Începînd din ianuarie 2008, fiecare bancă din România va trebui să-şi determine cât mai precis rezerva de capital destinată compensării expunerii la riscului operaţional, conform ultimului accord de la Basel.
Acest lucru reprezintă o dublă provocare pentru bănci. Pe de-o parte necesitatea de a se alinia la noile reglementări, pentru a satisface cerinţele autorităţii de reglementare (BNR), pe de altă parte transformarea acestor cerinţe într-o oportunitate de afaceri.
În principiu, în măsura în care îşi vor calcula mai precis rezerva de capital pentru acoperirea riscurilor şi vor convinge BNR cu privire la calitatea sistemului de calcul, băncile pot maximiza disponibilităţile băneşti destinate pieţei. Dacă nu, tocmai aceste disponibilităţi băneşti vor fi afectate fie de deciziile BNR, care poate indica unei banci rezerva financiară obligatorie pentru acoperirea expunerii la risc, fie tocmai de acoperirea pierderilor efective.
Dintre riscurile cu care se confruntă băncile în activitatea lor, riscul operaţional se bucură de o atenţie deosebită şi de aceea ne-am propus să-l investigăm.
Riscul operaţional este definit ca posibilitatea producerii de pierderi rezultând din procese interne inadecvate, activităţile angajaţilor, funcţionarea sistemelor sau evenimente externe. Definiţia include şi pierderile cauzate de litigii datorate încălcărilor legii, standardelor etice sau a obligaţiilor contractuale.
Băncile de orice dimensiune sunt în orice moment afectate de aceste riscuri însă gestiunea lor era parte integrantă a operaţiunilor obişnuite. Identificarea lor precisă şi mai ales măsurarea lor au generat o serie de neajunsuri ce au contribuit la scoaterea lor în evidenţă.
Abordările curente se bazează aproape exclusiv pe crearea unei uriaşe baze de date care să stocheze evenimentele soldate cu pierderi (loss events), precum şi a evenimentelor ce s-ar fi putut solda cu pierderi (near misses). Pe baza datelor acumulate se crează modele matematice complexe de la care se aşteaptă să ofere o imagine cât mai precisă privind expunerea băncii la riscul operaţional. Se pare însă că aceste abordări prezintă neajunsuri considerabile.
Am purtat o serie de discuţii neoficiale cu persoane implicate în managementul riscului operaţional în cadrul mai multor bănci ce operează în România şi am aflat că, deşi au optat pentru astfel de abordări, rezultatele nu sunt cele preconizate.
Principalele neajunsuri provin din dependenţa ridicată faţă de factorul uman. Angajaţii băncii sunt cei ce trebuie să raporteze evenimentele nedorite şi soldate eventual cu pierderi. Astfel este uşor să ne imaginăm că nu sunt mulţi aceia dornici să o facă, mai ales dacă prevenirea unor astfel de evenimente cădea în sarcina lor. De asemenea, dacă ne gandim la evenimente precum frauda, ne dăm seama că orice informaţie relevanta în astfel de cazuri nu poate apărea decât după consumarea evenimentului şi producerea pierderilor. Se înţelege că nimeni nu ar raporta o frauda odată ce este decis să o comită...
Prin urmare, baza informaţională nu poate fi în nici un caz completă sau suficient de comprehensivă pentru a asigura intradevăr rezultate precise, indiferent de complexitatea modelelor matematice utilizate.
Mai mult decât atât. Datele colectate sunt specifice unei anumite locaţii sau unui context operaţional anume. Odată schimbat contextul, datele colectate îşi pierd relevanţa. Prin urmare şi modele matematice construite pe baza lor vor deveni irelevante.
Băncile româneşti par să fie încă nepregatite pentru cerinţele Basel II, mai ales în direcţia riscului operaţional. După un an de amânare din partea BNR rezultatele dorite întârzie să apară.
În plus, băncile româneşti simt lipsa personalului specializat şi cu experienţa relevantă în domeniul managementului riscului operaţional şi caută activ soluţii.
Surse din piaţa bancară ne asigură totuşi că, într-un fel sau altul, băncile din România se vor alinia cât de curând la cerinţele acordului de la Basel privind riscul operaţional însă, într-o ediţie viitoare, vom încerca să lămurim felul în care se poate cel mai bine trata această problemă.