1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

18. Beciu, com. Vârteşcoiu, jud. Vrancea

Punct: Cariera de argilă

Cod sit: 178705.02
Colectiv: Victor Bobi - responsabil (IJC Vrancea); Aurora Emilia Apostu (MJ Vrancea)
Scurtă prezentare a sitului. Este situat pe terasa superioară dreaptă a râului Milcov, în stânga şoselei Odobeşti - sat Beciu pe un promontoriu cu o suprafaţă de peste 2 ha iniţial, de formă oval-prelungită, ascuţită în partea de SE şi paralelă cu albia râului Milcov, pe direcţia NV - SE. Cealaltă latură este desprinsă de restul terasei, luând aspectul unui martor de eroziune sub forma unei cetăţui apărată natural din toate părţile. În partea de SE, probabil să fi avut şi un şanţ de apărare (cercetat în anul 1991). În momentul de faţă, promontoriul cercetat este mult diminuat pe latura nord-vestică, întrucât "Cariera de argilă" (punctul cercetat) existentă, oferă material bun (argila) pentru construcţii, material ce se extrage permanent din acest sector (sectorul 1 al aşezării).

Cele mai vechi cercetări în punctul amintit, datează din anul 1926, efectuate de către Gr. Aniţescu, când a fost descoperită, pentru prima dată, cultura carpică. Înfiinţarea "Carierei de argilă" a dus la distrugerea vestigiilor existente, cu care prilej au fost organizate primele investigaţii, mai serioase, în anul 1985; utilajele folosite în carieră au distrus mai multe locuinţe ce aparţineau epocii bronzului şi Evului Mediu timpuriu. În toamna anului 1986, s-au efectuat unele taluzări pentru a recupera materialul arheologic din locuinţele distruse în punctul menţionat. Primele săpături organizate, de mare amploare, au fost efectuate în anul 1987, în sectorul 1 al carierei , prin cinci secţiuni longitudinale şi transversale din aşezare, apoi în anul 1988, în partea vestică a sectorului 1 (o parte din aşezare), cât şi o parte din necropolă (situată în partea estică a promontoriului) - două secţiuni de dimensiuni foarte mari - reuşindu-se astfel, acoperirea aproape în întregime a carierei (şi longitudinal şi transversal) şi recuperarea unui număr important din aceste vestigii. S-au cercetat, atât o mare parte din locuinţele din aşezare, cât şi unele morminte din necropolă, aparţinând Evului Mediu timpuriu (sec. XI - XIII). Au urmat cercetările din anul 1989 (care au vizat necropola în principal), apoi cele din anul 1991 (de la care am început să particip) - săpături efectuate, în principal în necropola feudală) - cele din 1997, prin trasarea celor 2 şanţuri transversale, de peste 80 m fiecare, în estul aşezării, cu descoperirea celor mai multe dintre locuinţe, atât de epoca bronzului, cât şi aparţinând Evului Mediu timpuriu, suprapuse sau întrepătrunse cu cele monteorene. Următoarea şi ultima campanie de cercetări s-a efectuat în luna iulie a anului 2000, fiind organizată, cu acest prilej, o tabără internaţională în acest punct. Este necesar a se efectua încă o campanie de cercetări (pentru anul 2001), în scopul epuizării materialului, atât din aşezare, cât şi din necropolă (pe cât se poate), putându-se întocmi raportul final de săpătură asupra punctului, cât şi tragerea concluziilor finale în zona studiată.

În anul 2000, la cercetări au participat studenţi şi elevi din România, Germania, Franţa, Suedia, Marea Britanie, Olanda, Austria (s-a întocmit un raport preliminar, la vremea respectivă). Lucrările au fost finanţate de către SERVICE CIVIL INTERNATIONAL - filiala România (Bucureşti).

Materialul rezultat în urma cercetării se află (restaurat şi conservat) în depozitul Muzeului de Arheologie Focşani.

Obiectivele cercetării. Campania din anul 2000 a cuprins o suprafaţă de 59,40 m² din partea estică a aşezării de epoca bronzului şi a ocupat şi o parte din necropola feudală. Adâncimea până la care s-a săpat este de -1,2 m. Au fost descoperite 6 locuinţe adâncite din epoca bronzului - cultura Monteoru, etapele II a - II b, de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, de diferite mărimi şi poziţii, orientate cu latura mare spre S şi SE. Interiorul locuinţelor conţine un inventar arheologic bogat, care se compune din ceramică fragmentară şi întregibilă, cu o gamă variată de forme de vase specifică etapei culturii Monteoru târzii (II a - II b, cca. 1400 a. Chr.). De asemenea, s-au mai descoperit unelte din piatră, os şi corn, ceramică (fusaiole, greutăţi vatră, funduri de vase cu vârf ascuţit), inele de buclă, percutoare, etc.

Cercetările au mai avut ca obiectiv descoperirea mormintelor de inhumaţie de secol XII - XIII, din aşezarea medievală, pe care nu le-am cercetat încă, într-o perioadă de numai 2 săptămâni.

Rezultatele cercetării şi interpretarea lor. Am descoperit, pe lângă ultimele 48 de locuinţe cercetate în întregime, din anii anteriori (1997) - locuinţe de epoca bronzului (Monteoru) cât şi locuinţe feudale (sec. XI - XIII) - bogate în inventar metalurgic, - încă şase locuinţe monteorene, mai puţin bogate în inventar. Nu am reuşit să cercetăm mormintele feudale, pe care ni le-am propus spre cercetare. Mormintele cercetate în campania anului 1991 au fost toate de inhumaţie, fără inventar, orientate E - V. Nu am cuprins necropola.

Scurtă descriere. Obiectele descoperite sunt din inventarul locuinţelor de epoca bronzului. Au fost găsite 2 fusaiole ceramice (rotunjite şi tronconice), percutoare de piatră întregi, un inel de buclă întreg, din bronz, buze şi funduri de vase ascuţite, un vas ceramic întreg, dar fără tortiţe, vase miniaturale, căţei de vatră, unelte din os şi piatră, ceramică întregibilă, etc.; pe lângă acestea s-au mai găsit obiecte din piatră de tipul cuţitelor curbe (3 bucăţi), cât şi obiecte din fier şi fragmente metalice (fragmente de cazan) bucăţi de lupe metalice (3 bucăţi), un cuţit de fier curb, etc. Toate aceste descoperiri au fost restaurate şi conservate în cadrul Laboratorului de restaurare - conservare Focşani, iar în prezent se află în depozitul muzeului (cu numere de inventar).

Atelierul metalurgic descoperit, de dimensiuni mari (L. 45 f) a oferit cel mai important număr dintre aceste vestigii ale trecutului dând astfel atât obiectele finite (vârf săgeată, lance, etc.), cât şi resturi din prelucrarea lor.

Tehnici de cercetare utilizate. Cercetarea în teren a fost efectuată clasic, în procedura obişnuită de cercetare, în aşezare şi necropolă. Materialul rezultat, după fotografiere, filmare la locul descoperirii (in situ) a fost curăţat, "periat" şi aşezat în pungi, cutii, etc., ce au fost numerotate şi marcate în teren. Exemplu: material osos rezultat din L. 37, bronz; ceramică întregibilă (probabil un vas) din L. 38, bronz, cu marcajul: "Şantierul arheologic de la Vârteşcoiu", pct. "Cariera de argilă"; campania anului 2000; ST (secţiunea transversală) ST. 4 / 2000; adâncime = -0,75 / -1,2 m.

Obiectivele cercetărilor viitoare. Obiectivul principal este studierea şi descrierea mormintelor de inhumaţie în poziţie întinsă, orientate E - V, fără inventar în general, ce aparţin aşezării medievale, din imediata apropiere. (sec. XII - XIII). Mormintele descoperite vor fi supuse analizelor C14, pentru datare exactă. Se va urmări în principal, cercetarea necropolei.

Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare. Pentru "Cariera de argilă" s-au făcut mai multe propuneri, în anii trecuţi, în vederea stopării extracţiei argilei din carieră. Întrucât acest lucru este imposibil de realizat, s-a continuat şi se va continua extracţia acesteia, deoarece cercetarea arheologică în sectorul 1 s-a efectuat aproape în întregime.

Concluzia a fost elaborată, iar unele neclarităţi au rămas doar în cercetarea necropolei aparţinând aşezării medievale.

Planşa 4

Bibliografie
1. Victor Bobi, Anton Paragină - "Şantierul arheologic de la Vârteşcoiu. Cercetări din anii 1986 - 1988”, Studii şi Comunicări, vol. VIII - XI, Vrancea, p. 41 - 68.

2. Situri arheologice cercetate în perioada 1983 - 1992, Muzeul Brăilei, Brăila, 1996.

3. Victor Bobi - "Etapele timpurii şi târzii ale culturii Monteoru din zona de curbură a Carpaţilor în lumina noilor descoperiri arheologice”, Mousaios, vol. IV, partea I, Buzău, 1994, p. 37 - 65.

4. Victor Bobi - "Civilizaţia geto-dacilor în secolele VI - II e.n."., Bucureşti, Ed. Academiei Române, 1999.