William Cuceritorul (1027-1087) William a fost fiul lui Robert, duce de
Yüklə
513 b.
tarix
08.01.2019
ölçüsü
513 b.
#92737
William Cuceritorul (1027-1087)
William a fost fiul lui Robert, duce de
Normandia, şi a moştenit ducatul în 1035.
Fiind ruda bărbătească cea mai apropiată
a regelui Angliei, Eduard Confesorul
(1003-1066), acesta l-a desemnat în 1051
ca succesorul său la tron. În 1066, pe patul
de moarte , Eduard s-a răzgândit şi l-a
desemnat succesor pe Harold, cumnatul
său. William a invadat Anglia, pentru a-şi
revendica drepturile. A înfrânt armata
anglo-saxonă, ucigându-l pe Harold în
bătălia de la
Hastings
. În ziua de Crăciun
a anului 1066, William a fost încoronat
rege , conducând statul englez între anii
1066-1087. În 1086 a realizat un recensă-
mânt al Angliei numit
“Domesday Book”.
Henric al V-lea (1387-1422)
Încoronat rege al Angliei în 1413, Henric
al V-lea şi-a dedicat scurta domnie recă-
pătării ţinuturilor pierdute după moartea
lui Eduard al III-lea (1312-1377).În timpul
Războiului de 100 de ani, a câştigat o fai-
moasă bătăliei împotriva francezilor la
Azincourt,
în 1415. Până la moartea sa ,
toată jumătatea de nord a Franţei se afla
sub stăpânire engleză.
Vlad Tepeş (1431-1476)
Domn al Ţării Româneşti (1456-1462,
1476), remarcabil comandant militar.
În 1459,refuză să mai plătească tribut
turcilor, iar în iarna 1461-1462 trece
prin foc şi sabie cetăţile de la Dunăre.A
luptat împotriva armatelor otomane ,
înfrângându-l pe sultanul Mahomed al II-
lea în anul 1462. Din cauza pedepselor
crude, mai ales prin tragere în ţeapă,pe
care le aplica atât hoţilor , boierilor cât şi
turcilor, a fost supranumit
Dracula.
Stefan cel Mare (1435-1504)
Domnitor al Moldovei (1457-1504) din
dinastia Muşatinilor, comandant militar
remarcabil şi strălucit diplomat. I-a învins
pe Matei Corvin la
Baia
în 1467, pe tătari
la
Lipnic
în 1469/1470, pe turci la
Vaslui
în 1475 şi pe poloni la
Codrii Cosminului
în 1497. A întărit autoritatea centrală,
armata şi cetăţile , şi a ctitorit numeroase
lăcaşuri religioase.
Isabela de Castilia (1451-1504) Ferdinand de Aragon(1452-1516)
Regină a Castiliei, Isabela s-a măritat cu vărul ei, Ferdinand de Aragon, în 1469. Unirea
regatelor lor a pus bazele Spaniei moderne.Ei au alungat maurii invadatori din sudul
Spaniei şi au instaurat catolicismul ca religie oficială. Isabela a asigurat partea de
bogaţie şi comerţ a Spaniei din cele două Americi.
Montezuma al II-lea (1466-1520)
Între 1502 şi 1520, civilizaţia aztecă, care
acoperea cea mai mare parte din actualul
stat Mexic şi din America Centrală, a
fost condusă de Montezuma al II-lea. În
1519, conchistadorul spaniol Hernan
Cortes a sosit în Mexic. Montezuma a
crezut că era regele-zeu Quetzalcoatl
revenit din exil. Cortes l-a luat însă pe
Montezuma ostatic; în iunie 1520, aztecii,
îndoindu-se că spaniolii erau zei, s-au
răsculat, iar Montezuma a fost ucis.
Henric al VIII-lea (1491-1547)
Întemeietorul dinastiei Tudor, Henric a
devenit regele Angliei în 1509. El a moş-
tenit o avere vastă de la tatăl său, dar a
cheltuit-o în principal în războaiele
externe, făcând din Anglia o superputere
navală.A rămas faimos pentru că a avut
şase neveste. Atunci când Papa a refuzat
să-i acorde divorţul, a rupt legătura cu
Biserica romano-catolică.
Soliman Magnificul (1494-1566)
Sub conducerea lui Soliman, Imperiul
Otoman a atins apogeul extinderii şi a
reprezentat o ameninţare reală pentru
Occident. Soliman a cucerit teritorii
din Balcani până în Persia, iar flota sa
a dominat Marea Mediterană, Golful
Persic şi Marea Roşie.În 1529, Soliman
a avansat până în inima Imperiului
Habsburgic, asediind Viena dar fără
succes. Ultima sa înfrângere a fost în
bătălia de la Valetta,Malta, cu un an
înaintea morţii.
Carol al V-lea (1500-1558)
Rege al Spaniei (sub numele de Carol I)
şi împărat al “Sfântului Imperiu
Roman” între 1519-1556,Carol Quintul
a moştenit coroanele Ţărilor de Jos,
Spaniei şi Imperiului Habsburgic, dar
acest imperiu a fost atacat de Franţa,
Imperiul Otoman şi mişcarea protestan-
tă.Copleşit,Carol a renunţat la tronuri,
în 1555, în favoarea fiului său, Filip al II-
lea (1527-1598).
Caterina de Medici (1519-1589)
Fiica lui Lorenzo de Medici, duce de
Urbino, Caterina s-a măritat în 1533 cu
Henric al II-lea al Franţei (1519-1559).
Cei trei fii ai săi au devenit,pe rând,regi
ai Franţei-Francisc al II-lea, Carol al
IX-lea şi Henric al III-lea.În calitate de
regentă, ea a condus practic Franţa. A
organizat masacrul din
“Noaptea
Sfântului Bartolomeo”
(1572), când
Carol al IX-lea a ordonat asasinarea
hughenotului (protestant) Gaspard de
Coligny şi a adepţilor lui. Au fost ucişi
aproximativ 25 000 de hughenoţi. După
acest eveniment, papa Grigore al
XIII-lea a bătut o medalie în cinstea ei.
Ivan cel Groaznic (1530-1584)
Ivan a fost încoronat ca ţar al Rusiei,
în 1547, sub numele de Ivan al IV-lea .
La ordinul său, mii de ruşi au fost
executaţi, el însuşi ucigându-şi fiul
într-un exces de furie.În acelaşi timp, a
pus bazele Rusiei moderne. Statul rus
s-a extins, incluzând Kazanul, Siberia
şi Astrahanul. Moscova a devenit capita-
lă şi s-au stabilit relaţii comerciale cu
Anglia.
Elisabeta I (1533-1603)
Fiica lui Henric al VIII-lea şi a Annei Boleyn,
Elisabeta a introdus în 1559 reforma religioa-
să, proclamând protestantismul ca religie de
stat. În timpul domniei s-a războit îndelung
cu armatele catolice spaniole. A întemniţat-o
şi ulterior a executat-o pe regina catolică
Maria Stuart, pentru complot împotriva sa. În
1588, flota Elisabetei a învins
Invincibila
Armada
spaniolă. A susţinut explorările şi a
finanţat călătoriile întreprinse de Walter
Raleigh şi Francis Drake.
Şahul Jahan (1592-1666)
În timpul domniei şahului Jahan, al cincilea
împărat mogul al Indiei, imperiul a atins
apogeul bogaţiei, fiind în acelaşi timp şi un
protector al arhitecturii şi ingineriei.
Domnia lui a fost întreruptă de fiul său ,
Aurangzeb (1618-1707), care a urcat pe
tron, ucigându-şi doi dintre cei trei fraţi şi
întemniţându-şi tatăl. Şahul Jahan a rămas
celebru pentru
Taj Mahal
, mausoleul de
marmură albă construit la moartea soţiei
sale favorite, Mumtaz Mahal.
Carol I Stuart (1600-1649)
Carol a devenit rege al Angliei şi Irlandei în
1625. El credea în dreptul divin al regilor,
potrivit căruia regii erau numiţi de
Dumnezeu şi nu trebuiau să dea socoteală
oamenilor.Tendinţele sale absolutiste au
constituit motivul principal al revoluţiei
burgheze din Anglia, care s-a desfăşurat sub
forma unui
război civil
dintre rege şi
Parlament.Carol a fost învins, acuzat de
trădare şi decapitat în 1649.
Karl al X-lea al Suediei (1622-1660)
Conducător militar nemilos şi decis, Karl
Gustav a condus armata Suediei în Răz-
boiul de 30 de Ani (1618-1648). A devenit
prinţ regent în 1650 şi a urcat pe tronul
Suediei în 1654. Armata sa a înregistrat
victorii zdrobitoare asupra Poloniei şi
Danemarcei. În timpul domniei sale, teri-
toriul Suediei a ajuns la cea mai mare
întindere.
Ludovic al XIV-lea (1638-1715)
Ludovic a fost încoronat rege al Franţei
la vârsta de patru ani. El a domnit 72 de
ani – cea mai lungă domnie a unui mo-
narh din Europa. A condus ca monarh
absolut, preluând puterea politică la
moartea prim-ministrului său ,Jules
Mazarin,în 1661, şi declarând
“L’Etat
c’est moi”
(“Statul sunt eu”).
Ludovic al
XIV-lea a dominat scena europeană în
vremea sa. Autoritatea Regelui Soare,
palatul de la
Versailles
şi războaiele sale
au completat mareţia uluitoare, dar
costisitoare , a acestuia.
Regele avea ambiţii mari pentru Franţa şi a purtat patru războaie împotriva alianţe-
Regele avea ambiţii mari pentru Franţa şi a purtat patru războaie împotriva alianţe-
lor altor ţări europene, pentru a extinde posesiunile franceze.Războaiele n-au fost
încununate de succes, totuşi le-a putut duce graţie inteligentei conduceri economice a
ministrului său de finanţe,Jean Colbert.După moartea lui Colbert, ţara s-a afundat în
datorii, însă Ludovic a continuat să trăiască în lux exorbitant în palatul magnific pe
care-l construise la
Versailles.
Curtea sa era atât de orbitoare, încât a devenit cunoscut
ca
Regele Soare
. Extravaganţele lui şi insistenţa ca toţi nobilii să locuiască la Curte au
alimentat frământările ce au dus în final la revoluţia de la 1789. Ludovic n-a obţinut
victorii pe câmpurile de luptă , dar a susţinut artele, care au adus un prestigiu enorm
Franţei. Scriitorii, artiştii şi arhitecţii au prosperat; mulţi au fost prezentaţi regelui de
către cele două amante ale sale, doamna de Montespan şi ulterior, doamna de
Maintenon. Regele s-a însurat, în secret, cu cea de-a două ,dupa ce soţia sa , Maria-
Therese de Spania, a murit în 1683. Convertită la catolicism, de Maintenon l-a încu-
rajat pe rege să-i alunge pe protestanţi din Franţa.
Wilhelm al III-lea de Orania (1650-1702)
Wilhelm al III-lea de Orania provenea din casa
regală protestantă olandeză, prin căsătorie
devenind ginerele lui Iacob al II-lea al Angliei.
În 1688, politicienii englezi i-au cerut să “salveze”
Anglia. În aşa-numita
“revoluţie glorioasă”,
el a
invadat Anglia, Iacob al II-lea refugiindu-se în
Franţa. Wilhelm de Orania a fost încoronat ca
rege al Angliei în 1689, recunoscând
Declaraţia
drepturilor
care punea bazele monarhiei parla-
mentare. Prin măsurile luate ,Anglia a făcut paşi
importanţi spre modernizare şi spre liberalizarea
instituţiilor statului.
Kangxi (1661-1722)
Sub numele de Kangxi, Xuanye a fost al
doilea împărat chinez din dinastia Ching.
Tolerant, cumpătat şi învăţat, a susţinut
învăţământul, literatura, artele şi ştiinţa.
A invitat misionari occidentali să vină în
China, legitimându-le activităţile în 1692.
La moartea sa ,în China,existau 300 000
de romano-catolici şi peste 300 de biserici.
Petru cel Mare (1672-1725)
Ţar al Rusiei din 1628, Petru I a extins
graniţele statului său, prin războaie
încununtate de succes şi a introdus idei
apusene moderne. A călătorit în Europa
şi a lucrat în şantierele navale din Olanda
şi Anglia, pentru a învăţa tehnologiile cele
mai avansate. A reorganizat armata şi
marina, a încurajat educaţia , şi a trecut
Biserica sub controlul statului.
Frederic cel Mare (1712-1786)
Incoronat rege al Prusiei în 1740, Frederic
al II-lea (cunoscut ulterior drept “cel Mare”)
a fost un conducător puternic şi eficient ,
excepţional tactician militar şi renumit
protector al artelor. A câştigat Silezia de la
Habsburgi şi a luptat cu atâta succes împo-
triva armatelor aliate ale Imperiului Hab-
sburgic,Rusiei şi Franţei în Războiul de 7 ani
(1756-1763), încât ţara sa şi posesiunile ei au
rămas intacte. Frederic a încurajat industria
şi agricultura, a reformat sistemul educatio-
nal şi a susţinut toleranţa religioasă.A scris
poezii, a cântat la flaut şi a compus muzică.
De asemenea, a corespondat cu Voltaire,
marele scriitor şi filozof francez, care l-a
descris ca fiind “regele-filozof”.
Ecaterina cea Mare (1729-1796)
Prinţesă prusacă, Ecaterina s-a căsătorit în
1745 cu Petru, mare duce al Rusiei ( 1728-
1762). Petru a ajuns ţar în 1762, dar a fost
detronat şi asasinat în urma unei lovituri de
palat. Ecaterina a devenit ţarină conducând
statul cu energie şi eficienţă.În timpul dom-
niei sale, Rusia s-a extins, cuprinzând părţi
din Suedia,majoritatea Poloniei şi Crimeea.
Ecaterina a impus idei europene în Rusia, a
construit şcoli şi spitale, a susţinut educaţia
femeilor, a încurajat toleranţa religioasă,
dar n-a făcut nimic pentru a-i ajuta pe cei
săraci. A menţinut sistemul mujicilor şi a
înabuşit cu cruzime răscoalele ţăranilor.
Ludovic al XVI-lea(1754-1793) şi Maria Antoaneta(1755-1793)
Rege şi regină a Franţei în momentul prăbuşirii monarhiei, ca urmare a Revoluţiei
Franceze (1789-1799).Ludovic a fost influenţat de Maria Antoaneta , fiica împăratului
habsburg Francisc al II-lea ( 1708-1765). În timpul revoluţiei, ambii au fost întemniţaţi,
judecaţi şi în cele din urmă executaţi în 1793.
Regina Victoria (1819-1901)
În timpul domniei reginei Victoria, imperiul
britanic s-a extins pe tot globul, Anglia deve-
nind cea mai bogată ţară din lume.În 1840,
Victoria s-a căsătorit cu vărul ei, prinţul
Albert de Saxa Coburg Gotha (1819-1861).
Acesta era susţinător al industriei şi tehnicii
organizând Expoziţia Universală din 1851.
Când a murit Albert , Victoria a renunţat
la viaţa publică mulţi ani.
Datorită premierului Benjamin Disraeli,
revine pe scena politică, aprobând,în 1867,
reforma sistemului electoral, care permitea
unui milion de muncitori să voteze iar în
1885 votul universal pentru bărbaţi. În
1867 îşi ia şi titlul de
Împărăteasă a Indiilor
,
acesta fiind apogeul imperiului colonial britanic
.”Era victoriană”
rămâne înscrisă în
istoria Marii Britanii ca o epocă înfloritoare atât din punct de vedere economic cât şi
cultural.
Frantz Joseph (1830-1916)
Împărat al Austriei (1848-1916) şi rege al
Ungariei( 1867-1916). A înăbuşit Revoluţia
de la 1848,din Ungaria şi Transilvania. În
timpul său a fost creat statul dualist Austro-
Ungaria (1867), după înfrângerile suferite
de Austria în războiul austro-franco-
piemontez (1859) şi în cel austro-prusian
(1866).
Carol I (1839-1914)
Militar de carieră, Karl Eitel Friedrich de
Hohenzollern-Sigmaringen a fost adus pe
tronul României la 10 mai 1866 şi a avut
cea mai lungă domniei din istoria ţării
(1866-1914), fiind uns
rege în 1881
. În
timpul domniei sale a fost proclamată
independenţa naţională
(9 mai 1877). A
condus trupele române în Războiul de
Independenţă (1877-1878), fiind coman-
dantul suprem al armatei române în
timpul acestui război şi al armatei
româno-ruse în bătălia de la
Plevna.
A
legat România de Puterile Centrale prin
alianţa politico-militară încheiată cu
Austro-Ungaria (1883).
Ţarul Nicolae al II-lea (1868-1918)
Ajuns pe tronul Rusiei în 1894, Nicolae a
avut o domnie tragică, marcată de repre-
siuni şi conducere incompetentă.A fost
mult influenţat de soţia sa, Alexandra,
care la rândul ei, a fost influenţată de
misticul religios Grigori Rasputin.După
un război dezastruos cu Japonia (1904-
1905) şi tulburări civile, în 1905 a avut loc
prima revoluţie . Pentru a satisface cereri-
le revoluţionarilor, a fost convocată adu-
narea legislativă, Duma, încercându-se un
regim parlamentar. Revoluţia bolşevică
din 1917 a însemnat sfârşitul domniei lui
Nicolae , şi totodată , sfârşitul dinastiei
Romanov. În 1918, întreaga familie regală
a fost executată de bolşevici.
Împăratul Hirohito (1901-1989)
Fiul cel mare al împăratului Taisho(1879-
1926), Hirohito a devenit în 1926 al 124-lea
împărat al Japoniei, conducând sub numele
Showa.Nu s-a opus agresiunilor militare ale
Japoniei împotriva Chinei în al Doilea
Război Mondial, dar se consideră că nu le-a
aprobat.În 1946, în timpul ocupaţiei postbe-
lice a ţării sale de către SUA, a fost de acord
să cedeze puterea politică unui guvern ales.
A fost primul împărat japonez care a devenit
simbolul statului, nu un conducator divin.
BIBLIOGRAFIE:
1. www.wikipedia.org.
2. xxx,
Oameni celebri
, Editura Teora, Bucureşti,2005
3. Larousse,
Personalităţi care au schimbat istoria lumii.Din Antichitate până în
Evul Mediu
,
1800 î.Hr.-1492
, Ed. Rao, Buc.,2003
4. Larousse,
Personalităţi care au schimbat istoria lumii.De la Renaştere până la
Iluminism
,1492-1789,Editura Rao, Bucureşti,2003
5. Larousse,
Personalităţi care au schimbat istoria lumii.De la Revoluţia
Franceză până la începutul secolului XX, 1789-1914
, Editura Rao,
Bucureşti,2003
6. Larousse,
Personalităţi care au schimbat istoria lumii.De la primul război
mondial până în prezent
, Editura Rao, Bucureşti,2003
SFÂRŞIT
Yüklə
513 b.
Dostları ilə paylaş:
Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət
gir
|
qeydiyyatdan keç
Ana səhifə
Dərs
Dərslik
Guide
Kompozisiya
Mücərrəd
Mühazirə
Qaydalar
Referat
Report
Request
Review
yükləyin