1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

29. Bâzdâna, com. Calopăr, jud. Dolj

Punct: La Cetate

Cod sit: 71484.03

Colectiv: Vlad V. Zirra - responsabil (IAB), Olimpia Bratu (MJ Gorj), Alexandru Bratu (Arhivele Statului - Gorj), Dorel Bondoc (MO Craiova), Silviu Răduţă (Univ. Craiova)

În campania din anul 2001 s-a săpat în două dintre sectoarele aşezării din punctul “La Cetate”:

1. Sectorul fortificaţiei cu cărămizi de pe terasa vestică a aşezării. În campania 2001 aici a fost deschisă secţiunea S. VIII/2001), orientată N-S, aprox. paralelă cu secţiunea S. VII/2000, pentru a încerca sesizarea legăturii stratigrafice dintre depunerea din interiorul aşezării (zona locuită) şi fortificaţia iniţială, compusă din cărămizi arse. Totodată, a fost săpată o suprafaţă - Cas. 3/2001 - alăturată S. VIII/2001, în speranţa de a observa cu precădere resturile fortificaţiei cu cărămidă, dar, în acelaşi timp şi pentru a verifica legătura stratigrafică cu interiorul aşezării.

Menţionez că până la această campanie au fost adunate destul de puţine date privitoare la poziţia stratigrafică şi cronologică a zidului de cărămidă, fie din imposibilitatea de a săpa prin viile localnicilor care îl acoperă, fie din pricina faptului că lucrările arheologice mai vechi “rupseseră” aceste relaţii în spaţiu. Aceasta a fost situaţia constatată în S. II/1993 şi S. IV/1994.

În ansamblu, în cele două săpături din sectorul fortificaţiei cu cărămizi, resturile acesteia s-au păstrat doar sporadic, vădit mai slab decât în S. VII/2000, aflată la aprox. 9/10 m spre V. Totuşi, acest fapt nu este surprinzător, ţinând seamă că este o zonă unde zidul se află către capătul său sudic şi că adiacent, la S, s-a creat de-a lungul anilor o vale de torent sezonier, care, foarte probabil a slăbit şi a antrenat în cădere părţi componente ale fortificaţiei. În acelaşi timp, lucrările viticole îşi vor fi spus fără îndoială şi ele cuvântul. Cu toate acestea, în special către profilul de V al S. VIII/2001, au putut fi observate un număr de două asize alăturate in situ. Sub fiecare din ele se aflau altele două.

Spre marginea opusă a şanţului asizele erau atât de măcinate, încât se transformaseră pur şi simplu într-o “dâră” de culoare galben-roşiatică care pătrundea în profilul de E. Mai mult, deşi încă şi mai palid, aceeaşi “dâră” de culoare galben-roşiatică traversa oblic caseta Cas. 3/2001 până către peretele ei estic. La aproximativ 3/3,5 m mai spre S, atât în S. VIII/2001, cât şi în Cas. 3/2001, fără a mai apărea resturi de cărămizi arse in situ, s-a putut identifica, totuşi, la limită, o “dâră” de culoare gălbui-albicioasă, discontinuă. În acelaşi timp, în ambele săpături, între traseele de culoare galben-roşiatică, perpendicular pe ele, numai imediat după răzuieli atente, au ieşit la iveală nişte “benzi” roşcate (trei dintre ele erau mai clare), conţinând şi ele resturi mărunte, sau uneori mai mari, de cărămizi arse. Aceste benzi “uneau” “dârele” paralele, constatate în poziţie oblică faţă de săpăturile deschise în anul 2001.

Încă la foarte mică adâncime faţă de firul ierbii (respectiv -0,05/0,1 m), la baza stratului vegetal cu care era amestecat, către extremitatea sudică a celor două săpături, s-a constatat prezenţa unui strat puternic ars, având aspectul unor bulgăraşi de mici dimensiuni, în general. Sporadic în el se vedeau mici fragmente de cărămizi arse. De la -0,1/0,15 m faţă de nivelul actual de călcare, sub stratul anterior menţionat, şi-a făcut apariţia, pe alocuri compact, iar în unele zone sporadic, în special între cele două “dâre” oblice faţă de limitele secţiunilor, un nivel de cenuşă prăfoasă şi urme de cărbune. Răzuieli insistente au scos la iveală şi “dungi” continue de cărbune, lungi de până la 0,6/0,7 m şi late de 0,1/0,15 m, dispuse aproximativ perpendicular între “dârele” colorate de care aminteam anterior. Tot în urma răzuielilor şi măturării atente au putut fi observate mici “pete” de diverse culori, de la cenuşiu închis sau deschis până la gălbui roşcat, cu aspect circular sau ovoidal, cu diametre cuprinse între 0,08 şi 0,12/0,14 m. Aceste “pete” aveau o frecvenţă apreciabilă atât între cele două “dâre” paralele, dar şi imediat în spatele “dârei” întâlnite mai la N. Mai mult, “petele”, după cum reiese din înregistrările făcute, par să fi fost dispuse pe anumite aliniamente sesizabile, chiar dacă relativ imperfecte. De asemenea, atât pe profilurile S. VIII/2001, cât şi a Cas. 3/2001 au fost reperate “pete” foarte asemănătoare, cu diametre de dimensiuni aproximativ egale cu cele ale acelora la care s-au făcut referiri.

Pe profile s-au conturat în acelaşi timp şi formaţiuni verticale sau oblice, cu grosimi asemănătoare şi colorit în general cenuşiu, de diferite nuanţe. Astfel de formaţiuni au ieşit la iveală în zona carourilor C. 19-23 din S. VIII/2001, respectiv carourile 4-10 din Cas. 3/2001.

Situaţia prezentată succint în rândurile de mai sus pare să reprezinte structura fortificaţiei cu cărămizi arse, mai limpede înregistrată în S. VII/2000, unde, într-o zonă mai puţin expusă eroziunii, traseele paramentelor se vedeau mult mai limpede. Cu alte cuvinte, ”dârele” roşii-gălbui sau alb-gălbui, paralele, aflate la aprox. 3 m una de cealaltă ar trebui interpretate ca fiind resturile palide ale paramentului interior, respectiv exterior al zidului de cărămidă. Este de remarcat faptul că, deşi la o distanţă de câţiva metri, traseele paramentelor sesizate în S. VII/2000 sunt continuate pe aceeaşi direcţie de “dârele” amintite. “Dungile” perpendiculare pe “dâre” ar putea fi interpretate ca elemente de stabilizare a paramentelor, respectiv a umpluturii dintre ele, probabil nişte diatonoi, aşa cum s-a văzut în săpăturile pe arii extinse întreprinse la Coţofenii din Dos. “Petele” înregistrate pe fundul săpăturilor, de culori diferite, precum şi cele observate pe profile, în general cenuşii, în poziţie oblică sau verticală, sunt foarte probabil urmele unor pari de lemn, dispuşi cu o anumită regularitate atât între paramente, cât şi în spatele paramentului interior pentru stabilizarea masivei fortificaţii. Desigur, se impune precizarea că masa lemnoasă propriu-zisă, cu rare excepţii, a dispărut în întregime în urma scurgerii veacurilor.

O altă situaţie cu deosebire interesantă a fost întâlnită în S. VIII/2001 şi Cas. 3/2001, imediat la N de paramentul interior. Anume, într-un strat de cenuşă şi cărbune, care de altfel se întinde şi între resturile paramentelor zidului au fost degajate la o adâncime cuprinsă între -0,6/-0,7 m o sumedenie de fragmente ceramice. Acestea provin în mare parte de la vase în majoritate lucrate cu mâna, dar şi o mică parte de la vase modelate la roata olarului. Unele dintre cioburi provin din vase care par a fi fost abandonate întregi pe loc şi zdrobite ulterior sub presiunea pământului aşezat deasupra, altele din vase care par a fi fost sparte intenţionat în acea zonă. În plus, în Cas. 3/2001 au fost dezvelite şi oase de ovicaprină în conexiune anatomică. În S. VIII/2001 a fost semnalat un os de vită mare. Toate aceste elemente îndreaptă gândul la o situaţie destul de rară, dar nu necunoscută. Anume la deducerea unui posibil ritual, legat destul de evident de construirea fortificaţiei cu cărămizi. De fapt, presupusul ritual propiţiatoriu pare să fi avut loc imediat anterior sau ulterior puternicei arderi care a constituit consistentul strat de cenuşă şi cărbune care stă la baza fortificaţiei. Materialul ceramic cuprins în stratul de cenuşă şi arsură este de aspect Latène vechi, asigurând astfel datarea pentru epoca în care a fost ridicată fortificaţia. Totodată, sub fortificaţie, respectiv sub nivelul cu cenuşă şi cărbune, a fost găsită o depunere arheologică conţinând de asemenea ceramică fragmentară Latène vechi, arătând că într-o fază iniţială aşezarea getică din punctul “La Cetate” nu era întărită. Pe de altă parte, nivelul Latène recent surprins în mod limpede în S. VIII/2001 tinde să suprapună fortificaţia cu cărămizi, indicând astfel un raport de posterioritate. Prin situaţiile stratigrafice observate în anul 2001 se poate asigura, în afara unei cantităţi importante de date privitoare la structura fortificaţiei, datarea în sine a acestei importante construcţii, anume în Latène-ul vechi, fără a putea oferi alte precizări.

În extremitatea nordică a S. VIII/2001 a fost cercetat un cuptor de mici dimensiuni, săpat din nivelul Latène recent, păstrat relativ bine, iar la doi metri mai la S a fost recuperat un cleşte de fierar.

2. Sectorul de locuire de pe terasa estică a aşezării. Pe latura sudică a fost săpată Sp. 4/2001 pentru a urmări situaţia stratigrafică şi materialele din zona cea mai intens locuită a aşezării. În Sp. 4/2001 cercetările au adus rezultate asemănătoare cu cele cunoscute în campaniile precedente. Chiar deasupra pământului steril din punct de vedere arheologic s-a constatat din nou un nivel subţire (0,1/0,15 m) conţinând ceramică din epoca bronzului (cultura Coţofeni). El este suprapus de o depunere bogată în resturi foarte fragmentare de olărie getică, atribuibile Latène-ului vechi. La rândul său această depunere este acoperită de un nivel conţinând materiale caracteristice Latène-ului recent. Poate fi remarcat că şi pe profilele Sp. 4/2001 au fost sesizate, atât în poziţie oblică sau verticală, cât şi orizontală resturi provenite de la pari, care, destul de probabil, făceau parte din structura construcţiilor din acest sector. Din păcate construcţiile ca atare nu s-au păstrat, cu excepţia, poate, a uneia de la care au rămas resturi discontinue de la lutuiala podelei.

Planşele 22, 23