1. cadrul de referinţĂ cadrul natural
Yüklə 2,09 Mb.
|
ClimaFactorii genetici ai climei: radiaţia solară, bilanţul radiativ, poziţia geografică, altitudinea, circulaţia maselor de aer, caracterul suprafeţei active determină existenţa pe teritoriul judeţului Arad a unui climat temperat continental moderat, cu influenţe oceanice. Comparativ cu alte regiuni în care predomină relieful de câmpie, teritoriul judeţului Arad are un climat cu nuanţe mai moderate; astfel, comparând câmpia Aradului cu partea centrala a Câmpiei Române, observam că deşi temperaturile medii anuale sunt apropiate în jur de 100C, în Câmpia Aradului vara este mai puţin călduroasă 210C faţă de 230C, iarna mai puţin friguroasă -10C faţă de -40C şi precipitaţiile mai bogate 600 mm faţă de 400 mm. De acest lucru ne dăm seama şi din analiza elementelor meteorologice. Regimul temperaturii aerului înregistrează valori medii anuale cuprinse între10,80C (câmpie) şi 60C (pe cele mai mari înălţimi) cu abateri maxime de cca. 20C (în plus sau minus) de la un an la altul. Valoarea temperaturii medii anuale în câmpie este de peste 100C, în dealurile piemontane este de 90C, iar în regiunile munţilor mijlocii între 8-60C. Temperatura maximă absolută a fost de 41,50C ( 19/07/1946 la Minis), iar cea minimă absolută de –300C (5/02/1954 la Arad). In regiunile depresionare (Gurahonţ) temperaturile aerului nu prezintă valori negative mari ( cum ar fi de aşteptat), ceea ce arată că aceasta prezintă un climat de adăpost. Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este relativ blândă în judeţul Arad variind între -10C (in câmpie) şi -5 0C (în munţi), iar temperatura medie a lunii celei mai calde oscilează între 210C în zona câmpiilor şi 160C în regiunea muntoasă din est. Amplitudinile termice nu sunt aşa de ridicate ca în regiunea de est a ţării datorită influenţei moderatoare a maselor de aer oceanic. Totuşi în câmpiile joase, acestea ajung la 230C, în zona dealurilor fiind cuprinse între 220C şi 200C, iar în zona montană sub 200C. Regimul precipitaţiilor indică valori medii anuale ce variază între 577 mm la staţia din Arad şi 1.200 mm în 1926 la Ineu, iar cele minime au fost în unii ani sub 300 mm în 1928 la Arad şi în 1947 la Chişineu-Criş. În zona câmpiilor media plurianuală a precipitaţiilor este de 600 mm datorită influenţei maselor de aer oceanic. Izohieta de 600 mm trece prin mijlocul câmpiei Aradului, iar cea de 700 mm urmează zona de contact dintre câmpie şi dealurile piemontane. In zona dealurilor piemontane media este cuprinsă între 700-800 mm, iar în zona montană între 800-1.200 mm. Numărul zilelor cu precipitaţii sub formă de ninsoare se ridică la 18-30 pe an. Regimul eolian indică o frecvenţa mai mare a vânturilor din sectorul nordic şi vestic şi viteze medii de 3-4 m/s. La staţia Arad vântul dominant bate din sectorul nordic 13,0% şi sudic 12,4%. Frecventa cea mai slabă este cea din sectorul estic 3,8%. Diferenţieri topoclimatice sunt introduse, în special de configuraţia şi altitudinea reliefului, dar şi de expunerea versanţilor, caracterul suprafeţei active. Astfel, un topoclimat de adăpost întâlnim in zonele depresionare, depresiunea Almaş-Gurahonţ şi culoarul Văii Mureşului. ReliefRelieful judeţului este variat, zonele de câmpie, colinare şi muntoase (de joasă altitudine) ocupând suprafeţe relativ egale. Principalele altitudini muntoase şi altitudinea medie a celor mai importante localităţi din judeţul Arad sunt prezentate în tabele următoare: Principalele altitudini muntoase
Altitudinea medie a principalelor localităţi
Vegetaţia Corespunzător factorilor fizico-geografici vegetaţia este variată şi bogată în specii caracteristice florei continentale. În judeţul Arad sunt răspândite diverse plante medicinale: arborele Gingo biloba, Tuia silvestris, brânduşa de primăvară, brânduşa de toamnă, brânduşa galbenă, stejar, fag, carpen, salcâm, graminee perene etc. Vegetaţia se caracterizează prin predominarea formaţiunilor zonale de silvostepă (asociat, pe suprafeţe mici, chiar de stepă şi forestiere), a celor azonale de luncă şi prin puternica transformare antropică a vegetaţiei naturale; numai 44% din teritoriul judeţului este ocupat de o vegetaţie naturală propriu-zisă, sau foarte puţin transformată (aici se include fondul forestier, păşunile şi fâneţele), restul 56% fiind transformată foarte mult prin înlocuirea ei cu vegetaţie de cultură 48% din totalul judeţului sau alte folosinţe ale terenului. Vegetaţia forestieră (26% din suprafaţă judeţului) ocupă suprafeţe mai mari în zona montană şi în dealurile piemontane. Se recunosc următoarele grupe de formaţiuni: carpineto-făgete, goruneto-carpinete (care împreună ocupă cele mai mari suprafeţe forestiere), gorunete cu horsti, goruneto-cerete, girniteto-cerete, goruneto-fagete, precum şi asociaţii de pajişti secundare pe locul fostelor păduri defrişate. Vegetaţia de silvostepă şi chiar de stepă în extremitatea vestică a câmpiei Aradului se caracterizează prin predominarea formaţiunilor ierboase, întâlnindu-se însă rar şi pâlcuri de vegetaţie lemnoasă. Pajiştile stepice ruderalizate, xerofile, mezofile de sărături şi cele stepizate sunt restrânse în urma extinderii suprafeţelor arabile. Vegetaţia azonală de luncă, cu caracter hidrofil şi mezofil este alcătuită dintr-o serie de specii ierboase şi lemnoase caracteristice (salcii, plop, anin). Pe unele suprafeţe lacustre cresc nufărul alb şi galben. În urma procesului de eutrofizare au fost afectate o serie de specii de pe teritoriul judeţului: Crinul de baltă-Butonus umbellatus, Mlaştiniţa-Epipactus palustris, Laptele câinelui-Euphorbia cyparisşias, Rachitan-Lytbnum salicarnia, Nufărul alb-Nymphaea alba, Nufărul galben-Nuphar luteum, Stupiniţa-Platanthera bifolia, Broscăriţa-Potamogeton natans, Săgeata apei-Sagâtaria sagâtifolies,etc. Un rol perturbator în cadrul ecosistemelor îl are şi seceta prelungită din ultimii ani care favorizează producerea incendiilor, secarea unor bălţi, a râurilor cu cursuri temporare dar şi uscarea vegetaţiei în special a coniferelor care au o rezistenţă mai scăzută la secetă. Un alt factor cu rol destabilizator îl au şi zăpezile abundente care duc la degradarea speciilor arbustive aşa cum s-a întâmplat acum trei ani în Rezervaţia Botanică “Dosul Laurului “ din comuna Gurahonţ, sat Zimbru-administrată de Ocolul Silvic Gurahonţ. Fauna Particularităţile reliefului, climei şi vegetaţiei asigură o biodiversitate a faunei cu o compoziţie şi răspândire variată. Din speciile existente pot fi enumerate mistreţul, râsul, ursul, vulpea, vidra, veveriţa, căpriorul, iepurele, fazani, raţe, gâşte, cocori, barza, ariciul, cucuveaua, corbul, bufniţa şorecarul, potârnichi. Dintre speciile ameninţate şi protejate prin lege sunt stârcul galben, şoimul dunărean, egreta mică, dropia, barza neagră şi râsul. Ameninţarea cu dispariţia unor specii se datorează procesului intens de antropizare, cultivării excesive a unor suprafeţe de pajişti naturale precum şi amplorii luate de braconaj. La nivelul judeţului poluarea ocupă cote sub nivelul mediu pe ţară. Nu sunt observate degradări îngrijorătoare ale florei şi faunei datorită modificării parametrilor de mediu. Solurile La nivelul judeţului Arad substratul pedologic este variat remarcându-se cernoziomurile, solurile brune şi solurile silvestre care ocupă principalele forme de relief. La acestea se adaugă unele soluri sărăturoase, soluri aluviale şi lacoviştile (ca soluri azonale şi intrazonale). - cernoziomurile - ocupă suprafeţe întinse în câmpia Aradului şi oferă condiţii excelente pentru culturile agricole, orizontul A bogat in humus având o grosime de 40-50 cm. Ca varietăţi întâlnim cernoziomuri freatic-umede şi cernoziomuri levigate. - solurile brune de pădure, cu un orizont A de humus de 15-40 cm şi un orizont B cu argilă ocupă suprafeţe mai mari în câmpiile înalte, dealurile piemontane şi depresiuni. Aceste soluri se pot afla in diferite stadii de podzolire şi gleizare. Ca varietăţi, întâlnim soluri brune-gălbui de pădure şi soluri argiloiluviale, asociate cu litosoluri şi regosoluri. - solurile silvestre montane brune-gălbui şi brune-acide ocupă spaţiile mai înalte, cu o vegetaţie forestieră compactă.
Judeţul Arad posedă resurse ale subsolului bogate şi diverse. Unele din resurse au fost exploatate încă din vremea romanilor şi sunt aproape epuizate, altele în schimb, nu sunt nici astăzi suficient exploatate şi reprezintă un potenţial valoros. Astfel, zona de câmpie a judeţului ascunde importante zăcăminte de hidrocarburi lichide şi gazoase (Sântana, Zădăreni, Bodrogu Nou, Nădlac). Minereurile metalifere se extrag din zonele de deal şi de munte (munţii Zărandului şi Codru Moma) - fier, mangan, molibden (Dezna, Moneasa, Săvârşin), dar şi metale preţioase (aur şi argint) la Chisindia, Dud, Cladova. Importante depozite de materiale de construcţii se află de-a lungul văii Mureşului (nisip, granit, granodiorit, diorit) şi a Crişului Alb (andezit, uraniu, azbest), la Gurahonţ şi Bârsa (pământuri colorate şi caolin) şi la Moneasa (marmură). Una din bogăţiile subsolului, insuficient exploatată la ora actuală, o reprezintă apele termale şi minerale. Izvoare se găsesc la Moneasa, Macea, Chişineu Criş, Lipova, Curtici şi în multe alte localităţi, dar, în cele mai multe cazuri, se pierd fără a fi valorificate. Dintre acestea sunt recunoscute pentru efectele lor medicale apele minerale de la Moneasa, Lipova şi Dezna, (pentru cură internă şi externă) şi Curtici, pentru apa termală. 1.2 ACTIVITĂŢILE ECONOMICE CADRUL GENERAL Întreruperea unor capacităţi de producţie a condus la reducerea numărului de salariaţi, industria devenind astfel principala ramură generatoare de şomaj în judeţul Arad în anii imediat următori revoluţiei. Scăderi mari ale numărului mediu de salariaţi s-au înregistrat în industria de construcţii metalice, în industria de maşini şi echipamente, în cea a prelucrării lemnului, textilă şi a confecţiilor, în industria chimică şi în general în toate ramurile industriei. De asemenea, descentralizarea economiei a creat o profundă criză managerială. Apariţia sectorului privat a asigurat absorbţia şomerilor, astfel că în ultimii ani şomajul a scăzut constant numărul acestora. Industria a cunoscut numeroase transformări, reuşindu-se privatizarea cu succes a mai multor societăţi, au apărut, cu preponderenţă în sectoarele industriei uşoare, societăţi private care lucrează în sistem lohn şi s-a reuşit atragerea de investitori străini şi crearea unor zone industriale în care activează societăţi din domeniul construcţiilor de maşini, a accesoriilor pentru industria auto, a prelucrărilor metalice. Agricultura, un alt sector economic de bază a judeţului a cunoscut schimbarea prin reforma proprietăţii, care a dus la distrugerea vechilor structuri atât în sectorul culturii plantelor cât şi în zootehnie, silvicultură. Ţăranii au devenit proprietari de terenuri, fără a dispune de mijloace financiare necesare cultivării acestora. Formele asociative noi nu au apărut, iar decapitalizarea societăţilor agricole rămase a dus la o situaţie dificilă. Pe de altă parte modificările din industria prelucrătoare şi intrarea în CEFTA au afectat deosebit de negativ piaţa produselor agricole, care au rămas fără o cerere constantă şi solvabilă. Pe de altă parte preţurile carburanţilor, a seminţelor, utilajelor şi altor produse industriale necesare producţiei agricole au cunoscut creşteri foarte mari, insostenibile de micul proprietar de pământ. Comerţul în schimb a cunoscut un avânt puternic în perioada de după 1989, în special datorită poziţiei geografice favorabile a judeţului. Avântul iniţial a fost însă temperat de scăderea puterii de cumpărare a pieţei interne. În prima etapă au apărut foarte multe firme mici, tendinţa fiind apariţia firmelor mari de retail cu o concentrare mare de oferte. Transporturile şi construcţiile sunt sectoare care au cunoscut o dezvoltare permanentă în judeţul Arad, în timp ce sectorul serviciilor s-a îmbogăţit cu domenii noi, inexistente anterior în domeniul informaticii, telecomunicaţiilor, domeniul financiar-bancar şi de asigurări, de îngrijire personală, de organizare de evenimente, de consultanţă, etc. În domeniul învăţământului au fost înfiinţate două universităţi care îşi diversifică oferta an de an şi care sunt orientate spre formarea tinerilor în sectoarele de activitate care pot absorbi forţa de muncă. Formarea profesională a adulţilor se adresează pe de o parte şomerilor iar pe de altă parte angajaţilor unor firme, care doresc să stimuleze anumite aptitudini ale salariaţilor. Un rol deosebit de important în acest domeniu îl au cursurile adresate dezvoltării aptitudinilor antreprenoriale ale conducătorilor IMM-urilor în special şi cel din domeniul de marketing – management. În domeniul ocrotirii sănătăţii problemele lipsei de resurse a împiedicat ridicarea acestui sector la nivelul unei asistenţe sanitare moderne. A apărut un număr mare de cabinete medicale şi stomatologice private, care însă se confruntă cu problema finanţării dotării cu tehnologie modernă. Sectorul sanitar se confruntă în continuare cu probleme generate de lipsa de resurse şi management defectuos, elemente care conduc la prestarea unor servicii medicale care nu se ridică la standarde moderne. În acest sector domeniul cel mai puternic privatizat şi cu o dinamică mare este stomatologia. De asemenea au fost reglementate prin lege prestarea de servicii medicale către populaţie prin medicina de familie şi către instituţii prin medicina muncii. S-au făcut investiţii importante şi în acest domeniu, astfel a fost inaugurat un centru de diagnostic cu aparatură modernă, o policlinică cu mai multe specialităţi medicale, chiar un spital privat la Chişineu Criş. Schimbările pe plan economico-social au fost dublate de profunde schimbări pe plan administrativ, prin procesul de transformare rolul de conducere nemijlocită a economiei a dispărut. Astfel, au apărut o serie de conflicte sociale noi, care cereau soluţii administraţiei locale, administraţie care nu se mai putea implica în rezolvarea lor din lipsa dreptului de conducere directă a economiei. STRUCTURA ECONOMIEI JUDEŢULUI Dacă analizăm structura economiei judeţului Arad pe baza datelor din bilanţurile contabile depuse în 2004 (Anexa 1.2.1.B) rezultă că pe primul loc ca pondere se află industria cu o pondere de 42,13 % în cifra de afaceri realizată de judeţul Arad şi de 15,27 % în ceea ce priveşte numărul firmelor. Se observă că, spre deosebire de 1998, ponderea activităţilor comerciale (inclusiv aprovizionarea tehnico-materială), a scăzut de la 46,8 % la 38,09 % din cifra de afaceri trecând astfel pe locul doi. Din punct de vedere al numărului de firme, comerţul se menţine pe primul loc cu un număr de 4474 de firme, adică 39,51 % din numărul total de firme. Pe al treilea loc în cifra de afaceri a judeţului se află construcţiile, cu o pondere de 5,54 % în volumul cifrei de afaceri şi de 5,94 % în numărul societăţilor. Agricultura şi silvicultura contribuie doar cu 3,07% la cifra de afaceri a judeţului şi doar 6,02% din societăţile comerciale au obiect de activitate în acest domeniu. Această pondere scăzută se explică prin faptul că agricultura nu se realizează prin societăţi comerciale, ci prin sistemul producătorilor individuali sau asociaţiilor familiale, care nu depun bilanţ contabil, deci nu pot fi evidenţiate din datele analizate. Transporturile contribuie cu 5,29% la cifra de afaceri a judeţului, în timp ce numărul de unităţi cu activitate din domeniu este ceva mai mare, de 6,88%. Prestările de servicii contribuie cu 0,3 % la cifra de afaceri a judeţului, în timp ce numărul de unităţi cu activitate în domeniu este de 2,3 %. Tabelul din Anexa 1.2.1.B cuprinde şi sectoarele proiectare, informatică, asigurări, bănci şi gospodărirea imobilelor. Chiar dacă în ultimii ani acest sector a cunoscut o dezvoltare puternică, el se situează încă sub limita posibilităţilor şi tendinţelor existente pe plan internaţional. Comparativ cu anul 1998, numărul de firme care activează în aceste domenii a crescut de 11 ori, de la 70 la 777, ponderea lor în numărul total de firme crescând de la 1 % la 6,86 %. Cifra de afaceri a acestor firme a crescut de 37,7 ori, de la 58,52 miliarde lei la 2209,53 miliarde lei, ponderea crescând de la 0,6% la 2,49% din total. O creştere semnificativă a fost înregistrată pe piaţa bancară şi a asigurărilor. De remarcat este faptul că există 252 de societăţi cu activitate în domeniul ocrotirii sănătăţii - reprezentând 2,23 % din numărul firmelor, dar cu un aport de doar de 0,19 % la cifra de afaceri realizată. Dacă analizăm situaţia profitabilităţii activităţii societăţilor cu bilanţ pe 2004, constatăm că participarea cea mai mare la profitul total realizat o are industria, în proporţie de 34,1%, urmată de comerţ cu 25,15%, activităţi bancare şi asigurări cu 9,97%, prestări servicii cu 7,85%, construcţii cu 5,82% şi transporturi cu 5,51% pondere în totalul profitului declarat pe 2004. De remarcat este trecerea pe primul loc a activităţilor industriale, precum şi creşterea ponderii activităţilor bancare şi de asigurare şi a prestărilor de servicii. În ce priveşte pierderile înregistrate, industria se află tot pe primul loc, cu o pondere de 48,39% din pierderile totale, urmată de comerţ cu 14,65%, agricultură cu 11,76% şi transporturi cu 10,27%. Analizând economia judeţului pe 2004 oglindită în bilanţurile depuse de agenţii economici şi comparând-o cu datele de la nivelul anului 1998, se poate constata o creştere semnificativă a procentului de depăşire a profiturilor brute faţă de pierderile înregistrate. Astfel, nivelul profiturilor realizate depăşeşte cu 62 %, faţă de 23 % în 1998, nivelul pierderilor înregistrate. Nivelul datoriilor înregistrate la sfârşitul anului 2004 este de 9,2 ori mai mare decât profitul şi atinge un nivel de 58 % din cifra totală de afaceri. Chiar dacă aceste valori sunt mai mari decât cele din 1998, situaţia nu este mai proastă deoarece în aceste sume sunt cuprinse şi creditele bancare, băncile diversificându-şi foarte mult paleta de servicii şi nivelul dobânzilor scăzând semnificativ în această perioadă, lucru care a încurajat firmele să apeleze la acestea. Un fenomen nedorit se regăseşte în domeniul agriculturii, activităţilor imobiliare, activităţilor financiare şi asigurărilor, în domeniul cercetării şi activităţilor sportive, unde datoria depăşeşte cifra de afaceri realizată. Cifra de afaceri medie pe societate comercială cu bilanţ contabil depus pe 2004 este de 7,8 miliarde lei pe societate, cu mari variaţii pe domenii de activitate. Cea mai mare cifră de afaceri medie pe firmă s-a realizat în industrie, în valoare de 21,5 miliarde de lei, respectiv de 2,7 ori mai mare decât media pe judeţ; urmează construcţiile şi comerţul cu o medie de 7,3 respectiv 7,5 miliarde de lei. Sub medie se situează transporturile cu o medie de 6,0 miliarde lei pe societate şi agricultura cu 3,8 miliarde lei pe societate. Mult sub medie se află ocrotirea sănătăţii, cu doar 668 milioane de lei cifră de afaceri medie pe firmă - de 11,7 ori mai mică decât media pe judeţ şi turismul cu serviciile cu doar 1,3 miliarde de lei cifră de afaceri medie pe societate. Profitul brut mediu realizat pe o societate în 2004 a fost de 491 milioane de lei iar pierderea medie de 185 milioane lei. Mediile pe ramuri nu sunt relevante în medie, existând diferenţieri foarte mari de la o societate la alta. În ce priveşte ponderea populaţiei salariate pe ramuri ale economiei, circa 55,2% din salariaţi au lucrat, în 2004, în industrie, 17,7% în comerţ, 6,2% în construcţii, 5,5% în transporturi, 1,2% în servicii. Dacă analizăm structura economiei judeţului din prisma societăţilor comerciale înmatriculate pe domenii de activitate (Anexa 1.2.1/D), rezultă că majoritatea firmelor înmatriculate şi-au propus să realizeze cel puţin patru tipuri de activităţi, sau chiar toate cele cinci menţionate în material. Din Grafic rezultă că ponderea cea mai mare o are sectorul serviciilor 29,9%, urmat de comerţ cu 28,3%, producţie 20,3%, import export 13,2% şi construcţii 8,3%. Aceste date nu sunt concludente deoarece, pentru a evita o nouă birocraţie, majoritatea firmelor la înfiinţare îşi trec în obiectul de activitate toate tipurile de activităţi pe care le-ar putea vreodată realiza. Considerăm că datele rezultate din bilanţurile contabile sunt mai atendibile din acest punct de vedere. STRUCTURA INVESTIŢIILOR STRĂINE ÎN JUDEŢUL ARAD În ceea ce priveşte structura societăţilor comerciale după originea capitalului social, după cum rezultă din Anexa 1.2.1/C, în judeţul Arad, la sfârşitul anului 2004, 10,6 % din numărul societăţilor comerciale înmatriculate aveau capital străin, 8,1 % aveau capital mixt şi 81,3% capital românesc. În ce priveşte numărul societăţilor cu capital parţial sau total străin care au depus bilanţ pe 2004, acestea reprezintă 6,8% din numărul total al societăţilor care au depus bilanţ, numărul lor fiind de 768. Structura firmelor cu capital străin pe domenii de activitate este prezentat în tabelul 1.2.A.
Cele mai multe firme străine au ca obiect principal de activitate comerţul (28,4 % din totalul firmelor), serviciile (23,6 %), agricultură (14%) urmând industria încălţămintei şi industria textilă, cu ponderi superioare sau egale cu 5%. Din punct de vedere al numărului de firme pe primul loc se situează Italia cu 1255 firme urmată de Germania cu 532 de firme, Ungaria cu 254 de firme şi Austria cu 142 de firme. Ca valoare de capital pe primul loc se situează S.U.A. cu 48,5 milioane de USD, urmată de Germania cu 31,9 milioane USD, Franţa cu 29,2 milioane de USD şi Italia cu 25,7 milioane dolari. Investiţiile făcute se concentrează în special în sectorul IMM-urilor, investitorii strategici făcându-şi simţită doar în mică măsură prezenţa. STRUCTURA TERITORIALĂ A ECONOMIEI ÎN JUDEŢUL ARAD Majoritatea activităţilor economice ale judeţului sunt concentrate în municipiul Arad şi în oraşele judeţului (Anexa 1.2.1/A). Dacă analizăm numărul societăţilor comerciale pe mediu urban şi mediu rural rezultă că majoritatea, respectiv 80,26% din numărul firmelor se află în oraşe, deşi, în ce priveşte numărul locuitorilor, sectorul urban deţine o pondere de circa 55,62 % în numărul total al populaţiei judeţului. În ceea ce priveşte municipiul Arad, acesta deşi deţine doar 36,8% din numărul populaţiei judeţului concentrează în municipiu 73,3% din numărul întreprinderilor mici şi mijlocii din judeţ. Celelalte oraşe din judeţ cu o pondere în populaţia judeţului ceva mai ridicată de peste 18% concentrează peste 26% din numărul firmelor. Celelalte localităţi din judeţ deţin doar 19,74% din numărul firmelor, la o pondere în populaţia judeţului de circa 44,5%. Această dezvoltare inegală are ca efect pauperizarea anumitor localităţi şi atragerea activităţilor economice, respectiv a taxelor şi impozitelor locale cu precădere în municipiul Arad. Dintre oraşele din judeţ numai Sebişul are o pondere mai mare ca numărul de firme decât ponderea în populaţie pe total judeţ. Pentru atragerea investitorilor şi în alte localităţi este nevoie de un marketing urban şi de o strategie de promovare a fiecărei localităţi în parte, prin care să se realizeze o promovare a oportunităţilor, atât pe plan local cât şi faţă de investitorii străini. Lipsa unor structuri de informare şi promovare (de tipul Camerei de Comerţ, Agenţiei de Dezvoltare etc.) face greoaie desfăşurarea acestor activităţi.
Sectorul privat s-a dezvoltat tot mai mult, înlocuind marile industrii care au caracterizat economia judeţului nostru în anii optzeci. Forţa de muncă din industria uşoară (textile, încălţăminte) a fost absorbită prima de sectorul privat unde au apărut firme care lucrează în lohn. După o perioadă în care lohnul a mers foarte bine, tendinţa este renunţarea la acest mod de lucru deoarece argumenul principal al acestei activităţi este strămutarea producţiei într-o zonă cu manoperă ieftină, iar în perioada următoare, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană, piaţa muncii din România nu va mai fi la fel de atractivă pentru investitori. De aceea, în acest moment, managerii acestor firme sunt preocupaţi de mărirea ponderii producţiei proprii, destinată pieţei interne, în totalul producţiei proprii. Prin crearea zonelor industriale s-a reuşit atragerea a numeroşi investitori străini atât în Arad cât şi în judeţ, cu precădere în producerea de componente şi accesorii pentru industria automobilistică, lucru care a făcut posibilă absorbirea forţei de muncă şi din acest sector. A. Marea industrie Înainte de 1989 industria reprezentativă a judeţului a fost formată dintr-un eşalon de întreprinderi cu mii de salariaţi. Industria constructoare de maşini. Dintre acestea Uzina de Vagoane Astra a fost şi a rămas cea mai mare. Această întreprindere s-a confruntat cu probleme legate de eficientizarea producţiei, menţinerea pieţelor externe şi extinderea lor, probleme de decapitalizare, detehnologizare şi mai ales lipsă de lichidităţi, rezultată din incapacitatea CFR de a achita sau de a achiziţiona noi vagoane. Criza în care a intrat întreprinderea a avut efect şi asupra activităţilor create în jurul acestui colos: proiectare, aprovizionare tehnico-materială etc. Pentru atragerea investitorilor străini, în septembrie 1998 s-a decis divizarea societăţii în două: Astra Vagoane Arad şi Astra Vagoane Călători SA. În iulie 1999 acţionar majoritar la Astra Vagoane Arad a devenit societatea americană de profil Trinity Industries, societate care a transformat firma arădeană într-o firmă modernă, competitivă. Societatea nou înfiinţată Astra Vagoane Călători a fost privatizată în 2000, fiind o societate cu capital integral românesc. În prezent, ea este nucleul unui grup de firme din care fac parte ARIS SA –care fabrică boghiuri şi componente pentru material rulant, dar şi maşini unelte, IRVC Caransebeş SA –unde se fac servicii de mentenaţă vagoane şi Astra Comind SRL –o societate de comerţ şi logistică. ARIS - întreprinderea de strunguri Arad nu a beneficiat de o conjunctură prea favorabilă. Prin concedieri succesive personalul s-a redus drastic pe seama lipsei de piaţă de desfacere pentru produsele sale tradiţionale şi incapacitatea reconvertirii firmei într-un domeniu care să-i permită relansarea, astfel încât în anul 2000, datorită datoriilor mari acumulate a fost la un pas de închidere. Din fericire, privatizarea din anul 2002, când a fost cumpărată de Astra Comind Arad, s-a dovedit a fi un succes. Aflată în faliment, fabrica de strunguri a fost repusă pe linia de plutire, ajungând să fie în prezent o societate profitabilă şi fără datorii la stat. Investitorul a salvat locurile de muncă ale angajaţilor şi a creat peste 600 noi locuri de muncă. Salariaţii au de lucru, fiind încheiate contracte comerciale pe următorii 3 ani, 70% din producţie fiind destinată exportului. După ce dispăruse complet în ultimii 8 ani, proprietarul Aris a reînfiinţat Centrul de cercetare şi proiectare, unde lucrează circa 70 de ingineri. AZOMA – producătoare de utilaje agricole, mori şi maşini pentru uz gospodăresc, maşini şi instalaţii pentru preparat furaje concentrate, utilaje componente pentru hale de porci, bovine şi păsări, instalaţii pentru irigaţii, etc, Azoma a fost privatizată în august 2000. În 2002, numărul salariaţilor a ajuns la 240 de la 110, preocuparea continuă pentru eficientizarea producţiei, investiţiile în tehnologie, găsirea în permanenţă de produse şi servicii noi (ca de exemplu producerea de piese de schimb pentru utilajele proprii), precum şi subvenţiile acordate de guvern pentru agricultură, au contribuit la dezvoltarea continuă a societăţii arădene. Industria chimică reprezentată de Combinatul chimic care prin închidere a generat circa 3.000 de şomeri, a reprezentat un prim şoc pentru economia judeţului. Industria de mecanică fină reprezentată prin întreprinderea de Orologerie industrială şi Fabrica de Ceasuri Victoria a cunoscut şi ea criza de pieţe de desfacere externe şi restrângerea drastică a pieţei interne. Lipsa de elasticitate şi tehnologiile învechite au dus la pierderea unei importante oportunităţi în sectorul contoarelor de apă, care a fost preluat de o firmă privată în continuă dezvoltare şi cu rezultate foarte bune. Cu toate acestea, pe lângă ceasuri mecanice de masă, "Victoria" SA mai produce contoare de apă, precum şi alte produse de mecanică fină. Inainte de 1990, firma era una dintre cele mai cunoscute din Romania in domeniul respectiv de activitate, dar în condiţiile unei uzuri fizice (de peste 60 la sută) şi morale mari a mijloacelor fixe, întreaga gamă de produse a societăţii se realizează cu costuri ridicate, ceea ce are ca urmare o eficienţă economică redusă a întregii activităţi. SC "Victoria" SA a avut, în ultimii ani, o evoluţie economică ciudată în sensul că perioadele în care s-a obţinut profit au fost urmate de altele în care s-au înregistrat pierderi considerabile. Astfel, dacă în 2003 firma a avut o pierdere de 2,4 miliarde lei, în anul următor a avut un profit de 2,8 miliarde lei. Se impune în continuare înzestrarea societăţii cu instalaţii şi utilaje de înaltă tehnicitate, care să asigure importante economii de materii prime, materiale, energie, cheltuieli şi timp de lucru, micşorarea considerabilă a rebuturilor, abordarea unor produse noi şi creşterea calităţii. Întreprinderea de Orologerie Industrială a fost preluată în noiembrie 1998 de firma italiană VIRO, reuşindu-se în următorii ani oprirea declinului şi aducerea întreprinderii pe un trend ascendent, investitorii italieni fiind mulţumiţi de profesionalismul personalului, ei participând cu capital şi piaţă de desfacere. Industrializarea lemnului - IMAR - combinatul de prelucrare a lemnului Arad a avut peste 6.000 de salariaţi înainte de 1989, număr care s-a redus constant. Produsele fabricii s-au bucurat de o cerere mare la export în primii ani după 1990, după care a început şi aici un declin datorat scăderii competitivităţii ca urmare a creşterii preţurilor materiei prime, tehnologiei mai puţin productive şi a calităţii inconstante. Cu toate că societatea a fost privatizată ea se confruntă în continuare cu probleme economice şi financiare, probleme cu care se confruntă în general întreaga industrie a mobilei. IFET este o altă unitate mare din acest sector, care a fost privatizată dar nu s-a reuşit redresarea economică a societăţii care a ajuns în lichidare. Prin reorganizarea şi privatizarea celor două mari societăţi s-au desprins secţiile din judeţ şi în urma reducerilor de personal şi a iniţiativei specialiştilor s-a creat un sector important de IMM-uri în domeniul prelucrării lemnului, dintre care unele cu rezultate foarte bune. Industria Textilă reprezentată prin marile întreprinderi UTA, TEBA, TRICOUL ROŞU, a cunoscut profunde transformări, care au dus şi ele la concedieri în masă şi reorganizări. Cele două ţesătorii cu tehnologie veche şi necompetitivă şi-au încetat producţia aproape total; Tricoul Roşu a restructurat producţia, s-a desprins secţia de la Ineu care a devenit o unitate rentabilă care lucrează în special pentru piaţa externă, prin sistem lohn; iar fabrica din Arad, după reduceri succesive de personal a închiriat o parte din spaţii şi din personal unor societăţi mixte şi a reuşit să supravieţuiască, într-o nouă formă. Privatizarea societăţii TEBA a fost un real succes. Acţionarul olandez a adoptat o strategie de creştere graduală, investind peste 50 de milioane de euro în utilaje şi amenajarea spaţiilor de producţie. Astfel, de la 100 de oameni astăzi societatea are peste 5000 de salariaţi în cele trei fabrici din Arad, Brad şi Iaşi. Fabrica din Arad are peste 2000 de salariaţi şi este una din firmele de succes. Unităţile de confecţii MODA, ARTEX etc. au lucrat în special în sistem lohn, şi continuă să funcţioneze la capacitate. Industria articolelor de uz casnic, respectiv întreprinderi producătoare de păpuşi (ARĂDEANCA), umbrele, rame de ochelari. Aici, a apărut de asemenea fenomenul de reducere a pieţei externe şi scăderea drastică a celei interne, paralel cu apariţia concurenţei. Întreprinderile au trecut la reduceri masive de personal şi la închirierea unor spaţii disponibile pentru alte activităţi. În 1993 se înfiinţează la Arad firma Contor Zenner, firmă care activează în cercetarea, dezvoltarea, producţia, comerţul şi serviciile în domeniul echipamentelor de măsurare. După preluarea fabricii de ochelari, în mai 2000 a fost inaugurat la Arad noul centru de producţie, cercetare şi ebusiness Contor Zenner România, aici producându-se anual o treime din totalul de contoare Zenner comercializate la nivel mondial. În 2001, a fost desemnată prima câştigătoare din România a trofeului Juran pentru calitate şi excelenţă în afaceri la categoria întreprinderilor mici şi mijlocii. Industria Alimentară, respectiv întreprinderile de industrializare a cărnii, de prelucrare a legumelor şi fructelor s-au confruntat cu probleme datorită lipsei de elasticitate şi tehnologiilor neperformante, dar şi a influenţelor aderării la CEFTA. Totuşi şi în acest domeniu au apărut firme private care s-au impus pe piaţă şi au reuşit să supravieţuiască. Industria băuturilor alcoolice s-a menţinut în mare măsură prin privatizare, schimbarea tehnologiei şi creşterea calităţii produselor. Industria de morărit şi panificaţie s-a confruntat cu apariţia unui numeros sector privat. Şi în industria laptelui au apărut numeroşi producători privaţi, unii chiar cu succes. Fabrica de zahăr a fost privatizată, la fel şi cea de bere, unităţi care ulterior au fost închise, iar în domeniul băuturilor răcoritoare şi a apei minerale au fost create noi capacităţi de producţie. Construcţiile, caracterizate prin întreprinderi foarte mari înainte de 1989 a fost sectorul care s-a repliat poate cel mai repede, datorită dezvoltării unei pieţe a construcţiilor, cu precădere pentru structurile de stat (vămi, bănci, sedii administrative) cât şi demarării unor investiţii private şi apariţiei unei cereri pentru construcţii de locuinţe. În sectorul construcţiilor s-a declanşat o specializare a firmelor pe tipuri de lucrări: construcţii, instalaţii, etc. A fost unicul sector în care serviciile de proiectare nu numai că s-au menţinut, dar s-au şi dezvoltat prin apariţia de firme mici în domeniu. Concluzii: căderea unor unităţi mari industriale a fost determinată de factori de conjunctură dar şi de incapacitatea managerială şi lipsa unei strategii de dezvoltare susţinută de mijloace de finanţare a activităţii. Şomajul generat de transformările marilor societăţi a fost absorbit total în domeniul confecţiilor şi încălţămintei de firmele străine care produc cu precădere în sistem lohn. În domeniul construcţiilor de maşini absorbirea şomerilor s-a făcut într-o perioadă mai îndelungată de timp, acest lucru datorându-se atât faptului că în acest domeniu investiţiile pentru pornirea unei noi afaceri sunt mult mai mari, cât şi elasticităţii mai reduse a personalului faţă de orientarea spre alte sectoare. În Arad, zonele industriale s-au dovedit a fi adevărate baze de dezvoltare a potenţialului economic. În conformitate cu rezultatele unui studiu realizat în 2004, judeţul poate fi considerat un exemplu al atragerii de investiţii străine directe cu ajutorul zonelor industriale, deoarece aici au fost demarate afaceri din diverse domenii, în special în producţia de componente auto. Astfel, "Leoni" (Germania) şi "Takata Petri", care se ocupă de producţia de centuri de siguranţă şi volane, precum şi "Yazaki" (Japonia, producătoare de instrumente de bord, sunt doar câteva dintre companiile străine de renume care au ales să-şi dezvolte afacerile în municipiul Arad. Cea mai importantă este Zona Industrială Arad - Vest, care a atras deja peste 25 de investitori români şi străini. Nume cunoscute precum "Leoni Wiring System", "Euroimobiliare", "NDB Logistica", "Takata Petri", "Safilar", "Anton Industries", "General Beton", "Lackner and Schwartz", "Yazaki Component Technology" şi "Woodcote" au ales această zonă mai ales pentru că lucrările de infrastructură au fost finalizate, urmând ca în 2005 să fie dată în folosinţă şi linia de tramvai care leagă zona de centrul reşedinţei judeţului.
Spaţiul rural este înţeles, în cadrul acestei prezentări, ca totalitatea aşezărilor rurale, luate ca o entitate socio-culturală şi ca spaţiu de trai, unde se practică economia agrară. POTENŢIALUL AGRICOL NATURAL AL JUDEŢULUI Suprafaţa mare de câmpie a judeţului Arad, culoarele Mureşului şi Crişului Alb, pământurile cu un înalt grad de fertilitate, optimul termic şi precipitaţiile bogate explică dezvoltarea agriculturii în judeţ. Nevoile de aprovizionare pentru populaţie sunt satisfăcute din resurse proprii, totodată alimentează fondul de consum din cinci judeţe învecinate şi asigură exportul de produse cum ar fi: cereale, carne, legume şi fructe, vin. În zonele de câmpie predomină cultura cerealelor şi a legumelor; în zona colinară este caracteristică pomicultura şi viticultura, “Podgoria Aradului” fiind renumită pentru vinurile sale de colecţie (Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Cadarcă). Zona de munte este profilată pe zootehnie. Terenurile agricole se regăsesc cu precădere în zona de câmpie şi luncă (peste 60%), iar diferenţa în zona de deal şi de munte. Câmpiile, luncile, terasele şi, parţial, piemonturile sunt integrate circuitului agricol (majoritatea ca arabil). Diversitatea culturilor este mare, dar evident predomină cele cerealiere, apoi plantele tehnice, legumele şi plantele furajere. Învelişul de sol din cadrul judeţului Arad reflectă în mod fidel interferenţa factorilor pedogenetici care, aici în zonă, sunt extrem de variabili şi variaţi. Urmare acestor aspecte, rezultă că în acest spaţiu relativ restrâns, se regăseşte unul din cele mai diversificate mozaicări de tipuri, subtipuri şi varietăţi de sol din România. În susţinerea acestei afirmaţii vine şi faptul că pe teritoriul judeţului Arad au fost identificate, în cadrul a şapte clase, 25 tipuri de sol şi foarte numeroase subtipuri şi varietăţi. Prezentând succint condiţiile care determină potenţialul agricol natural, trebuie să se remarce faptul că şi factorii antropici, voluntari sau involuntari, joacă un rol foarte important, împreună cu cei naturali, în determinarea producţiilor ce se pot obţine în judeţul Arad. ACTIVITĂŢI AGRICOLE
Cultivarea cerealelor - este una din cele mai vechi şi importante activităţi agricole în judeţul nostru, care dispun de cele mai întinse suprafeţe arabile, precum şi de condiţii climatice favorabile. Cu toate că dotarea tehnică s-a îmbunătăţit (număr de utilaje/ha), exploatarea ineficientă a terenurilor are ca efect o scădere a calităţii şi cantităţii, în raport cu posibilităţile. Viticultura - cultura viţei de vie a ocupat şi ocupă un loc important în agricultura ţărilor cu tradiţii în acest domeniu. Ţări mari cultivatoare de viţă de vie cum ar fi Franţa, Italia, Spania, Portugalia şi nu în ultimul rând România, produc anual cantităţi foarte mari de struguri de masă şi vin, astfel încât în acest domeniu se duce o luptă acerbă pentru valorificarea producţiei în condiţii cât mai avantajoase. Scăderea consumului de vin pe cap de locuitor atât în Europa cât şi pe plan mondial a declanşat o reformă şi o restructurare şi în domeniul viticulturii şi vinificaţiei. Centrele de vinificaţie din ţara noastră se confruntă cu greutăţi foarte mari din punct de vedere financiar în domeniul retehnologizării în vinificaţie. În cadrul procesului de prelucrare a strugurilor un loc foarte important îl ocupă prepararea vinurilor roşii. Se cunoaşte faptul că prepararea unui vin roşu de calitate necesită un volum mărit de operaţii tehnologice şi o atenţie deosebită. Prepararea unui vin roşu de calitate este mult mai dificil decât a unui vin alb. Viticultura şi vinificaţia se află într-un proces de restructurare şi de reformă impus de piaţă. Piaţa vinului este dictată de consumator, la ora actuală fiind preferate vinurile tinere cu aromă de fruct, plăcut colorate. Problemele cu care se confruntă viticultura din judeţul nostru ţin de slaba dotare tehnică şi de îmbătrânirea materialului productiv. Legumicultura - în judeţul Arad piaţa legumicolă ţărănească în forma ei primară este cunoscută încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea producţiei legumicole în comuna Aradul Nou, unde s-a format primul bazin legumicol fiind acelaşi timp şi principalul furnizor de legume pe piaţa oraşului Arad. În perioada interbelică a existat o asociaţie a legumicultorilor care a manifestat preocupare inclusiv în domeniul extinderii culturilor irigate. Cererea şi oferta de produse legumicole din etapa actuală trebuie să răspundă necesităţilor unei populaţii urbane de 55,62% din totalul populaţiei judeţului, faţă de 18,2% din anul 1937. Dacă în anul 1937 reveneau 4,49 locuitori rurali la un locuitor urban, în prezent acest raport este de 0,79%. Problemele cu care se confruntă legumicultura sunt, în principal, exploatarea ineficientă a terenurilor şi inexistenţa unor pieţe stabile de desfacere a mărfurilor. Pomicultura - după primul război mondial, pomicultura în special cultura mărului şi prunului s-a extins şi în zona Aradului. După 1980 a existat tendinţa realizării unei mari diversităţi a sortimentului, introducându-se soiuri cu coacerea timpurie a fructelor şi îmbunătăţirea tehnologiilor de cultură. În prezent suprafeţele de pomi au scăzut simţitor, fiind desfiinţate multe plantaţii datorită resurselor financiare slabe, care nu se ridică la nivelul cheltuielilor efectuate; piaţa fiind aprovizionată în cea mai mare parte cu fructe din import şi o mică parte cu fructe din producţia internă şi a gospodăriilor individuale. Trebuie amintită aici elasticitatea foarte mare a speciei de măr, a calităţilor gustative deosebite, a posibilităţilor de transport şi păstrare îndelungată, a valorii alimentare şi terapeutice; de asemenea, datorită posibilităţilor multiple de valorificare şi a producţiilor mari, mărul - aliment şi medicament, îşi merită pe deplin locul întâi în pomicultura noastră şi locul al treilea în cea mondială, după bananier şi portocal. Problemele principale ale pomiculturii sunt dotarea tehnică precară şi îmbătrânirea arborilor care determină scăderea producţiilor. Floricultura - dragostea omului pentru flori, gustul pentru frumos, are o istorie foarte veche, dovedită şi de descoperirile arheologice. Cultivarea florilor până în trecutul nu prea îndepărtat nu se făcea cu scopul de a realiza profit, ci pentru înfrumuseţare, contemplare, de satisfacere a unor necesităţi spirituale, de apropiere de divinitate. Evoluţia sortimentului floricol de-a lungul secolelor a fost destul de lentă. Perioada de vârf a cultivării florilor, mai ales în spaţii protejate la Serele Arad, a fost atinsă între anii 1979-1988, cu un număr foarte mare de specii: Cyclamen, Saintpanlia, garoafa, gladiola, frezia şi trandafirul. La diversitatea sortimentului floricol au contribuit în mod esenţial câteva firme străine: austriece, italiene şi germane. Suprafaţa cultivată cu flori după 1976 a crescut an de an ajungând numai la sere la peste 20 ha în 1988. Din păcate, reducerea, atât a suprafeţei cât şi a sortimentului, a fost mult mai rapidă, azi Serele din Arad fiind închise după o privatizare nereuşită. Zootehnia - studierea evoluţiei exploatării animalelor permite perfecţionarea metodicii actuale de exploatare prin înţelegerea şi preluarea exemplelor, prin reţinerea aspectelor favorabile şi adaptabile la condiţiile locale specifice. După cel de-al doilea război mondial, s-au întreprins o serie de acţiuni concrete pentru redresarea creşterii animalelor cum ar fi: asistenţa sanitar - veterinară gratuită, acordarea pe termen lung a creditelor pentru cumpărare de reproducători, înfiinţarea de staţiuni de montă şi staţiuni pentru executarea de însămânţări artificiale. Situaţia efectivelor de animale la recensământul din 2002, se prezintă astfel:
Dacă până în 1999 efectivele de animale domestice au scăzut, an de an, la toate speciile, ca o consecinţă atât a desfiinţării cooperativelor, cât şi a defectuoasei administrări a unităţilor de stat, lipsite de baze furajere proprii, trecerea efectivelor în sectorul privat a reechilibrat şi acest sector. Astfel, începând cu anul 2000 s-au înregistrat creşteri ale efectivelor la toatecategoriile. O uşoară scădere s-a înregistrat la bovine, de la 63.491 capete în 2000 la 61.966 în 2002. În anul 2004, efectivele de animale la nivelul judeţului Arad marchează o scădere faţă de anul 2003, cu excepţia efectivului de păsări care a crescut de 2 ori. STRUCTURA SUPRAFEŢELOR AGRICOLE În perioada de după anul 1989 agricultura a fost supusă unei modificări structurale ca urmare a desfiinţării CAP – urilor, privatizării şi extinderii formei de proprietate privată. Structura suprafeţei agricole în anul 2004 este prezentată în tabelul următor:
Suprafaţa agricolă pe categorii de folosinţă
Sursa: Anuarul de mediu 2004 - jud. Arad STRUCTURA CULTURILOR Structura culturilor agricole pentru anul 2002 în cadrul judeţului se reprezintă astfel:
Raportat la suprafaţa arabilă totală a judeţului, ponderea cea mai mare au avut cerealele pentru boabe, cărora le-a fost destinată o suprafaţă de 71% din suprafaţa arabilă. Predomină culturile de porumb (40%), grâu şi secară (22%), orz (5%) şi ovăz (4%). În perioada 1999 – 2002, scăderi mari ale suprafeţelor cultivate s-au înregistrat la sfeclă de zahăr, soia boabe, rapiţă ulei, seminţe şi legume, ele datorându-se, în mare parte, lipsei de măsuri stimulative pentru producătorii agricoli, dar şi populaţiei prea îmbătrânite pentru a cultiva plante agricole pretenţioase. Creşterea numărului de hectare necultivate şi scăderea productivităţii la hectar sunt consecinţele reîmproprietării ţăranilor cu loturi mici, insuficienţa asociaţiilor agricole, forţa de muncă îmbătrânită din agricultură şi lipsa utilajelor moderne. În aceeaşi perioadă s-a înregistrat o creştere a suprafeţelor cultivate cu pepeni verzi, mazăre, orzoaică şi plante aromatice şi medicinale. DOTAREA CU MAŞINI ŞI TRACTOARE Situaţia dotării cu maşini şi tractoare se prezintă astfel:
1.2.3 TURISMUL Poziţia sa geografică, reţeaua densă de căi rutiere (E68, E671, DN7A), de căi ferate naţionale şi europene (punct important în reţeaua naţională şi pe magistrala Paris–Istambul) favorizează judeţul Arad şi din punct de vedere al turismului. Cele patru puncte de trecere a frontierei (Nădlac, Vărşand, Turnu - rutiere şi Curtici – cel mai important punct feroviar de trecere a frontierei din ţară), Aeroportul Internaţional Arad - recent modernizat, sunt argumente suficiente pentru a considera judeţul Arad principala poartă de intrare în ţară. Pitorescul zonelor montane şi depresionare, existenţa izvoarelor de ape minerale, geotermale, recunoscute prin calităţile lor curative, fondul cinegetic şi piscicol, bogăţia şi varietatea elementelor de arhitectură, artă populară şi folclor întâlnite în localităţile arădene, oferă o varietate de atracţii turistice. În judeţul Arad principalele forme de turism ce se pretează potenţialului turistic existent sunt: turismul balneo-climateric, turismul de afaceri şi de sfârşit de săptămână şi turismul rural. Turismul balneo-climateric reprezintă o formă clasică de turism în judeţ. Sunt renumite staţiunile Moneasa (bogată în resurse de apă bicarbonate, calcice, magneziene şi sodice, la o temperatură de 25-30 °C) şi Lipova (ape carbogazoase). Baza materială a acestora este însă degradată, dar procesul de privatizare - în care sunt implicate activele acestor staţiuni - va trebui să aibă ca efect oprirea procesului de degradare, modernizarea şi dezvoltarea lor. Teritoriul judeţului cuprinde şi alte izvoare minerale şi geotermale (Curtici, Sofronea, Macea, Dezna) dar lipsa resurselor financiare nu a permis amenajările necesare. Moneasa, supranumită “Perla Munţilor Apuseni”, este o staţiune ce se pretează la practicarea sporturilor de iarnă: pârtia de schi existentă necesită însă extindere şi modernizare. Turismul de afaceri şi cel de sfârşit de săptămână poate constitui, de asemenea, o alternativă de dezvoltare turistică a Aradului. El apare ca un oraş al cărui centru istoric dispune de un patrimoniu arhitectural amintind de stilurile baroc, gotic, bizantin, neogotic, îmbinate armonios cu cel seccesion şi renascentist. Cadrul arhitectural al oraşului este familiar vizitatorilor din străinătate, mai ales cei originari din ţările germanice. Dintre obiectivele turistice de seamă amintim: Muzeul Judeţean, Filarmonica din Arad, Teatrul de Stat din Arad (1874), Teatrul Vechi (1817), Şcoala Preparandia – una din cele mai vechi şcoli pedagogice din ţară (1812), Liceul “Moise Nicoară” (1869), Catedrala Ortodoxă Română (1862), Catedrala Romano-Catolică (1902), Cetatea Aradului (1763-1783). Clipe de neuitat pot oferi vizitatorului şi pădurile Vladimirescu şi Ceala, ce dispun de un fond cinegetic şi piscicol bogat. Lacul Ghioroc, este un alt loc cu multiple posibilităţi de cazare, masă şi divertisment. Turismul rural - Podgoria Aradului, renumită prin vinurile sale, poate constitui spaţiul ideal de petrecere a unor vacanţe la ţară (agro-turism). Această formă de turism se poate dezvolta şi în alte localităţi ca Tauţ (localitate situată în apropierea lacului de acumulare Tauţ), Moneasa, Dezna, Gurahonţ, Hălmagiu, Bârsa, Vârfurile (M-ţii Codru Moma şi Valea Crişului Alb) cât şi pe Valea Mureşului, noua legislaţie acordând facilităţi deosebite investitorilor. Pentru susţinerea dezvoltării agro-turismului în judeţ sunt necesare lucrări de modernizare şi investiţii noi în domeniul infrastructurii, pe baza unor proiecte de relevanţă regională (reţele de apă, canalizare, gaze naturale). Monumentele istorice şi de arhitectură de pe raza municipiului Arad sunt completate de cetăţile de piatră de la Şoimoş, Şiria, Dezna (sec. XIV-XVI), castelele şi conacele medievale de la Macea, Curtici, Şofronea, Căpâlnaş, Mănăştur, Şiria, Pâncota, Conop, Săvârşin, Birchiş, Fântânele etc. de aşezăminte de cult: - mănăstirea ortodoxă Hodoş-Bodrog, mănăstirea Feredeu, mănăstirea Gai, mănăstirea Bezdin; bisericile de lemn de pe valea Mureşului şi cele de la Craiva, Hălmagiu, Pleşcuţa, ce datează din secolele XVII-XIX. Din punct de vedere etnografic şi folcloric, sunt de remarcat centrele de ceramică de la Bârsa, Târnăviţa şi Hălmăgel; casele ţărăneşti ce mai păstrează încă meşteşugurile şi tehnicile fabricării portului popular din regiune - Bârsa, Buteni, Gurahonţ, Săvârşin etc. Toate aceste obiective nu fac altceva decât să completeze oferta agro-turismului, care - împreună cu cel cultural-etnografic - vor ridica valoarea produsului turistic al regiunii. Capacităţile de cazare turistică se află concentrate în proporţie de 45% în municipiul Arad. Starea unităţilor turistice, a dotărilor lasă încă de dorit. Prin alternativa pe care o oferă judeţul Arad – agro-turism şi etnoturism, există şanse ca cererea turistică să crească, iniţiativa privată făcându-se astfel mai mult simţită decât până acum. Oferta turistică se poate îmbunătăţi atât în turismul de afaceri, cât şi în cel balnear în perspectiva privatizării activelor şi a participării la programe de dezvoltare regională şi internaţională. Întreprinderile turistice se împart în structuri de cazare şi agenţii de turism. În tabelele ce urmează vor fi prezentate structurile de cazare (hoteluri, moteluri, vile, pensiuni şi cabane turistice, campinguri, sate de vacanţă), după categoria lor, capacitatea de cazare, numărul lor, localizarea lor şi după tipul de societate (privat sau de stat).
Yüklə 2,09 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||