Wm97/Caligula Infection


Sindromul ochiului uscat: diagnostic, tratament, profilaxie



Yüklə 468,53 Kb.
səhifə3/7
tarix08.11.2017
ölçüsü468,53 Kb.
#31155
1   2   3   4   5   6   7

Sindromul ochiului uscat: diagnostic, tratament, profilaxie

Vladimir Boişteanu, Cornelia Ceban, Florentina Verega,

Angela Garaba, Victoria Mihalachi

Catedra Oftalmologie USMF “Nicolae Testemiţanu”



Summary

Dry Eye Sindrome: diagnosis, treatment and prevention

The aim of the study was to evaluate the frequency of Dry Eyes Sindrome (DES), the structure of ethiologic factors and the comparative evaluation of the subiective efficiency of treatment with Oxyal, Vidisic and Oftagel in the therapy of patients with DES using questionaries. The study included 66 patients (132 eyes) divided in 3 groups of study containing 22 patients. As a conclusion, it was established an increasing of stability of tear film twice in patients who used Oxyal and ≈1,7 times in patients with Vidisic and Oftagel.


Rezumat

Ţelul acestui studiu a fost studierea frecvenţei sindromului ochiului uscat (SOU), stabilirea structurii factorilor etiologici şi compararea eficienţei cutative subiective a preparatelor Oxyal, Vidisic şi Oftagel în tratamentul pacienţilor cu SOU cu ajutorul chestionării. În studiu a fost incluşi 66 de pacienţi divizaţi în 3 loturi a câte 22 de pacienţi. A fost stabilit o creştere a stabilităţii filmului lacrimal de ≈2 ori la pacienţi care au folosit Oxyal şi de ≈1,7 ori la pacienţi care au utilizat Vidisic şi Oftagel.


Actualitatea

În perioada dezvoltării intensive a progresului tehnico-ştiinţific şi al industrializării, creşte numărul factorilor nocivi, ce acţionează negativ asupra film lacrimal (FL). La ei se referă: clima uscată, vântul, aerul impurificat din oraşele mari, praful, fumul de ţigară, produsele toxice din atmosferă, substanţele dezinfectante şi detergenţii, condiţionerele (îndeosebi din automobile), ventilarea centralizată, umiditatea joasă a aerului, radiaţia electromagnetică de la monitoarele sistemelor de computere, produsele cosmetice, lentile de contact (LC) incorect indicate, încălcarea regimului de port şi regulilor de îngrijire ale LC, operaţiile refractive pe cornee în anomaliile de refracţie. desigur, această listă poate fi continuată cu factori etiologici inevitabili astfel ca: boli generale de sistem (lupusul eritematos diseminat, artrita reumatoidă, sindrom Sjogren), diverse patologii ale pleoapelor soldate cu închiderea insuficientă a lor, efecte secundare în urma folosirii unor medicamente antidepresive, antialergice, anticoncepţionale, etc. Pe baza cercetărilor efectuate cu celulele corneene cultivate şi membrana mucoasă s-a stabilit, că la formarea SOU acţionează la fel şi ozonul, radiaţia ultravioletă, alergenii [J. Horwath şi O. Schmut, 2000].

După părerea cercetărilor germani, mai mult de 20% dintre pacienţi se adresează la oftalmolog cu acuze corespunzătoare [M. Gobbels, 1993].

Conform datelor Hormath I.J. (1999), Ousler C. şi Abelson M.B. (2002) de această maladie suferă de la 5% la 9% din populaţia ţărilor civilizate. Ultimii 30 de ani frecvenţa depistării SOU a crescut de 4,5 ori.

Conform autorilor austrieci, dinamica adresării în legătură cu simptomele incipiente de “ochi uscat” a fost – 2% (a.1960), 5% (a. 1989), 6,2% (1994) [O. Schmut et al., 1995].

Conform datelor specialiştilor canadieni, se adresează cu simptome asemănătoare aproximativ 28,7% de purtători de LC [M. Doughty, 1997].

În Rusia conform datelor Maiciuc Iu. F (2003) suferă 2% din populaţie (la persoanele după 40 ani – 14,4% şi mai în vârstă de 65 ani – 17,3%). Este înaltă morbiditatea SOU şi între patologia oculară. Morbiditatea SOU a fost 30% [Maquart R., Wenz F.N., 1980].

Conform autorilor ruşi morbiditarea SOU a fost 12% până la 50 ani şi 67% după 50 ani. În ţările civilizate morbiditatea SOU este de 8,2-17,0% şi are tendinţă de creştere. Mai frecvent are loc la sexul feminin [8, 9].

Conform autorilor americani prevalenţa SOU în rândul bărbaţilor creşte odată cu înaintarea în vârstă, este de 3,90% la bărbaţi de în vârsta de la 50-54 ani, şi de 7,67% la cei în vârsta de 75-80 ani, ceea ce s-ar explica prin asocierea unor patologii ca tensiunea arterială, hiperplazia benignă de prostată, utilizarea antidepresivelor, antihipertensivelor, etc. [Schaumberg Dana R., Burring J., Sullivan D., 2009].

Cauzele apariţiei acestui sindrom sunt predominate de apariţia aşa numitor factori “de oficiu” sau “de monitor”, creşterea ratei de efectuare a operaţiilor refractare pe ochi, folosirea pe larg a medicamentelor, care influinţează negativ procesul de umectare a ochilor. Deaceea conform concepţiilor contemporane sindromul “ochiului uscat” este o patologie polietiologică şi multifactorială.



Scopul

Studierea conduitei de diagnostic şi tratament al SOU, precum şi estimarea şi compararea eficienţei preparatelor utilizate în SOU.


Obiectivele

  1. Studierea frecvenţei SOU.

  2. Stabilirea structurii factorilor etiologici în apariţia SOU.

  3. Analiza simptomaticii SOU.

  4. Compararea calităţilor de “umectare” a preparatelor Oxyal, Vidisic şi Oftagel în tratamentul pacienţilor cu SOU cu ajutorul metodelor clinice.

  5. Estimarea eficienţei curative subiectivă a preparatelor Oxyal, Vidisic şi Oftagel în tratamentul pacienţilor cu SOU cu ajutorul chestionării.


Material şi metode

Lotul nostru de studiu a constituit analiza a 66 pacienţi (132 ochi). Studiul s-a realizat pe pacienţii anului curent cât şi analiza retrospectivă a documentaţiei primare (fişe de ambulator şi protocoale de operaţie) a bolnavilor cu un spectru de patologii oculare care implică SOU, care s-au aflat în staţionar în IMSP Spitalul Clinic Republican din or. Chişinău, în perioada anilor 2009-2010, apreciindu-se acurateţea metodelor de investigare aplicate, simptomatica oculară, varietatea şi eficienţa tratamentului.

Structura lotului de studiu include: bărbaţi – 16 (24,2%), femei – 50 (75,8%) cu un raport b/f = 1/3.

Lotul de femei este cu vârsta cuprinsă între 30 şi 60 de ani, în mediu (mediu 43,1±3,1), iar lotul bărbaţi cuprinşi între vârsta de 45 şi 58 de ani (mediu 50,2±3,5).

De la început am investigat cauzele posibile etiologice, care au dus la SOU:


  1. 23 pacienţi – SOU postcombustional/posttraumatic

  2. 10 pacienţi – SOU ca urmare a andro/menopauzei

  3. 10 pacienţi – SOU care are alte cauze

  4. 9 pacienţi – SOU ca urmare a purtării lentilelor de contact

  5. 8 pacienţi – SOU ca urmare a “sindromului de monitor”

  6. 6 pacienţi – SOU ca urmare a “sindromului de oficiu”

Desigur, am considerat necesar studierea minuţioasă a simptomaticii pe care o prezenta lotul de pacienţi. Din varietatea de simptome clinice cel mai des au fost acuze de: discomfort mai ales spre sfârşitul zilei, lăcrimare, hiperemia conjunctivei, uscăciunea oculară, toleranţa scăzută la factorii nefavorabili de mediu externi, senzaţie de iritare, înţepături, usturime, prurit, durere la instilarea colirelor, oboseala şi scăderea acuităţii vizuale. Din chestionarea pacienţilor au predominat următoarele simptome:

  1. Uscăciunea oculară – 43 pacienţi.

  2. Discomfort spre sfârşitul zilei – 63 pacienţi.

  3. Toleranţa scăzută la factorii nefavorabili de mediu – 36 pacienţi.

  4. Senzaţii de iritare, înţepături, usturime – 30 pacienţi.

  5. Oboseala şi scăderea acuităţii vizuale – 35 pacienţi.

  6. Hiperemia ochiului – 38 pacienţi.

  7. Lacrimare – 35 pacienţi.

Pentru a studia eficacitatea schemelor de tratament, am format 3 loturi de pacienţi, a câte 22 de pacienţi în fiecare lot.

În primul lot s-a utilizat schema de tratament nr. 1 - Soluţie Oxyal 1 pic.x 3 ori/zi, iar în lotul 2 – schema nr. 2 de tratament Vidisic – 3 ori în zi, pentru lotul nr. 3 a fost propusă următoarea schemă de tratament – 1 pic.x3 ori/zi. Durata curei şi supravegherii a fost 3 săptămâni.


Rezultate şi discuţii

Deoarece ne-am propus să analizăm eficacitatea utilizării schemelor propuse pacienţilor, am determinat analiza simptomelor subiective prin chestionare înainte şi după tratament, pentru a stabili dinamica tratamentului, în context comparativ pentru cele trei preparate probate (Oxyal, Vidisic, Oftagel). Rezultatele obţinute au fost calculate şi în procente, şi incluse în tabelul 1.

