Universitatea spiru haret



Yüklə 2,67 Mb.
səhifə1/13
tarix03.01.2019
ölçüsü2,67 Mb.
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CRAIOVA SPECIALIZAREA CONTABILITATE SI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

Conf.univ.dr. Simona Moise

Sinteze la disciplina CONTABILITATE FINANCIARĂ
Capitolul I. ORGANIZAREA CONTABILITĂłII FINANCIARE

Obiectul, utilizatorii şi sfera de aplicare a contabilităţii financiare

Contabilitatea financiară a entităţilor economice este o contabilitate de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (livrare, producţie, achiziţie) şi nu pe măsură ce trezoreria (sau echivalentul său) este încasată sau plătită.

Contabilitatea din România, este organizată conform conceptului dualist. În consecinţă, la nivelul întreprinderii se disting două secţiuni ale contabilităţii, financiară (externă) şi de gestiune (managerială, internă).

Obiectul contabilităţii financiare a entităţilor economice îl formează: patrimoniul acestora, rezultatele financiare şi elementele extrapatrimoniale.

Sub aspect juridic, patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor si obligaţiilor în expresie bănească aparţinând unei persoane fizice sau juridice.

Sub aspect economic, patrimoniul poate fi definit ca reprezentând totalitatea respective universalitatea valorilor corporale (tangibile) şi necorporale (netangibile) contabilizate sub formă de imobilizări corporale, necorporale, financiare, stocuri, creanţe şi disponibilităţi ce aparţin unui subiect de drept care este întreprinderea.

Existenţa patrimoniului presupune îmbinarea a două elemente


  1. Persoana fizică sau juridică, ca subiect de drepturi şi obligaţii; şi

  2. Bunurile economice, ca obiecte de drepturi şi obligaţii.

Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilităţii numai în cazul în care el este investit, adică utilizat în activitatea economică în vederea obţinerii de bunuri şi servicii destinate vânzării, cumpărării, ori în activităţi administrative şi social -culturale prin care se satisfac necesităţi reale ale societăţii.



Rezultatele financiare

Patrimoniul aflat în administrarea entităţilor economice suferă mişcări şi transformări complexe în timpul derulării obiectului lor de activitate.

Asemenea modificări ale elementelor patrimoniale au drept ţintă obţinerea unor rezultate financiare.

Rezultatul poate fi o valoare pozitivă, denumită profit sau beneficiu, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o valoare negativă denumită pierdere în situaţia inversă.

Cheltuielile entităţilor economice reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază entitatea, munca prestată de personal, executarea unor obligaţii legale sau contractuale. De asemenea, în cadrul cheltuielilor se mai cuprind: amortizările şi provizioanele constituite, valoarea contabilă a activelor cedate distruse sau dispărute ori alte consumuri legate de evenimente extraordinare.

Veniturile entităţilor economice sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrări de bunuri, executări de lucrări, prestări de servicii, avantaje pe care entitatea a consimţit să le primeascăşi din executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor. De asemenea, categoria veniturilor include producţia stocată; producţia imobilizată, diminuarea sau anularea provizioanelor; vânzarea activelor cedate şi din alte operaţii extraodinare.

Atât cheltuielile cât şi veniturile înregistrate în contabilitate se închid prin rezultatul exerciţiului financiar. Ca atare, rezultatul exerciţiului financiar, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului indiferent de data încasării sau plăţii lor.

Rezultatul exerciţiului se poate determina pe baza următoarelor ecuaţii:

• pe baza contului de rezultate R = Venituri -Cheltuieli

• pe baza bilanţului contabil patrimonial R= Capitaluri proprii la finele exerciţiului financiar N-capitaluri proprii la finele exerciţiului financiar N-1.

Elementele extrapatrimoniale

Entităţile economice, se pot afla în situaţia în care, unele drepturi şi obligaţii, precum unele bunuri să nu poată fi integrate în activele şi pasivele entităţii, fiind considerate extrapatrimoniale. În această categorie se cuprind:



  • angajamente (giruri, cauţiuni, garanţii) acordate sau primite în relaţiile cu terţii

  • mijloacele fixe luate cu chirie;

  • valorile materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie

  • debitori scosi din activ, urmăriţi în continuare;

  • stocuri de natura obiectelor de inventar

  • efecte scontate neajunse la scadenţă;

  • bunuri publice primite în administrare, concesiune şi cu chirie;

  • certificate de emisii de gaze cu efect de seră;

  • alte valori extrapatrimoniale. Contabilitatea acestor elemente extrapartimoniale, se realizează cu ajutorul conturilor din afara

bilanţului, denumite conturi de ordine şi evidenţă.



Contabilitatea financiară are următoarele atribuţii:

-înregistrarea cronologică si sistematică a tuturor operaţiunilor patrimoniale după data întocmirii documentelor, ori după data intrării în societate a bunurilor, respectiv în debitul unor conturi şi în creditul altor conturi, denumite conturi corespondente;

-stabilirea totalului sumelor debitoare şi creditoare, dar şi a soldului final al fiecărui cont;

-întocmirea lunară a balanţei de verificare;

-întocmirea situaţiilor financiare anuale.

Potrivit Legii contabilităţii, republicată1, contabilitatea reprezintă o activitate specializată care



asigură măsurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute în cursul exerciţiului de către persoanele juridice şi fizice care au obligaţia să organizeze şisă conducă contabilitate financiară proprie.

În ceea ce priveste publicarea sau comunicarea informaţiilor, inclusiv păstrarea acestora, se impune sublinierea că se realizează, în principal, prin intermediul situaţiilor financiare, care, de altfel, reprezintă obiectivul cel mai important al contabilităţii financiare.

Acest obiectiv si, în mod firesc, celelalte obiective conferite contabilităţii financiare, se îndeplinesc prin aplicarea efectivă a reglementări specifice adoptate în acest sens2 .

Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei şi performanţelor financiare ale unei întreprinderi. Obiectivul situaţiilor financiare generale este de a oferi informaţii despre poziţia financiară, performanţa financiarăşi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile

1 Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din data 14 ianuarie 2005. 2 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009, publicat în Monitorul. Oficial al României nr. 766/10.11.2009.

pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situaţiile financiare prezintă de asemenea rezultatele gestionarii resurselor încredinţate, de către conducerea întreprinderii.



Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite, în primul rând, de bilanţ, iar cele privind rezultatul, de contul de profit şi pierdere.

Poziţia financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de lichiditatea şi solvabilitatea valorilor economice şi de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îşi desfăşoară activitatea.

Ecuaţia fundamentală a poziţiei financiare este de forma:

CAPITAL PROPRIU (ACTIV NET) = ACTIV – DATORII

O întreprindere are o poziţie financiară pozitivă în cazul în care capitalul propriu este mai mare sau cel puţin egal cu datoriile ca valoare economică. Această condiţie indică faptul că întreprinderea, ca subiect de drept, are posibilitatea să plătească obligaţiile faţă de terţi, atât pe parcursul desfăsurării activităţii sale, cât si la lichidarea sa.

Dacă se coboară la nivelul elementelor adică la structura financiară a ecuaţiei de mai sus, ea exprimă capacitatea unei întreprinderi de a genera lichidităţi şi cvasilichidităţi (echivalente în numerar, de exemplu, stocurile si creanţele care devin numerar prin vânzare si încasare) într-o anumită perioadă de gestiune denumită exerciţiu financiar sau exerciţiu contabil. O asemenea capacitate se traduce prin lichiditatea si solvabilitatea întreprinderii, adică puterea de a plăti angajaţii, furnizorii, datoriile faţă de buget si alte organisme publice, de a plăti dobânzile, de a rambursa creditele si de a remunera proprietarii întreprinderii. Lichiditatea se referă la capacitatea firmei de asi achita datoriile pe termen scurt. În schimb, solvabilitatea se referă la capacitatea firmei de asi achita datoriile pe termen lung.



Atenţie! Sintagma de poziţie financiară într-o contabilitate patrimonială este înlocuită cu cea de situaţie a patrimoniului. Aceasta se calculează prin ecuaţia:

Situaţia netă a patrimoniului = Activul patrimonial – obligaţiile patrimoniale

Totodată, variaţia între două momente succesive ale situaţiei nete a patrimoniului dezvăluie rezultatul obţinut, profit sau pierdere.



Performanţa sau rezultatul este definit prin prisma profitabilităţii întreprinderii. Ecuaţia folosită în acest sens este de forma:

Rezultatul exerciţiului = Veniturile exerciţiului – Cheltuielile exerciţiului

Având în vedere că rezultatul se delimitează ca o diferenţă dintre venituri si cheltuieli, ultimele două componente pot fi definite ca structuri ale capitalurilor proprii, rezultatul poate fi definit şi prin prisma variaţiei capitalurilor proprii. Ecuaţia creată în acest sens este de forma:



Rezultatul exerciţiului N = Capitalul propriu al exerciţiului N – Capitalul propriu al exerciţiului N-1 ± Aportul asociatului în cursul exerciţiului N +/-Alte cresteri/micsorări de capital propriu în afara exerciţiului N

La rândul lor, situaţiile financiare anuale sunt diferenţiate în funcţie de anumite criterii de mărime (total active, cifră de afaceri şi număr mediu de salariaţi) care se au în vedere pentru delimitarea celor două categorii de entităţi economice la care se adresează.

În funcţie de modul cum aceste persoane juridice, la data bilanţului, depăsesc ori se situează sub limitele a două dintre criteriile de mărime reglementate (total active-3.650.000 euro; cifră de afaceri netă – 7.300.000 euro; număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar -50), ele întocmesc situaţii financiare anuale şi, respectiv, situaţii financiare anuale simplificate.

Situaţiile financiare anuale întocmite de către societăţile mari şi foarte mari, ce depăşesc limitele a două din criteriile prezentate mai sus, cuprind cinci componente şi anume:


  • bilanţ;

  • cont de profit şi pierdere;

  • situaţia modificărilor capitalului propriu;

  • situaţia fluxurilor de trezorerie;

  • notele explicative. Sunt auditate de auditori financiari autorizaţi. La rândul lor, situaţiile financiare anuale simplificate conţin doar trei componente şi anume:

  • bilanţ prescurtat;

  • cont de profit si pierdere;

  • note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate Situaţiile financiare sunt certificate de către cenzori. Persoanele juridice pentru care sunt obligatorii aceste ultime situaţii financiare pot

întocmi,atunci când consideră că este util, si situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.

Ulterior, în măsura în care două exerciţii financiare consecutive se depăşesc sau, după caz, se încetează a mai fi depăşite limitele a două dintre cele trei criterii de mărime legale (amintite mai sus) se utilizează cealaltă variantă de situaţii financiare, deci cea dezvoltatăşi, respectiv, cea simplificată.

Situaţiile financiare anuale, indiferent de varianta în care se întocmesc, conţin ca anexă o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice de elaborare a lor în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a patra a comunităţii Economice Europene.



Contabilitatea de gestiune va asigura, în principal, înregistrarea operaţiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, centre de costuri, centre de profit, după caz, precum si calculul costului de achiziţie, de producţie, de prelucrare al bunurilor intrate, obţinute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producţiei în curs de execuţie, imobilizărilor în curs etc., din unităţile de producţie, comerciale, prestatoare de servicii, financiare şi alte domenii de activitate.

Prin contabilitatea de gestiune persoanele juridice pot obţine informaţii care să asigure o gestionare eficientă a patrimoniului, respectiv3:

-informaţii legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice care desfăsoară activităţi de producţie, prestări de servicii, precum şi de costul bunurilor vândute pentru persoanele juridice care desfăşoară activitate de comerţ;

-informaţii care stau la baza bugetării şi controlului activităţii de exploatare; -informaţii necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor managerial

privind conducerea activităţii interne;

-alte informaţii impuse de realizarea unui management performant.

Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii necesare elaborării de rapoarte şi analize interne utilizate de managementul unităţii în luarea deciziilor,ea descrie circuitul patrimonial intern al întreprinderii, definit de activităţile consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.

În ceea ce priveşte organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune adaptate la specificul activităţii menţionămcă reprezintă o obligaţie legală expresă ce îi revine administratorului sau altei persoane juridice care asigură gestionarea unităţii respective4.

În vederea transpunerii în practică a activităţilor amintite, în funcţie de Precizările emise în acest scop, se lasă libertate fiecărei persoane juridice pentru adoptarea unei asemenea forme de organizare, bine conturată, scrisăşi menţinută în timp, care, pe de o parte, să corespundă specificului activităţii si necesităţilor proprii de informaţii detaliate (analitice), iar pe de altă parte să fie elaborată în condiţii de exigenţă astfel încât, să aibă caracter de continuitate.

Utilizatorii informaţiilor oferite de contabilitatea financiară

Contabilitatea financiară este principala sursă de informaţii la nivelul întreprinderii, aceasta oferă informaţii despre gestiunea curentă a clienţilor, furnizorilor, stocurilor, imobilizărilor şia surselor de finanţare, pentru fundamentarea deciziilor.

Situaţiile financiare, fiind publice oferă informaţii şi diverşilor utilizatori externi cum ar fi:

investitorii prezenţi şi potenţiali; aceştia, preocupaţi de riscul inerent tranzacţiilor şi de beneficiul adus de investiţiile lor, au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă acţiuni, dar şi pentru evaluarea capacităţii societăţii de a plăti dividende;

3 Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1826/22.12.2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, M.Of. Nr.23 din 12.01.2004. 4 Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1826/22.12.2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, M.Of. Nr.23 din 12.01.2004.


  1. angajaţii; acestia sunt interesaţi în ceea ce priveşte stabilitatea şi profitabilitatea societăţii în care îşi desfăşoară activitatea, pentru a evalua capacitatea acesteia de a oferi remuneraţii, pensii, alte avantaje;

  2. creditorii financiari sunt interesaţi de acele informaţii care le permit să determine dacă împrumuturile acordate şi dobânzile aferente pot fi rambursate, conform termenelor prevăzute în contractele de împrumut;

  3. furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi de acele informaţii care, după analiza lor, permit să determine dacă sumele care le sunt datorate de societate vor fi achitate la termenele convenite;

  4. clienţii sunt interesaţi de continuitatea societăţii, mai ales când acestia au relaţii de colaborare cu societatea pe termen lung sau atunci când sunt dependenţi de societate;

  5. instituţiile statului şi alte autorităţi. Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de alocarea resurselor si implicit de activitatea entităţilor. Acestea solicită informaţii pentru a reglementa activitatea entităţilor, pentru a determina politica fiscalăşi ca bază pentru calculul venitului naţional şi al altor indicatori statistici similari.;

  6. publicul. Entităţile pot afecta publicul în diferite moduri. De exemplu, entităţile pot avea o contribuţie substanţială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul furnizând informaţii referitoare la evoluţiile recente şi tendinţele legate de prosperitatea entităţii şi a sferei de activitate a acesteia.

Deşi nu toate necesităţile de informaţie ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare cu scop general, există informaţii care pot interesa toţi utilizatorii..



Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare anuale

Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiei oferite de situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale5 sunt inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.



Inteligibilitatea. O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este aceea că ele trebuie să fie uşor înţelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu atenţia cuvenită. Totuşi, informaţiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situaţiile financiare datorită relevanţei lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori.

Relevanţa. Pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de către utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare.

Credibilitatea. Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie şi credibilă.

Informaţia este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se asteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte.

Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie este de aşteptat, în mod rezonabil, să le reprezinte.

Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care îşi propune să le reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul şi realitatea lor economică, şi nu doar cu forma lor juridică,

De asemenea, pentru a fi credibilă, informaţia cuprinsă în situaţiile financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă, prin selectarea şi

5 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.3055/2009, publicat în Monitorul. Oficial al României nr. 766/10.11.2009.

prezentarea informaţiei, influenţează luarea unei decizii sau formularea unui raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.

În exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de

incertitudine, este necesară includerea unui grad de precauţie, astfel încât activele şi veniturile să nu fie

supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate.

Pentru a fi credibilă, informaţia din situaţiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune

poate face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă caracter credibil şi

să devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei.



Comparabilitatea. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei entităţi în timp, pentru a identifica tendinţele în poziţia financiarăşi performanţele sale. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale diverselor entităţi, pentru a le evalua poziţia financiarăşi performanţa. Astfel, măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacţii şi evenimente trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei entităţi şi de-a lungul timpului pentru acea entitate şi într-o manieră consecventă pentru diferite entităţi.

O consecinţă importantă a calităţii informaţiei de a fi comparabilă este ca utilizatorii să fie informaţi despre politicile contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare şi despre orice modificare a acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de modificări. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferenţele între politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeasi entitate de la o perioadă la alta, cât şi de diferite entităţi.

Conformitatea cu prezentele reglementări, inclusiv prezentarea politicilor contabile utilizate de

entitate, ajută la obţinerea comparabilităţii. Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu trebuie să

devină un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătăţite.

Nu este indicat pentru o entitate să continue să evidenţieze în contabilitate, în aceeasi manieră, o tranzacţie sau un alt eveniment dacă politica adoptată nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate. Nu este indicat pentru o entitate să-şi lase politicile contabile nemodificate atunci când există alternative mai relevante şi mai credibile.

Este, de asemenea, important ca situaţiile financiare să prezinte informaţii corespunzătoare

pentru perioadele precedente. Pentru ca informaţia să fie relevantăşi credibilă, sunt necesare următoarele:



  • informaţia să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori;

  • beneficiile de pe urma informaţiei să depăşească costul acesteia;

  • să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informaţiei


Kataloq: images -> secretariat -> sjdea-2016
images -> AZƏrbaycan respublikasi təHSİl naziRLİYİ azərbaycan döVLƏT İQTİsad universiteti «İQTİsadi TƏHLİl və audiT»
images -> AZƏrbaycan respublikasinin təHSİl naziRLİYİ azərbaycan respublikasinin təHSİl probleməRİ İnstiTUTU azərbaycan döVLƏT İQTİsadi universiteti
sjdea-2016 -> Precizări şi recomandări privind dsfăşurarea activităţilor
sjdea-2016 -> Programul de studii : administratie publica anul de studiu I
secretariat -> Capitolul I consideraţii generale privind noţiunea de politici publice definirea sintagmei „politici publice”
sjdea-2016 -> Curs Sociologie Juridica
secretariat -> Tema 4 impactul tratamentelor contabile prevăzute de ias 23 “costurile îndatorării” asupra performanţelor întreprinderii
secretariat -> Tema 1 evolutia sistemului contabil romanesc

Yüklə 2,67 Mb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə