răsăritean. Conform unor legende păstrate prin viu grai, maorii migraseră din arhipelagul Hawaii. Pe Insula de Nord au întâlnit o populaţie de vânători (moa) care trăia în epoca de piatră. Maorii s-au grupat în sate fortificate, organizându-se în caste şi ginţi matriarhale. Au adus cu ei porcul şi câinele, iar dintre păsările de curte, găina. Fauna locală era formată din păsări nezburătoare (kiwi, moa), mici rozătoare, lilieci şi insecte.

Casele din satul lui NADUKO aveau formă dreptunghiulară, fiind construite din bârne şi acoperite cu crengi. În jurul fiecărei case era construit un zid de apărare. Pe stâlpul principal al casei erau sculptate figurile strămoşilor din care proveneau membrii familiei. Platforma de cult a comunităţii se afla în afara satului, fiind formată dintr-un stâlp de lemn cu reprezentări de zei sculptate. Acolo se adunau localnicii în situaţii deosebite: şedinţe de interes general, petreceri cu oaspeţii, ceremonii tradiţionale.

Pe Insula de Nord creştea inul în stare sălbatică, folosit de femei la ţesutul pânzei (tapa) şi la diverse împletituri. Pentru obţinerea pânzei de in se lucra la războiul de ţesut. Oalele din lut necesare în gospodărie erau făcute de bărbaţi, meşteşug moştenit de NADUKO şi fraţii săi de la tatăl lor.

Atât femeile, cât şi bărbaţii aveau găuri în urechi, unde îşi introduceau podoabe din os, lemn şi pene. Maorii din satul lui NADUKO, la fel ca toţi maorii din Noua Zeelandă, îşi tatuau corpul cu linii drepte sau frânte, cercuri şi linii curbe, reprezentând fiinţe din natură, mai ales păsări.

Toate familiile din sat îşi săpau pământul cu ajutorul unui par de lemn. Principala plantă comestibilă pe care o cultivau era kumara (batata). Rezervele de kumara se păstrau în hambare construite special pentru ele. Carnea şi peştele erau preparate în cuptoare de pământ, fiind aşezate pe pietre încălzite, acoperite cu frunze, crengi şi pământ.

Ocupaţia de bază a bărbaţilor era pescuitul, ca sursă importantă de hrană. În zori de zi, Maduro şi fiii lui plecau la pescuit, fiecare purtând câte un coş. Înainte de a se avânta în larg, îndeplineau nişte ritualuri, în credinţa că se vor întoarce cu bărcile pline de peşte. Tatăl lui NADUKO avea o singură barcă, făcută dintr-un trunchi de copac, cu ajutorul unui topor de piatră.

NADUKO a muncit mult la confecţionarea propriei bărci, ca primă condiţie pentru ca şeful satului să îi oficieze cununia cu aleasa inimii, frumoasa Nimme. Fata avea doar 15 ani, iar NADUKO, 21. La nuntă, fraţii lui NADUKO au umblat pe catalige de lemn, producând o foarte bună dispoziţie celor prezenţi. Copiii au lansat câteva zmee făcute din frunze de copaci.

Dintre cei 11 copii născuţi de Nimme au supravieţuit doar 6: 3 fete şi 3 băieţi. La un an după nuntă a apărut primul născut, o fetiţă pe care au botezat-o Ukhi. Surorile ei, supravieţuitoare ale unor boli şi înţepături de insecte, se numeau Donbe şi Umandi. Băieţii supravieţuitori au fost: Durnu, Rurru şi Kimbe. Au crescut voinici şi curajoşi ca tatăl lor, harnici peste măsură.

La 30 de ani, NADUKO a primit funcţia de şef al satului (căpetenie). Una dintre noile sale obligaţii era cititul în stele. La anumite intervale de timp, NADUKO şi preotul (shamanul) se întâlneau într-o colibă de la marginea satului, pentru a urmări mersul stelelor, a prezice vremea şi rezultatele unor acţiuni comune la care participau adulţii comunităţii. Stelele erau folosite pentru divizarea timpului. Anul era împărţit în două anotimpuri: vara şi iarna. Lunile anului se formau după fazele Lunii. Astfel, comunitatea lui NADUKO avea propriul calendar.

La 39 de ani, şeful NADUKO ajunsese să aibă o mare încredere în harul său de prezicător. Totuşi, o prezicere greşită i-a provocat moartea. La vreme de noapte a întrebat stelele dacă a doua zi va avea vreme frumoasă şi mult spor la pescuit. Alcoolul tare consumat peste măsură l-a indus în eroare, omul găsind numai semne bune pentru ziua următoare. A plecat în zori la pescuit însoţit de băiatul cel mare, Durnu, care împlinise 15 ani. Furtuna i-a surprins în larg. Barca s-a răsturnat, iar valurile uriaşe ale Oceanului Pacific i-au aruncat în adâncul apelor.

Nina Petre
5 ianuarie 2015