Simptomele subiective au fost în o scădere mai pronunţată în grupul tratat cu Oxyal. Pacienţii l-au suportat mai bine, reacţii alergice, precum şi alte reacţii adverse nu s-au semnalat. Oxyalul a înlăturat bine disconfortul, uscăciunea, senzaţiile de înţepături şi usturime, cu cea mai mare dinamică (tab.1).

Oftagelul şi Vidisic deasemenea prezintă o ameliorare vădită a simptomaticii pozitive, nu prezintă reacţii alergice, dar cu un progres mai mic. Vidisic a provocat mai frecvent obnubilări şi cazurile de înlăturare a disconfortului au fost mai puţine, la fel şi Oftagelul.

Aprecierea timpului de dezagregare al filmului lacrimal s-a apreciat după proba Norn, cu soluţie Fluorescein Natriu 0,5%, anterior de efectuarea unor proceduri asupra globului ocular, şi deasemenea au fost comparate rezultatele cu indicii înainte de tratament. Aprecierea secreţiei totale lacrimale s-a efectuat, folosind fişii de testare Tear Flo (Rose stone Enterprises, India). Proba Schirmer a fost efectuată la toţi pacienţi (66) şi, la fel, au fost înregistrate rezultatele de până şi după tratament (tab. 2).

Tabel 1


Frecvenţa simptomelor subiective până la tratamentul şi după tratament

Simpto-mele



Grup I (hialuronat de natriu - Oxyal) (n=22)

Grup II (Vidisic)

(n=22)


Grup III (Oftagel)

(n=22)


Până la tratament

După tratament

Până la tratament

După tratament

Până la tratament

După tratament

Nr.

%

Nr.

%

Nr.

%

Nr.

%

Nr.

%

Nr.

%

Uscăciune oculară

15

68

5

22

14

63

8

36

14

63

8

36

Disconfort la sfârşitul zilei

20

90

10

45

21

95

12

54

22

100

13

59

Toleranţa rea a factorilor nefavorabili externi

11

50

3

13

12

54

6

27

13

59

5

22

Senzaţii de înţepături, usturime

10

45

2

9

10

45

5

22

10

45

5

22

Oboseală vizuală

8

36

3

13

13

59

9

40

14

63

10

45

Hiperemie oculară

10

45

2

9

13

59

4

18

15

68

4

18

Lacrimare

11

50

-

-

10

45

3

13

14

63

3

13

Tabel 2


Dinamica indicilor probei Schirmer I, mm/5 minute (M±m)

Termenii de supraveghere

Preparatele

P

Oxyal

Nr.

Vidisic

Nr.

Oftagel

N

Anterior de tratament

10,7±0,31

22

10,9±0,11

22

10,5±0,96

22

>0,05

La 6 săptămâni de tratament

15,9±0,7

22

13,6±0,12

22

13,8±0,35

22

>0,05

Tabel 3


Dinamica indicilor probei Norn (timpul de dezagregare al filmului lacrimal),

secunde (M±m)



Termenii de supraveghere

Preparatele

P***

Anterior de tratament

Oxyal

n*(4)

p**

Vidi

sic


n*(4)

p**

Oftagel

n*(4)

p**

4,81±

0,29


4,62±

0,35


4,62±0,35

După tratament

1 săpt.

8,02±

0,37


<0,01

1 săpt.

5,95±

0,43


>0,05

1 săpt.

5,55±

0,97


>0,05

>0,05

2 săpt.

9,46±

0,52


<0,01

2 săpt.

7,14±

0,54


<0,01

2 săpt.

7,24±

0,37


>0,05

<0,01

3 săpt.

10,01±

0,29


<0,01

3 săpt.

7,92±

0,35


<0,01

3 săpt.

8,02±

0,35


>0,01

<0,01

*- nr. de pacienţi( a cîte 2 ochi) ; ** -comparativ cu datele de pînă l atratament;

*** - comparativ cu pacienţii a 3 grupe.



După 10 zile de tratament cu colire de umezire pacienţii au fost chestionaţi referitor la starea subiectivă. Calităţile curative a colirelor de umezire au fost descrise astfel: preparatul Oxyal a scăzut mai pronunţat disconfortul la majoritatea pacienţilor aflaţi în studiu şi nu a provocat frecvent obnubilări vizuale. Vidisic şi Oftagel au provocat uneori obnubilări şi cazurile de înlăturare a disconfortului au fost mai puţine. Ca rezultat la 8 a 10 zi de tratament 21 de pacienţi au hotărît de a se folosi mai apoi de Oxyal şi 20 de Vidisic, şi 19 de Oftagel (relaţie 95,45%; 90,90%; 86,36%) (tab. 3).
Concluzii

  1. Posttraumatic în cazul tuturor pacienţilor (66), indiferent de preparatul folosit a fost semnalată o îmbunătăţirea a indicilor subiectivi (chestionarea) şi clinici, demonstrat cu ajutorul probelor Norn, Schirmer.

  2. La toţi pacienţii, care au utilizat Oxyal s-a semnalat o creştere a stabilităţii filmului lacrimal (statistic veridic p<0,01) deja la 10 zile de tratament.

  3. La pacienţii care au folosit Vidisic şi Oftagel, proximativ egal, s-a semnalat o creştere a stabilităţii filmului lacrimal (proba Norn), dar neesenţială (statistic neveridic p<0,05) deja la 10 zile de tratament.

  4. Indicii probei Schirmer la toate preparatele folosite în grupuri au fost în creştere, dar la preparatul Oxyal, este o creştere mai amplă (statistic veridic p<0,01), decît în cadrul grupelor de studiu ce au folost Oftagel şi Vidisic (statistic veridic p<0,01).

  5. Simptomele subiective au fost în o scădere mai pronunţată în grupul tratat cu Oxyal. Pacienţii l-au suportat mai bine, reacţii alergice nu s-au semnalat. Oxyalul a înlăturat bine disconfortul, urscăciunea, senzaţiile de înţepături şi usturime. Vidisicul şi Oftagelul au provocat mai frecvent obnubilări şi cazurile de înlăturare a disconfortului au fost mai puţine. Vidisicul a avut deasemenea ca reacţie adversă – usturime, iar Oftagelul cauzează o ceaţă la aplicare care trece peste câteva secunde.

  6. După 10 zile de tratament grupurile de studiu au fost supuşi unei chestionări referitor la starea subiectivă şi folosirea eventuală a preparatului. Grupul de studiu ce a folosit Oxyal a înregistrat cel mai bun rezultat şi la a 10 zi de tratament 21 de pacienţi au hotărât de a folosi pe viitor de Oxyal şi 20 - de Vidisic şi 19 - de Oftagel (relaţie 95,45%:90,90%:86,36%).



Bibliografie

  1. Abelson MB. Dry eye, today and tomorrow. Review in ophthalmology. 2000; 11:132-34.

  2. American Academy of Ophthalmology. Basic and Clinical Science Course Section 7, 2002-2003. Orbit, Eyelids and Lacrima System; pp. 244-245.

  3. American Academy of Ophthalmology. Basic and Clinical Science Course Section 7, 2007-2008. External disease and cornea; pp. 230-237.

  4. Barabino S., Rolando M., Camicione P. et al. Systemic linolenic and gamma-linolenic acid therapy in dry eye syndrome with an inflammatory component. Cornea. Mar., 2003; 22 (2):97-101 [Medline].

  5. Behrens A., Doyle JJ., Stern L. et al. Dysfunctional tear syndrome: a Delphi approach to treatment recommendations. Cornea. Sep. 2006; 25(8):900-7 [Medline].

  6. Bron AJ., Tiffany JM., Gouveia SM et al. Functional aspects of the tear film lipid layer. Exp Eye Res. Mar., 2004; 78(3):347-60 [Medline].

  7. Gachon A.M., Richard J., Dastugue B. Human tears: normal protein pattern and individual protein determinations in adults. // Curr. Eye res. 1982-83, Vol. 2, nr.5, p. 301-308.

  8. Бржевский В.В., Сомов Е.Е. Синдром «сухого глаза»: современные аспекты диагностики и лечения. // Синдром сухого глаза. 2002, №1, стр. 3-9.

  9. Бржевский В.В., Сомов Е.Е. Роговично-конъюнктивальный ксероз (диагностика, клиника, лечение). // Издание второе, переработанное и дополненное – Спб.: Из-во «Левша», 2003, стр. 120.


EFICACITATEA TRATAMENTULUI LASER IN COMPARAŢIE CU TRATAMENTUL CHIRURGICAL, MEDICAMENTOS ŞI COMBINAT AL RETINOPATIEI DIABETICE

Vitalie Cuşnir

Catedra Oftalmlogie USMF „Nicolae Testemiţanu”


Summary

Comparing the efficiency of laser treatment with surgical,

drug and combined treatment of diabetic retinopathy

In the work are presented the analysis of the efficiency and of the posibilities of laser treatment in diabetic retinopathy (DR) and a comparative evaluation of the efficiency of different types of treatment: laser, surgical, drug, combined in DR patients with associated pathologies, insulinodependent or insulinoindependent.


Rezumat

În lucrare este prezentată analiza eficacităţii şi a modalităţilor de tratament laser a retinopatiei diabetice (RD) şi evaluarea comparativă a eficacităţii diferitor tipuri de tratament: laser, chirurgical, medicamentos, mixt al RD la pacienţi cu diabet zaharat tip 2 insulinodependenţi (ID) sau insulinoindependenţi (IID) şi cu patologii asociate.


Actualitatea

Diabetul zaharat este o cauză de invalidizare a populaţiei de vârsta aptă de munca prin complicaţiile sale tardive inclusiv RD şi cecitatea, nefropatie cu insuficienţă renală, gangrena diabetică cu pierderea membrelor inferioare. Drept cauză de deces diabetul se situează pe locul trei după patologia cardiovasculară şi oncologică.

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în lume există peste 160mln diabetici, prevalenţa fiind între 2-5%. Numărul de diabetici creşte progresiv şi se dublează fiecare deceniu. Se preconizează, că până în anul 2025, numărul de diabetici în lume o să depăşească 284mln. Anual în toate ţările lumii până la 40.000 bolnavi cu diabet zaharat îşi pierd funcţiile vizuale. În Republica Moldova, cu populaţia circa 4,0mln de locuitori sunt înregistraţi peste 40 mii de bolnavi cu diabet manifest, totodată existând un număr de 2-3 ori mai mare de pacienţi cu diabet latent. După datele ştiinţifice numărul total de bolnavi cu diabet ar putea depăşi 120 mii, din care se presupun 24.000 cu RD, 1.200-2.000 orbi. [8]

Ca consecinţă DZ prezintă o problema medico-socială actuală de importanţă majoră care necesită rezolvare prin tratament complex.

Laser- light amplification by stimulated emission of radiation.

Ipoteza posibilităţii emiterii unui foton într-o anumită direcţie a fost formulată de Albert Einstein încă în 1917.


Caracteristicele de bază a luminii laser:

Lumina este des definită ca radiaţie electromagnetică datorită lungimii sale de undă. Lungimea de undă poate să varieze între 100 şi multe mii de nanometri (nm). Spectrul ultraviolet se conţine între 100 şi 400nm. Spectrul luminii vizibile este între 400 şi 700nm. Spectrul apropiat de infraroşu este 700-1400nm, cel infraroşu este de la 1400nm la 20000nm, iar cel infraroşu depărtat este cu lungimea de undă mai mare de 20000nm. [7]


Lumina convenţională este emisă ca o radiaţie spontană; diferite lungimi de undă a radiaţiei vizibile sunt percepute de ochiul liber ca culori. Spre comparaţie, caracteristicele razei laser sunt diferite şi includ monocromia, coerenţa şi colimaţia.

Monocromia - Lumina laser este monocromă, aceasta înseamnă că toţi fotonii razei au aceeaşi lungime de undă. În rezultat raza laser poate obţine destulă intensitate ca să distrugă ţesuturi specifice, efect bazat pe lungimea de undă şi coeficientul de dispersie a ei, reflecţie şi absorbţie de către ţesutul ţintă.

Coerenţă – din moment ce toate elementele razei laser sunt sincronizate în timp şi spaţiu, fotonii razei sunt în aceeaşi fază sau coerenţi. Dacă comparăm, fotonii luminii convenţionale circulă la întâmplare.

Colimaţie – toate elementele razei laser sunt paralele; ca rezultat, razele laser pot fi focusate în puncte foarte mici. Această proprietate diferenţiază laserul de lumina convenţională dat fiind faptul că cea din urmă nu poate să parcurgă spaţiul într-o anumită direcţie şi dispersează substanţial. Datorită colimaţiei, toată energia emisă de sursa luminii laser poate fi capturată şi transmisă la destinaţie (de exemplu prin fibră optică).



Interacţiunea laserului cu ţesuturile organice:

Interacţiunea de bază a laserului cu ţesutul depinde de multipli factori:



  1. Densitatea puterii

  2. Lungimea de undă

  3. Dispersarea razei

  4. Proprietăţile ţesutului ţintă

  5. Durata expunerii ţesutului ţintă la radiaţia laser

  6. Tipul mediului activ al sursei de lumină

Densitatea puterii – prin definiţie densitatea puterii este puterea transmisă la o unitate de suprafaţă de o suprafaţă anumită a razei laser (w/cm2). Este de asemenea puterea ce loveşte ţinta razei pe o suprafaţă a ţintei raportată la suprafaţa iluminată de către rază. În general, densitatea puterii unei raze laser este universal proporţională la pătratul diametrului ţintei focale. Cu un laser Nd:YAG, densitatea puterii descreşte cu cât distanţa între ţesutul ţintă şi aspectul distal al fibrei laser creşte. Aceasta rezultă într-un mai mare efect de coagulare asupra ţesutului ţintă.

Lungimea de undă şi dispersarea – lungimea de undă a razei laser determină gradul de dispersare, penetrare a ţesuturilor şi cantitatea energiei absorbite. În schimb, gradul dispersării corespunde cu indicele cu care energia laser este deviată de la ţinta de bază a razei. Un laser cu un coeficient jos de dispersare prezintă un excelent bisturiu deoarece energia laser este absorbită într-un punct fix, singur punct la suprafaţa ţesutului ţintă. Prin comparare, un laser cu un coeficient înalt de dispersare produce o bună fotocoagulare. [1]

Ţesutul ţintă – când raza laser loveşte ţesutul ţintă, o parte din energie poate fi reflectată, transmisă sau absorbită. Dacă este absorbită, energia este risipită sau convertită în alte forma de energie, aşa ca căldură, unde de şoc, sau reacţii chimice. Această transformare a energiei radiate de către ţesutul ţintă intr-o altă formă de energie (de obicei căldură) este caracteristic primară a unui laser medical. Sunt aşteptate reacţii imediate şi întârziate din momentul când raza laser loveşte ţesutul ţintă. De exemplu: reacţii fototermice survin prin denaturarea enzimelor, coagulare, necroză tisulară şi vaporizare. Reacţiile de fotoablaţie pot include explozii termice sau unde de şoc mecanice ce cauzează perturbări tisulare. [2]

Lasere în oftalmologie:

Simplificând formularea se poate spune că funcţia laserului este de a transforma energia luminoasă în energie termică la suprafaţa structurilor pigmentare cu ulterioara lor coagulare.

Relaţia dintre puterea radiaţiei şi timpul influenţei au o valoare determinantă în dezvoltarea leziunilor tisulare. Aceşti parametri determină caracterul arsurilor retiniene. De la arsuri pur termice (predominarea coagulării la energii mici folosite şi la timp îndelungat de acţiune), până la efecte explozive (efect mecanic produs la influenţa a energii mari în laserele cu impulsuri scurte). [5]

Permeabilitatea mediilor oculare faţă de radiaţiile electromagnetice este în limitele spectrului vizibil şi cel infraroşu. [6]



Mediile ce influenţează acţiunea laserelor:

Melanină ţesuturilor pigmentare şi a tecii vasculare - cel mai universal absorbant al luminii de origine naturală. Melanină are maximul absorbţiei în spectrul verde-albastru al luminii vizibile, ce scade brusc spre limitele spectrului infraroşu.

Lipofuscina, pigment xantofil al regiunii maculare, activ absoarbe radiaţia undelor electromagnetice în limitele 300-500nm.

Hemoglobina absoarbe razele luminoase în limitele 400-570nm a spectrului undelor electromagnetice, cu 2 maxime: 530nm şi 570nm. La mărirea lungimii de undă peste 600nm, absorbţia luminii brusc scade şi nu se schimbă semnificativ în urmare. Absorbţia creste brusc la scăderea oxigenării sângelui. [5]

În caz de retinopatie diabetică nonproliferativă (RDNP) şi unele stadii ale retinopatiei diabetice proliferative (RDP) fotocoagularea laser a retinei efectuată la timp, îmbunătăţeşte pronosticul. La moment metoda principală folosită în tratamentul RDP este fotocoagularea panretiniană (FCP) cu laser, mecanismul acţiunii căreia nu este precizat definitiv.
Obiectivele Lucrării


  1. Studierea loturilor de pacienţi cu RD cu diferit grad de evoluţie, gravitate şi pronostic.

  2. Analiza patologiilor asociate diabetului zaharat şi evaluarea influenţei lor în RD.

  3. Analiza materialului teoretic în domeniul laserului în oftalmologie şi a utilizării lui în cadrul tratamentului RD.

  4. Aprecierea severităţii RD în lotul bărbaţi, femei, vârstele aptă şi inaptă de muncă.

  5. Evaluarea eficacităţii tratamentului laser, medicamentos, chirurgical, combinat în patologia RD la adult.

  6. Aprecierea părţilor pozitive şi negative în tratamentul laser.


Materiale şi metode

Lucrarea reprezintă un studiu selectiv, descriptiv şi caz-martor (au fost comparate grupele de pacienţi apţi (vârsta până şa 65 ani) şi inapţi (vârsta după 65 ani) de muncă).

În lucrare au fost utilizate metode de cercetare:


  • istorică,

  • ştiinţifică,

  • matematică,

  • epidemiologică,

  • analitică,

  • comparativă.

Prin metoda comparativă au fost comparate 2 loturi: lotul de pacienţi apţi şi lotul de pacienţi inapţi de muncă şi în funcţie de gen.

În studiu, selectiv, descris la etapa analizei au fost comparate 2 grupuri în funcţie de gen: bărbaţi şi femei; şi în funcţie de aptitudinea de muncă: apţi şi inapţi.



