1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

85. Dindeşti, com. Andrid, jud. Satu Mare

Punct: Vii

Cod sit: 136786.02

Colectiv: Liviu Marta, Ciprian Astaloş, Cristian Virag (MJ Satu Mare)

Aşezare cu urme de locuire de tip Baden, Gáva şi Latène. Este situată pe terasa Ierului, pe şoseaua Dindeşti - Andrid, la 300 m de ultima casă din Dindeşti. Cercetarea a avut un caracter de salvare, ca urmare a fost săpată zona atinsă de şanţul pentru cablu optic Romtelecom.

Au fost săpate trei secţiuni de-a lungul şanţului, din care S. I (25 x 1,5 m) şi S. III (25 x 1,5 m) au vizat sondarea zonelor de la marginea sitului (marginea nordică, respectiv sudică). Prin S. II (10 x 2 m), au fost cercetate trei complexe arheologice, din care C. 1 (o platformă de chirpici) şi C. 2 (o groapă de mari dimensiuni) au conţinut un foarte bogat material specific culturii Baden, faza clasica (II). Platforma de chirpici era sub formă de masă compactă pe o suprafaţă de 4 m². Se contura la adâncimea de -0,5 m, sub stratul de pământ rulat de plug, într-un strat de cultură negru intens cu o grosime de cca. 0,3 cm. Sub ea se afla o groapă care, deşi era deranjată de şanţul de la marginea drumului, a fost surprinsă pe o lungime de 5,2 m şi o lăţime de 4,75 m. În cele două complexe exista o mare cantitate de material arheologic, din care menţionăm în mod special numărul mare de ceşti întregi şi întregibile şi castroane cu pereţi mediani şi butoni ornamentaţi, tipice pentru cultura Baden.

Prin C. 3 a fost definită o groapă, care deşi nu avea marginile bine conturate, conţinea un vas mare pântecos, tipic culturii Gáva. Vasul a fost descoperit în poziţie culcată şi nu conţinea oase calcinate. Materialul descoperit şi documentaţia întocmită în urma cercetărilor se păstrează la M. J. Satu Mare.
Abstract

As a result of the rescue excavations were partially uncovered (because of the destructions) a clay platform and a large pit. Both complexes contained an important amount of Baden ceramic materials. There was also discovered a Gáva "amphora" with four small knobs on the shoulder.

86. Dorolţ, com. Dorolţ, jud. Satu Mare

Punct: Pescărie

Cod sit: 137684. 01

Colectiv: Liviu Marta - responsabil (MJ Satu Mare)

Scurtă prezentare a sitului: aşezare descoperită în anul 2001, an în care a fost efectuată o cercetare arheologică de salvare. Au fost cercetate două complexe din epoca timpurie a fierului (etapa timpurie a culturii Gáva). De asemenea, în stratul de depunere au apărut şi câteva fragmente ceramice specifice culturi Suciu de Sus şi alte câteva ce pot fi încadrate în epoca Latène. Situl este situat pe terasa nordică şi vestică a unui lac recent amenajat (proprietate Peter József).

Perioada de desfăşurare: 2 - 18 mai 2001

Obiectivele cercetării:

1. Cercetarea malului nord-vestic, zonă în care lucrările de îndiguire atingeau un colţ al sitului. Aici a fost săpată o suprafaţă de 24 x 4 m, fiind dezvelite o groapă menajeră şi parţial o locuinţă de suprafaţă (platformă de chirpici). Ambele complexe arheologice au avut un inventar bogat; pe baza unor forme de vase specifice - ca vasul mare pântecos cu proeminenţe mari hipertrofiate şi ceaşca joasă cu toarta mult supraînălţată - ele pot fi atribuite unei etape timpurii ale culturii Gáva.

2. Sondarea malului nordic al lacului prin şase casete (6 x 2 m), pe locul pe care urma să se amenajeze digul, care însă au dovedit că situl nu se extinde până în această zonă; fragmentele ceramice descoperite la suprafaţă - şi apoi în casetele săpate - au ajuns în urma scurgerii din partea de sus a terasei.

Materialele arheologice se păstrează la MJ Satu Mare şi au fost prelucrate, urmând să fie introduse într-o lucrare monografică referitoare la etapa timpurie a epocii fierului din Câmpia Someş - Tur.

Obiectivele cercetărilor viitoare: deşi au fost obţinute date interesante în acest moment nu intenţionăm să continuăm cercetările deoarece epoca timpurie a fierului este cercetat[ în situl apropiat de la Lazuri.
Abstract

The archeological rescue excavation undertaken on this archaeological site had, as result, the discovery of a domestic pit and of a clay platform, partially investigated. The rich archeological material can be dated in the early stage of the Gáva culture.

87. Drăghieşti (Băbeni), com. Topliceni, jud. Buzău

Punct: Biserica parohială „Sfântul Nicolae şi Adormirea Maicii Domnului”

Cod sit: 49787. 01

Colectiv: Emil Lupu (ABRAL ARTPRODUCT SRL)

Finanţator: Parohia Drăghieşti; Proiectant general: ABRAL ARTPRODUCT SRL - şef proiect arh. A. I. Botez
În perioadele 8 - 30 martie 2000 şi în aprilie 2001, la biserica parohială Drăghieşti, situată pe terasa superioară de pe malul drept al râului Râmnicu Sărat, au fost efectuate două campanii de cercetare arheologică.

Biserica actuală a fost construită, potrivit pisaniei, n anul 1747, de Maria vistiernica cu fiul ei, Nicolae sin Ioan Dedulescu. A fost pictată n anul 1760 de Barbu Zugravul. A fost reparată de către Iordache şi Pavel Dedulescu n 1828, fiind construite contraforturile de pe laturile de N şi S şi tmpla barocă. n 1861 a fost nvelită cu şindrilă de Ilinca Lahovari, fiica lui Iordache Dedulescu. n 1892 i s-a pus duşumeaua de lemn, peste pardoseala de cărămidă anterioară. n 1930 i-a fost refcută turla, din lemn n loc de cărămidă şi au fost consolidate bolţile cu tiranţi din fier. n 1961, preotul Ioan Zamfir a nvelit din nou biserica cu tablă galvanizată, a construit contraforturile de la pridvor, burlanele şi streaşinile, a realizat o nouă tencuială exterioară de ciment şi a văruit exteriorul bisericii.

În prima campanie au fost realizate şase casete arheologice, patru în biserică şi două la exteriorul acesteia, iar în anul 2001 au mai fost executate încă nouă casete (în interiorul şi exteriorul bisericii), şi patru casete la V de biserică, pe locul unei construcţii dispărute. În urma cercetărilor arheologice s-a constatat că biserica actuală a surmontat biserici din alte două etape anterioare.

n epoca medievală, pe terasa superioară de pe malul drept al Rmnicului, pe un humus de pădure, ce avea o mică nclinaţie naturală de la V la E şi de la N la S, a fost construită o biserică de curte boierească, de plan drept, ale cărei fundaţii au fost surprinse n casetele din interiorul bisericii. Datorită nedescoperirii unor elemente de datare, cronologia acestei prime biserici nu poate fi încă stabilită. Din analiza stratigrafică s-a constatat doar că această biserică a avut o distrugere violentă, în urma unui incendiu, urmat de o demolare, până la nivelul primelor trei asize de cărămizi din elevaţie. Această biserică a avut şi morminte de inhumaţie în interior, acestea fiind deranjate de constructorii bisericii din etapa a doua.

Biserica din etapa a doua a fost construită la o dată încă neprecizată. Deosebindu-se de biserica I prin planul său, ea a preluat laturile de S şi de N ale fundaţiilor din prima etapă, la nivel de pronaos şi pridvor. Laturile de V ale pronaosului şi pridvorului acestei biserici au fost construite pe lângă fundaţiile din prima etapă. Biserica II avea un plan trilobat şi o scară exterioară de acces la o turlă clopotniţă, situată probabil pe pronaos. Elevaţiile zidurilor de S şi de N ale acestei biserici au călcat pe elevaţiile păstrate ale bisericii I, având o lăţime cu 0,1/0,5 m mai mare.

Biserica II a încetat datorită unei distrugeri violente. Elevaţiile laturilor sale de V, la nivel de pronaos şi pridvor, au fost suprapuse de un strat de moloz. Structura păstrată din această biserică prezintă numeroase crăpături, observate în toate casetele efectuate. Data distrugerii sale poate fi apropiată sau legată de cutremurul din anul 1738.

Biserica actuală a preluat laturile de N şi de S ale bisericii II. Ea a fost lungită, laturile de V ale pronaosului şi pridvorului acesteia situându-se pe lângă cele ale bisericii din etapa II. Ea a fost construită în anul 1747, iar la interior a avut o pardoseală iniţială din cărămizi. n amintirea bisericii anterioare a fost preluat şi hramul acesteia, astfel că biserica actuală are două hramuri. Avnd defecte grave structurale, determinate de relaţia cu bisericile I şi II şi cu terenul de fundare, biserica a fost probabil afectată major de cutremurul din 1802 şi de cel din 1838. n anul 1828 i-au fost adăugate contraforturile actuale şi a fost realizată tmpla barocă actuală, avnd o fundaţie din bolovani de ru şi cărămizi fragmentare. n cursul sec. XIX a fost modificată pardoseala bisericii, fiind suprapusă cea din cărămidă cu o duşumea.

La aproximativ 80 m V de biserică se conservă o ruină din care se păstrează beciuri şi ziduri cu laturile de aproximativ 22 x 17 m, realizate din casete de crmizi cu bolovani de ru. Aici au fost realizate patru secţiuni. În S. I a fost surprinsă in situ naşterea unui arc dublou, aparţinând bolţii în leagăn a unei pivniţe. Pe latura de N a clădirii a fost descoperită o umblătoare, adosată acesteia, din interiorul căreia au fost recoltate fragmente ceramice care se datează larg în sec. XVIII-XIX. Elevaţiile păstrate sunt realizate în sistemul casetelor de cărămizi şi bolovani de râu, în aceeaşi manieră cu biserica I.

Construcţia respectivă ar putea aparţine unei reşedinţe boiereşti, poate chiar a familiei Dedulescu. Ceramica descoperită în umblătoare ne îndeamnă să credem că această construcţie a fost contemporană cu biserica III (1747). Tehnica de construcţie a paramentului, identică bisericii I, o face contemporană şi cu aceasta.

Planşa 50