1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

23. Bodeşti, com Bărbăteşti, jud. Vâlcea

Punct: Biserica Schit

Cod sit: 168568.01
Colectiv: Mariana Iosifaru (MJ Vâlcea)
În perioada 9.10 - 15.10.2000 s-au desfăşurat cercetări arheologice de salvare în situl arheologic de la biserica "Sfânta Treime" Bodeşti - Bărbăteşti, jud. Vâlcea, monument istoric (39 B 0068), situat în zona muntoasă a judeţului, la numai 7 km de poalele Munţilor Buila.

Satul Bodeşti, comuna Bărbăteşti este situat de-a lungul râului Otasău, la o distanţă de 25 km de reşedinţa judeţului, fiind menţionat în documente la 1536 (N. Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, vol. I. p. 78).

Biserica fostului schit Bodeşti se află aşezată pe un pinten de deal, de unde se deschide o perspectivă asupra râului Otasău şi a întregului sat. Conform izvoarelor istorice, aici a fost un schit de călugări, înconjurat de chilii şi de ziduri înalte de piatră, păstrate parţial. În prezent, în fosta incintă a schitului se găseşte cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Aşa cum reiese din pisanie "această Sfântă şi Dumnezeiască biserică cu hramul Sfânta Troiţă este zidită din temelie şi cu zugrăveala împodobită şi alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir Partenie egumenul Sfintei Mănăstiri Strihaie şi Mănăstirea Fedeleşoiu în care şi egumen a fost. Şi s-au sfinţit cu iubitorul de Dumnezeu Kir Inochentie, Episcopul Râmnicului şi care împrejur zidite şi date zestre şi slobode să fie nesupuse la nici un om din neamul meu sau din neamul Popii lui lon, care a fost ispravnic, sau din cei ce urmând ori cu ce şi ar spune toţi aceia să fie afurisiţi de 318 Sfinţi Părinţi şi să fie la un loc cu luda vânzătorul ceea ce o vor închina şi nu vor ţine legătura, zugrav fiind Popa Ştefan şi s-au săvârşit la anul de la Adam 7240 iar de la Hristos 1732".

Din zapisul de la 6 aprilie 1727, prin care Radu Bujoreanu, împreună cu soţia sa Anita şi fiul său Radu, vinde schitului Bodeşti moşia lor din Foleştii de Sus - Vâlcea, rezultă că acest lăcaş exista înainte de 1727: "... dat-am zapisul nostru la mâna Sfântului schit de[n] Bodeşti, unde se prăznuiaşte hramul preasfintei şi nedespărţitei şi de viaţă făcătoarei Troiţe, şi la mâna Sfinţiei sale părintelui Partenie, ctitorul acestei Sfintei mânăstiri şi moştenitorilor acestei moşai, precum să să ştie că având noi această moşaie, anume Foleştii de Sus, pe apa Bistriţei în judeţul Vâlcea ... am vândut-o în bani gata taleri opt sute du peste hotarul cât să stăpâneşte şi cu tot venitul ei cât să afla intr' această moşaie cu casele, cu viea den câmpu, den apa, den siliştea satului den sus până în cel de jos şi în cel despre a[mia]zăzi până în cel dinspre miazănoapte ... aprilie, 7, 7235 (1727)" (Revista de Istorie Bisericească, 1943, nr. 3, p. 151 - 152).

Nicolae Iorga în Hârtii din arhiva mânăstirii Hurezului (Bucureşti, 1907, p. 192 -193, 273, 303 - 304) redă pe scurt acest zapis, iar despre schitul Bodeşti - Vâlcea spune că: "a fost ridicat de vel Stolnicul Constandin Obedeanu împreună cu alţi boieri ... pe vreme ce era parte de ţară supt stăpânirea nemţilor înzestrând-o cu moşia Foleştii de Sus cumpărată de la Radu Bujoreanu dând-o schitului pentru pomană ca să fie de chiverniseala părinţilor ce vor vieţui acolo". Alt ctitor este şi părintele Partenie, ctitorul acestei Sfintei mânăstiri şi moştenitor acei moşai, călugăr pe la anul 1589. "Beseareca cea veche supra-numită schitu pendinte de Monasteriu Bistriţa cea fostu locuită de monahi pe la anu' 1589 depo Hrist şi acum permutate şi setuată intr-o posetie forte formoasse, şi de unde se cunoscu şi ved ruinele de diduri sub terrenu în nălţime de 3 m lungitudinea aparthamenteloru de la E la Yestu 50 m didăria făcotă de pietra necioplită, var şi syga". La mijlocul secolului al XVI-lea, familia Buzeşti deţine moşiile de pe valea Otasăului, deci şi satul de clăcaşi Bodeşti, dezvoltat probabil în jurul schitului de călugări menţionat în documentul de mai sus.

În anul 1716, Vâlcea, ca şi întreaga Oltenie, intra sub ocupaţie austriacă până în 1739, când în faţa ofensivei otomane, trupele se retrag din provincie.

Existenţa a două lăcaşuri de cult construite aici, (schitul Bodeşti - 1732 şi biserica cu hramul "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" - 1733) explică reacţia românilor la tendinţa habsburgilor de catolicizare a populaţiei.

În urma secularizării averilor mănăstireşti în 1863, călugării părăsesc schitul, iar chiliile lipsite de întreţinere s-au degradat. Biserica a fost preluată de parohia Bodeşti.

Din chestionarul C.M.I. din 1921, rezultă că aici a fost un schit de călugări cu chilii pe latura de S a bisericii "... a fost metoh al mânăstirii Bistriţa. Aici au fost călugări ".

Popescu Cilieni în Biserici, târguri şi sate din judeţul Vâlcea, 1941, p. 34, aminteşte biserica de zid cu hramul "Sfânta Troiţă", făcută de popa Pătru, popa Grigore Brat şi popa Ion în anul 1732, octombrie 14, precum şi obiectele existente în biserică la acea dată.

Istoricul Aurelian Sacerdoţeanu, într-un articol publicat în "Arhivele Olteniei" aminteşte şi pe preotul Gheorghe printre ceilalţi preoţi care au făcut această biserică, acesta fiind menţionat intr-un pomelnic descoperit la biserica din Costeşti.

În Eparhia Râmnicului şi Argeşului, monografie, vol. II, 1976, p. 896, se menţionează că biserica parohială "Sfânta Treime" cu pridvor adăugat şi fresca originală datează de la 1732, ca şi zidul de incintă. Biserica a fost refăcută în 1869 şi 1925.

Zidul de incintă, păstrat parţial şi de dimensiuni reduse, ce înconjoară biserica, gros de 0,8 m, având înălţimea variabilă, în funcţie de configuraţia terenului, a fost făcut din lespezi mari de piatră uşor calcaroasă existentă în zonă, fasonate pe feţele exterioare, prinse iniţial cu mortar de var. În dărâmăturile zidului de incintă, refăcut de curând, au fost găsite două cruci fragmentare din piatră.

În cimitirul actual au fost inventariate 46 de cruci din piatră dispuse în şiruri regulate pe latura de E şi S a bisericii (crucile vor fi cercetate într-un studiu ulterior).

Pe latura de S a zidului de incintă a fost sesizat la 17,6 m din colţul de E al zidului, un fragment de zid păstrat parţial, perpendicular pe acesta, având grosimea de 0,75 m şi acelaşi sistem de construcţie ca şi zidul de incintă. Probabil că aparţine vechilor chilii existente la schit. Nu s-a putut cerceta această zonă datorită faptului că actualele morminte sunt foarte aproape de zidul de incintă şi datorită depunerilor succesive de resturi de pe morminte şi pietre din zidul de incintă dărâmat de-a lungul timpului. Se impune o curăţire şi degajare a zidului interior sub supraveghere arheologică pentru a putea fi depistate vechile chilii, construite se pare odată cu biserica. Zidul de incintă avea pe partea exterioară contraforţi dispuşi la aproximativ 3 m unul de altul. Se mai păstrează pe latura de N doar trei, pe latura de S doi şi pe cea de V nouă. Spre E nu au fost necesari contraforţi, deoarece în această parte s-a tăiat din panta dealului pentru a se crea o platformă pe care s-a aşezat biserica, în această zonă zidul depăşind doar cu 0,2 - 0,3 m nivelul actual de călcare.

Cercetarea arheologică de anul acesta s-a axat pe deschiderea a două secţiuni pe latura de N a bisericii în singura suprafaţă neafectată de cimitirul actual sau de construcţiile ulterioare. Secţiunile au fost trasate perpendicular pe zidul de incintă şi biserică - S. I (8 x 2 m) şi S. II (6 x 1,5 m).

Din punct de vedere stratigrafic situaţia se prezintă astfel:

Nivelul I - Pământ galben lutos; având grosimea cuprinsă între 0,25 şi 1,00 m. În S. I s-a săpat în pământul viu la -1 m şi -0,7 m în S. II, datorită faptului că au apărut cele două morminte ce aparţin nivelului II.

Nivelul II - Pământ galben lutos pigmentat cu bucăţele fine de cărămidă. Spre zidul de incintă stratul de umplutură este de 0,7 m în S. I şi de 0,9 m în S. II. Aici pământul este în amestec cu bucăţi de cărămidă, pietre de râu şi lespezi fragmentare rămase de la construcţia zidului de incintă şi a bisericii. Adâncimea zidului de incintă de la solul actual este de -1 m în S. I şi -1,3 m în S. II. Înălţimea actuală a zidului este de 1,2 m în S. I şi 1,4 m în S. II (tot de la solul actual). Lespezile folosite la construcţia zidului de incintă au fost aşezate direct pe solul viu, care în zonă este un pământ galben lutos, impermeabil, stabil. Acestui nivel îi aparţin şi cele două morminte de inhumaţie descoperite: M. 1, în S. I, G. 2, la -0,95 m şi M. 2, în S II, C 4, la -0,6 m.

M. 1 - Pentru degajarea acestui mormânt a fost trasată o casetă pe latura de V a S. I având dimensiunile de 1 x 1 m. Mormântul a fost deranjat parţial de o groapă de var ce aparţine nivelului III şi de rădăcina unui brad tăiat după 1990. Scheletul, orientat E - V, cu capul spre V, a fost aşezat pe un strat de pietricele de râu în amestec cu nisip fin. Capul uşor orientat spre biserică, poziţie întinsă; mâinile îndoite parţial spre piept. Probabil a fost învelit într-­o pânză, aşa explicându-se poziţia capului şi a mâinilor, deranjate în momentul acoperirii. Nu s-­au găsit urme de lemn, haine sau cuie. Singurele obiecte descoperite sunt cele două ace cu gămălie de bronz, găsite de o parte şi de alta a craniului. La 0,20 m de craniu apare groapa pentru stâlpul crucii (0,2 m x 0,2 m, adâncime -0,5 m) umplută cu pământ în amestec cu pietre de râu de mărime mijlocie şi pietricele.

M. 2 - Am considerat că este groapa de mormânt deoarece a fost găsită şi crucea fragmentară, simplă şi fără inscripţii, dintr-o lespede de culoare gălbuie. Sub cruce a fost descoperit doar craniul aşezat cu faţa spre biserică. Lângă craniu se găsea un fund de vas fragmentar cu urme de arsură pe fund şi câteva bucăţele de cărbune. Deşi s-a săpat în solul viu până la -1,2 m nu s-a mai descoperit nici un mormânt; singurele materiale arheologice ce aparţin acestui nivel sunt cele două ace cu gămălie din bronz din M. 1, fragmentul ceramic din M. 2 şi fragmentul de lespede cu decor în relief din pământul de umplutură dinspre zidul de incintă.

Nivelul III - Acelaşi pământ galben lutos în amestec cu fragmente de cărămidă, bucăţi de cărbune, cuie şi piroane de fier puternic oxidate, mortar etc.; acestui nivel îi aparţine şi groapa de var din S. I, C. 1 - 2, care conţine straturi succesive de var stins ce alternează cu pământ negru şi bucăţele de cărămidă. Probabil groapa de var datează de la repararea bisericii în 1869, umplută ulterior cu resturiIe rămase de la reparaţii şi nivelată. Ceramica descoperită în acest nivel se încadrează în categoriile: semiluxoasă şi de uz comun, lucrată la roată din pământ destul de fin, de culoare cărămiziu-roşcată, peste care s-a lucrat cu cornul şi mai rar cu pensula. Culorile folosite sunt verdele şi brunul strălucitor pe fond alb. Motivele geometrice şi florale au fost obţinute prin desene cu cornul şi aparţin centrului de olari Hurezu, fiind specifice sec. XIX. (Barbu Slătineanu, Studii de artă populară, Bucureşti, 1972, p. 149 şi pl. XIV - XVIII; Corina Nicolescu, Paul Pettescu, Ceramica românească tradiţională, Bucureşti, 1974).

Nivelul IV - Un strat destul de subţire de pământ brun-negru, distrus parţial datorită deselor nivelări şi amenajări de la începutul sec. XX (1925, când se reface biserica) şi sfârşitului sec. XX, când se ridică un acoperiş pentru oficierea pomenilor la hramul bisericii. Acestui nivel îi aparţine groapa de var dezvelită parţial, ce acoperea M. 1, cât şi trotuarul din pietre de râu din S. I, C. l, la adâncimea de -0,2 m, lat de 1 m, lipit de zidul de incintă.

Solul actual are o grosime ce variază între 0,05 m şi 0,3 m (în S. I, C. 4, datorită înălţării trotuarului ce înconjura biserica în anul 1997).Nu s-a putut face o Iegătură între zidul de incintă şi fundaţia bisericii deoarece în anul 1997 au fost executate lucrări de subzidire şi elemente din beton armat (grindă vierendel). Se impune continuarea cercetării arheologice pe latura de S a zidului de incintă, precum şi trasarea unei secţiuni de control între clopotniţa şi biserică.

Planşa 6



Abstract
The archaeological rescue researches were undertaken between the 9^th - 15^th of October 2000 at "Sfânta Treime" church (“The Holy Trinity Church”) - a small convent from Bodeşti village, Vâlcea county, […] "built from the basement, with adorned painting and many others, with the financial support of the pious ermonah Kir Partenie ... painter being, Stefan the priest, and they were performed at the year from Adam 7240 and from Christ 1732" […] as it is written on the inscription of the church.

There were discovered two graves: M. 1 and M. 2 and Horezu peculiar pottery from the 18^th and 19^th centuries.

Now it is necessary to continue the archaeological researches on the southern side of the precint wall and also a control digging (by two crossed ditches) between the belfry and the church.