Volumul eşantionului a studiului selectiv a fost calculat aleatoriu din 165 pacienţi cu retinopatie diabetică, din care au fost selectaţi 100 de pacienţi cu DZ tip 2, după criteriul adresării primare şi secundare, şi a patologiei retinopatiei diabetice.

Eşantionul selectat de 100 pacienţi a constat din 37 bărbaţi, 63 femei. Totodată eşantionul a fost prezentat din apţi/inapţi de muncă: 61 apţi şi 39 inapţi de muncă.

În continuare aceşti pacienţi au fost analizaţi atât după criteriul număr de pacienţi, cât şi după criteriu număr de „ochi pacienţi”.

Rezultatele cercetării caz-martor ne-au permis să constatăm starea acuităţii vizuale a „ochi pacienţi” după efectuarea a patru tipuri de tratament:


  • laser,

  • chirurgical,

  • medicamentos,

  • combinat.

S-a constatat ameliorare în 26,5% cazuri în lotul bărbaţilor, în 33,1% în lotul femeilor, în 31,5% în lotul celor apţi de muncă şi în 28.6% în lotul celor inapţi de muncă.

S-a constatat stabilizarea acuităţii vizuale în 57,1% din lotul bărbaţilor, în 52,1% în lotul femeilor, în 51,3% în lotul celor apţi de muncă şi în 59,6% în lotul celor inapţi de muncă.

S-a constatat înrăutăţirea acuităţii vizuale post-tratament în 16.2% în lotul bărbaţi, în 15,0% în lotul femeilor, în 16.6% în lotul celor apţi de muncă şi în 11,9% în lotul celor inapţi de muncă.

Prin intermediul acestor date putem să elaborăm ipoteza privind căreia tratamentul are predominant un rol de stabilizare, a progresiei patologiei şi a scăderii funcţiilor vizuale, un rol în ameliorare şi pe ultimul loc sunt situaţiile în care tratamentul nu a avut efecte pozitive.


Rezultatele cercetării şi discuţii

În conformitate cu scopul şi sarcinile cercetării am selectat 100 de pacienţi de ambele sexe cu RD. Repartizarea bolnavilor încadraţi în studiu după sex, vârste, forma RD, metoda de tratament va fi prezentată în mai multe detalii la fiecare compartiment în conformitate cu sarcinile soluţionate de acestea.

Cu scopul comparării tuturor rezultatelor tratamentelor efectuate în continuare va fi prezentată distribuirea stării “ochi pacienţi” după diferite forme de tratament în funcţie de gen şi în funcţie de apţi/inapţi de muncă.

Descriind rezultatele din loturile apţi/inapţi noi obţinem imaginea următoare: în lotul celor apţi tratamentul combinat a dat rata cea mai mare de ameliorări acuităţii vizuale (AV) 16,8±3,72% urmat de tratamentul laser cu 5,9±2,34%; în lotul de inapţi de muncă cea mai mare rată de ameliorări a AV a dat-o tratamentul chirurgical 11,9±4,99%, urmat de tratamentul combinat 9,5±4,52% ce se explică prin starea mai gravă a ochilor cu RD comparativ cu cei apţi.

Stabilizarea AV a fost datorată în primul rând tratamentului combinat în toate cazurile şi la bărbaţi, şi la femei, şi la cei apţi, şi la cei inapţi de muncă rata variind între 23,8±6,57% şi 18,8±3,89%, urmată de tratamentul laser şi medicamentos. Tratamentul laser în lotul apţi de muncă avea valoare de stabilizare egală cu cea a tratamentului medicamentos 13,8±3,43%, iar în lotul inapţi de muncă tratamentul laser avea rata de 16,7±5,76, iar tratamentul medicamentos avea rata de 14,3±5,40%.

Înrăutăţirea AV a fost preponderent post tratament combinat, el având cea mai mare rată de la 11,9±3,22% până la 7,1±3,96%. Cea mai mică rată a înrăutăţirii AV a avut-o tratamentul laser cu rata de 0,9±0,9% în rândul celor apţi şi 0% printre cei inapţi de muncă.

Văzând rezultatele obţinute, comparând extremele în rezultatele tratamentelor putem spune că: cel mai riscant tratament este cel combinat, însă cu ajutorul lui se obţin cele mai mari rate de reuşită a tratamentului, cu ajutorul lui se obţine rata maximală a stabilizării AV şi de asemenea, dar doar într-un lot el dă rezultate bune în ameliorarea AV.

Tratamentul laser este cel mai sigur tratament. Conform datelor obţinute el are cea mai mică rată de cazuri de înrăutăţire a AV, are rata înaltă urmând sigur tratamentul combinat în stabilizarea AV şi are rată înaltă în ameliorarea AV.

Tratamentul chirurgical şi cel medicamentos folosite ca monoterapii au caracteristici medii, având rate destul de înalte în cazurile de înrăutăţire a AV, şi rate medii în cazurile ameliorării şi stabilizării AV post tratament.

Pe lângă cele menţionate tratamentul laser a fost folosit în majoritatea cazurilor aplicării tratamentului combinat.

Din studiul literaturii prezentate utilitatea tratamentului laser, chirurgical şi medicamentos ca monoterapii este discutabilă. Însă managementul optim al RD este obţinut prin combinarea controlului glucozei, terapiei laser şi vitrectomiei. [3]

Conform studiilor 88% din pacienţi au avut o ameliorare a AV în urma unui management optimal (tratament mixt: medicamentos, chirurgical, laser). [4]



Concluzii

  1. Toţi pacienţii incluşi în lotul de studii cu RD sufereau de DZ tip 2, majoritatea din ei (69±4,6%) fiind în vârstă aptă de muncă.

  2. Afecţiunile oculare la pacienţii cu DZ tip II fiind severe (RDP 53,5±5,9% la bărbaţi şi 70,8±4,3% la femei; RDNP erau 25,4±5,8% la bărbaţi şi 15,9±3,4% la femei) ne face să conchidem că RD este o patologie oftalmologică gravă.

  3. Complicaţiile oculare în loturile de observaţie la pacienţii cu RD în DZ tip II erau de 71,0±4,5%, cele extraoculare (vasculare, cardiace) atingând 18-35%.

  4. Studiile materialului teoretic la tema lucrării au adus la concluzia că cunoştinţele teoretice în domeniu sunt obligatoriu necesare pentru a preveni erori în practica medicală cotidiană şi a obţine rezultate satisfăcătoare.

  5. Analiza rezultatelor diferitor metode de tratament ne-a adus la concluzia că laserul este cel mai eficient mijloc de tratament în RD (până la 25% eficacitate), având un minim de complicaţii şi efecte adverse (<1,0%). Tratamentul combinat fiind eficient (>20%), dar este acompaniat de multiple complicaţii şi eşecuri (9,6±3%). Tratamentele chirurgical şi medicamentos, fiind necesare, monoterapeutic au arătat razultate mediocre (5-10%).

  6. În baza analizei literaturii contemporane, a rezultatelor propriilor cercetări am stabilit că tratamentul laser al RD are aşa părţi pozitive ca eficacitatea înaltă, noninvazivitatea, rapiditatea efectuării, este universal în aplicare şi are un minim de efecte adverse.

Aşa dar, ajungem la concluzia că tratamentul laser este un tratament optim al RDP.
Bibliografie

  1. Barber Alistor. Dual mechanisms may contribute to the pathology of diabetic retinopathy. Eurotimes, volume 15, issues march 2010, p 28.

  2. Cuşnir Valeriu jr., Cuşnir Vitalie. Actualităţi în clasificarea retinopatiei diabetice. Analele ştiinţifice vol4. Chişinău 2009. p 353-356. ISBN 978-9975-915-89-2

  3. Colt Henri G. Basic principles of laser tissue interactions. UpToDate 17.1 source. Topic last updated 2007.

  4. Cuşnir Vitalie, Cuşnir Valeriu jr. Evolution of combined laser treatment of diabetic retinopathy. Обшеросийская научно-практическая конференция молодых учёных на англиском языке. “Advances in ophthalmology” Москва, 2009. 43 с.

  5. Magdei Corina. Diagnostucul şi tratamentul patologiei oculare la copiii cu diabet zaharat. Teza de doctor în medicină. Chişinău 2005. 128 p. CZU:617,7-02:616,379-008,64-053,2.6-07-089

  6. Menchini U., P. Lanzetta, F. Soldano, E. Ferrari, G. Virgili. Continuous wave Nd:YAG laser photocoagulation in proliferative diabetic retinopathy. British Journal of Ophthalmology 1995; 79: p 642-645. ISSN:0007-1161. EISSN:1468-2079. ISI impact factor: 2.859.

  7. Pollak Ayala, Gary E. Korte. Repair of retinal pigment epithelium and its relationship with capilary endothelium after krypton laser photocoagulation. Investigative Ophthalmology and Visual Science, 1990 may; vol.31, No.5; p 890-898. ISSN:0146-0404. EISSN:1552-5783. ISI impact factor: 3.242

  8. The diabetic Retinopathy Vitrectomy Study reasearch group. Early vitrectomy for severe proliferative diabetic retinopathy in eyes with useful vision. Results of a randomised trial. Diabetic Retinopathy Vitrectomy Study, report number 3. Ophthalmology 1988; 95: p 1307-1320.


Strabismul adultului - aspecte clinice

Ala Paduca, Eugenia Vlas, Angela Corduneanu

Catedra Oftalmologie USMF “Nicolae Testemiţanu”




Yüklə 468,53 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin