1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

140. Ostrov, com. Ostrov, jud. Constanţa [Durostorum]

Punct: Ferma 4

Cod sit: 62547.01
Colectiv: Paul Damian, Adela Bâltâc, Christina Ştirbulescu (MNIR), Dan Elefterescu (MDJ Călăraşi), Virgil Apostol - student (UAIM Bucureşti), Decebal Vleja, Emil Dumitraşcu, Gabriel Bălan - studenţi (FIB), studenţi de la Universităţile din Bucureşti, Constanţa şi Iaşi
Zona centrală a aşezării civile romane de la Ostrov - Ferma 4, unde se desfăşoară cercetări arheologice începând cu anul 1997¹, a fost împărţită, în campania din acest an, în două sectoare: Sectorul 1 Thermae şi sectorul 2 Edificiul nr. 2, intenţionându-se continuarea cercetării celor mai importante obiective descoperite în campaniile anterioare. De asemenea, a fost efectuat un sondaj la aproximativ 220 m V de secţiunea magistrală S. I.
Sector: Thermae
Paul Damian, Adela Bâltâc, Emil Dumitraşcu
A continuat cercetarea edificiului termal prin trasarea unor noi suprafeţe, atât către S, cât şi spre E, dar şi continuarea cercetării în unele puncte deschise în campania precedentă². Edificiul are o suprafaţă, surprinsă, de aproximativ 310 m², este orientat SSE - NNV, fiind delimitat la N, V şi E de ziduri construite în tehnica opus mixtum cu mortar (nisip, pietricele, cărămidă pisată), păstrate pe înălţimi diferite, cel de N fiind demantelat pe aproape toată suprafaţa. Limita de S nu a fost încă surprinsă. Edificiul este compartimentat, deocamdată, în 5 încăperi, trei centrale, orientate VSV - ENE, cu suprafeţe cuprinse între aproximativ 25 şi 56 m², unele cercetate parţial, şi două încăperi mai mici, dintre care una cercetată din prima campanie, în care s-a amenajat un bazin, care se păstrează, încă, destul de bine³. Încăperile sunt delimitate prin ziduri construite în opus mixtum şi opus incertum. Din punctul de vedere al tehnicii constructive, se remarcă încăperea 3, cercetată parţial, care este delimitată spre V de un zid absidat, din cărămizi şi pietre legate cu mortar, de foarte bună calitate. Peretele interior păstrează pe alocuri urme de tencuială, din nisip cu var, având culoarea roz. Acest zid se leagă de un altul, construit în aceeaşi manieră şi la care am putut face observaţii şi asupra fundaţiei care coboară 0,50 m, fiind construită din pietre nelegate cu mortar. Instalaţia de hypocaust are cel puţin două faze. În faza I podeaua este construită din pietre, cărămizi legate cu pământ, bucăţi de mortar, peste care este aşezată o lutuială groasă de 0,1 - 0,15 m formată din cărămidă pisată şi mortar (opus signinum). Tot acest strat are o culoare roz (ceea ce-l diferenţiază de faza a II-a), pilele sunt construite din cărămizi⁴ legate cu mortar, şi, deşi au şi câte cinci cărămizi păstrate, nu au fost surprinse urme de suspensura.

În faza a II-a podeaua este formată tot din pietre, cărămizi, fragmente din podeaua din faza I-a (mai ales din lutuială) şi are un aspect mai neglijent, pietrele sunt mai mari şi mai grosiere, peste ele fiind aşezată o lutuială, care în urma arderii a căpătat o nuanţă negricioasă. Pilele sunt din cărămizi de ambele tipuri (2 sau 3 rânduri) şi aproape toate păstrează urme de suspensura (fie fragmente de tuburi, fie mortarul cu care au fost prinse de cărămizi). În cursul cercetărilor a fost recoltat un bogat material de construcţie (cărămizi, ţigle, olane, piroane şi scoabe), de canalizare, foarte puţine materiale ceramice (opaiţe, vase de uz comun, foarte fragmentare) şi fragmente de recipiente de sticlă (în special unguentaria). Cât priveşte datarea edificiului, situaţiile arheologice surprinse ne îndreptăţesc să credem că el avut cel puţin trei faze de evoluţie care se întind de la începutul / mijlocul secolului al II-lea până către sfârşitul secolului următor. Dealtfel, materialul numismatic recoltat în perimetrul clădirii confirmă observaţiile arheologice. Astfel, dintre cele 12 monede descoperite, numai 6 au o poziţie stratigrafică sigură: 5 monede acoperă perioada cuprinsă între domniile lui Septimius Severus şi Elagabal (între 198 şi 222), iar cea de-a şasea monedă datează din timpul lui Probus (276 - 282).

Sector: Edificiul 2
Paul Damian, Christina Ştirbulescu, Gabriel Bălan
Cercetarea edificiului, semnalat prima oară în campania 1998⁵, s-a extins prin trasarea a patru casete (6 x 4 m), dispuse perpendicular pe S. I, spre E (c. 30 - 36), orientate V - E, însumând o suprafaţa cercetată de 96 m². Edificiului i s-au stabilit limitele de N şi S, astfel încât suprafaţa surprinsă este de aproximativ 80 m², fiind în cea mai mare parte distrus din vechime, fapt la care s-au adăugat arăturile adânci efectuate pe toată suprafaţa aşezării de la Ostrov - Ferma 4 (nu se mai păstrează decât urmele fundaţiei zidurilor). Clădirea, ale cărei ziduri sunt construite în tehnica opus incertum, a cunoscut cel puţin două faze de evoluţie şi mai multe refaceri. În prima fază, din care s-au mai păstrat două tronsoane, zidurile sunt de bună calitate, construite din pietre fasonate legate cu mortar compus din pietricele, nisip şi cărămidă pisată, iar în faza a II-a zidurile sunt construite din pietre nefasonate, aşezate neregulat, unele legate cu un mortar de proastă calitate, altele legate cu pământ. Pe suprafaţa întregului edificiu au fost descoperite şapte vase de provizii in situ, cinci dintre ele foarte prost păstrate, la toate fiindu-le distruse partea superioară. Prezenţa vaselor de provizii in situ în încăperile acestei construcţii ne-a îndemnat să credem că spaţiul a fost folosit ca loc de depozitare. În partea de E a edificiului am surprins, pe un tronson de 20,5 m lungime, trei trasee de conductă, orientate S - N, formate din 39 tubuli de ceramică asamblaţi cu var hidraulic. Pe tuburile conductelor au apărut 11 cartuşe ce poartă ştampila Leg. XICL. Din perimetrul acestui sector au fost recoltate diverse materiale de construcţie (cărămizi, ţigle, olane, piroane), de canalizare, material ceramic (vase de uz comun), teracote (un cap de statuie feminină, un tipar, o aplică de vas, o statuetă fragmentară), fragmente de recipiente de sticlă (un fragment de carafă, sticlă de geam), obiecte de metal (un vârf de săgeată, un pandantiv, un fragment de fibulă, o spatulă etc.), oase de animale.

Spre deosebire de edificiul termal, edificiul nr. 2 are o evoluţie mai lungă, care începe la începutul / mijlocul secolului II şi se sfârşeşte cândva la mijlocul secolului IV. Şi monedele par să confirme observaţiile arheologice. Astfel, din cele 12 monede descoperite în acest sector, două monede au fost emise în timpul lui Traian şi Antoninus Pius, şase se datează în intervalul 193 - 222, iar celelalte patru la mijlocul secolului IV p. Chr.: o monedă de la Constantin II Caesar (335 - 337), două emisiuni de la Constans (341 - 346; 342 - 348) şi o monedă din timpul lui Valens (364 - 367), care este şi cea mai recentă monedă descoperită în săpături sistematice la Ostrov.

Sector: III
Paul Damian, Decebal Vleja
La aproximativ 220 m de S. I spre V, chiar pe marginea terasei, s-a trasat o secţiune orientată E - V, având dimensiunile de 12 x 2 m. Sondajul avea drept scop verificarea funcţionalităţii a trei fragmente de ziduri (baze de coloană ?) cu orientare N - S, oarecum paralele între ele, care se văd în terasa Dunării, gata să se prăbuşească. Acestea, construite din blocuri de piatră paralelipipedice, având între ele pietre mai mici legate cu mortar, indicau o construcţie de mari proporţii. Din păcate, secţiunea nu ne-a lămurit. În afara unor resturi de zidărie şi a faptului că stratigrafia sondajului confirmă, în general, observaţiile anterioare, rezultatele sunt modeste. Rămâne ca în campaniile viitoare să extindem cercetarea în această zonă.

Planşa 46

Note
¹. vezi: Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, Călăraşi, 1998, p. 53 - 54; Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, Vaslui, 1999, p. 79 - 80; Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1999, Deva, 2000, p. 71 - 72

². În acest punct s-a cercetat o suprafaţă de 256 m².

³. Cercetat încă din 1997, vezi Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, Călăraşi 1998, p. 53; Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, Vaslui, 1999, p. 79

⁴. Pentru unele detalii vezi şi Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1999, Deva, 2000, p. 71. De remarcat că la construirea pilelor se folosesc cărămizi de două dimensiuni, primul tip (cel mai des folosit) are dimensiunile de 0,3 x 0,3 x 0,04 m, iar cel de-al doilea tip are dimensiunile de 0,16 x 0,16 x 0,04 m.

⁵. vezi: Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, Vaslui, 1999, p.79