1 Coordonatoare: Prof. Univ. Dr. Mihaela miroiu septembrie, Bucureşti 2011 cuprins

PARTEA a II-a
CETĂŢENIA FEMEILOR ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI – O ANALIZĂ EMPIRICĂ ÎN JUDEŢUL HUNEDOARA
CAPITOLUL 4 - Aspecte metodologice

4. 1. Premise

Revenind pentru un moment la abordarea teroretică asumată în această lucrare, o abordare constructivistă îşi propune să ofere răspunsuri la întrebările „De ce?” şi „Cum?”, întrebările „Cine?”, „Ce?”, „Când?”, „Unde?” fiind utilizate ce suport în orerirea de răspunsuri pentru primele. De asemenea, din prespectiva filosofiei cunoaşterii, o abordare constructivistă aduce în prim plan indivizii care construiesc realitatea socială semnificând-o, dar acest proces de construcţie nu este izolat sau independent de realitatea exterioară acestora, realitate care se stabilizează, se instituţionalizează şi devine în definitiv constrângătoare.

Vorbim deci, la nivel metodologic, de posibilitatea a de utiliza analizele structuraliste cu scopul de a oferi un cadru general în interiorul căruia abordările constructiviste să ofere răspunsuri nuanţate cu privire la aspecte legate de: ce fac indivizii cu informaţiile pe care le primesc din mediul exterior lor, cum se produc sensurile, cum devin anumite sensuri dominante la un moment dat, cum se realizează categoriile şi cum se raportează acestea la „normalitate” şi „normativitate”, cum afectează acestea practica şi teoretizarea cetăţeniei. În aceste sens, Enikö Magyari Vincze vorbeşte despre felul în care ”fiecare cultură elaborează şi utilizează sisteme de clasificare „noi” şi „ei” şi, prin mecanisme culturale/ simbolice şi procese sociale/ materiale, constituie identitatea şi diferenţa atât la nivelul discursurilor şi intituţiilor dominante, cât şi la cel al experienţelor personale [...] analiza ordinii de gen dintr-o perspectivă feministă se interesează de modul în care construcţiile discursive şi instituţionale ale genului şi experienţele subiective ale feminităţii şi masculinităţii se constituie reciproc”³⁵⁸. Modalitatea în care îmi voi dezvolta interpretarea în capitolele ce urmează de apropie de cea al lui Vickze care, prin felul în care alege să îşi construiască argumentele în lucrarea sa Diferenţa care contează, îşi asumă o abordare de factură feminist-antropologică în care ţine seama atât de experienţele subiective – indivizi ca actori, cât şi de construcţiile instituţionale, normative, valorice - de structuri. Epistemologic, constanta în această lucrare constă în poziţionarea pe dimensiunea care ţine de înţelegere, însă analizele se vor fundamenta pe complementaritatea dintre holism şi individualism, pe relaţiile şi dependenţele dintre actori şi structuri, fapt ce se va reflecta şi în aspectele ce ţin de metodologia cercetării.

Dincolo de aceste precizări cu aspect oarecum generalist, în analiza pe care o propun, o structură anume capătă o semnificaţie deosebită şi anume cea care ţine de ordinea patriarhală. Aşadar, una din premisele fundamentale pe care îmi construiesc analiza este aceea că relaţiile dintre bărbaţi şi femei, manifestate în cadrul experienţelor subiective ale acestora, „sunt încorporate în regimuri de putere şi dobândesc seminficaţii în cadrul unei ordini sociale şi culturale mai largi”³⁵⁹, adică de la premisa că patriarhatul se manifestă puternic ca o structură constrângătoare ce are impact semnificativ asupra felului în care indivizii, şi în lucrarea de faţă femeile, înţeleg şi semnifică interacţiunile sociale.

În acelaşi timp, în contraponderea construcţiei patriarhale menite să impună un discurs care să legitimeze valorizarea diferită, şi deci ierarhizarea sexelor (iar la nivel al construcţiilor sociale, a genurilor), voi plasa indivizii ca actori, ca subiecţi capabili să acţioneze autonom şi responsabil, să evalueze structurile şi, dacă nu sunt în conformitate cu principiile, valorile şi reprezentările lor, să le conteste. În raport cu statutul de cetăţean, această contestare se poate manifesta prin felul în care actorii îşi asumă poziţia de participanţi la construcţia comunităţii politice din care fac parte³⁶⁰.

O altă premisă care stă la baza abordării epistemologice, dar şi metodologice a acestei lucrări este cea care ţine de elaborarea argumentelor dintr-o perspectivă feministă (şi constructivistă) asumată ca atare în virtutea „potenţialului eliberator al feminismului”³⁶¹, rezultat din contestarea şi deconstruirea diferenţelor ca generatoare de ierarhii, din „critica ordinii de gen normative”³⁶² punând accent, nu pe dihotmiile producătoare de stereotipuri, ci pe acceptarea şi promovarea egalităţii de şanse prin includerea şi recunoaşterea diferenţelor³⁶³.

4. 2. Obiective.

Principalele obiective urmărite în această a doua parte a lucrării se pot rezuma la:

1. 
   aducerea în prim plan a experienţelor femeilor din viaţa de zi cu zi şi a felului în care acestea, alături de manifestarea unor structuri constrângătoare - patriarhat, comunism, efectele tranziţiei (postcomunism) – modelează substanţialitatea cetăţeniei sensibile la gen;
   
2. 
   lansarea unor ipoteze care să constitue, alături de testării ulterioare, fundamente pentru o reteoretizare feministă a cetăţeniei.
   

4. 3. Întrebări de cercetare.

Principala întrebare de cercetare a acestei lucrări este: Ce semnificaţii ataşează femeile statutului lor de cetăţene şi cum, în virtutea acestora, aleg să îşi exercite cetăţenia, în contextul suprapunerii peste experienţele lor din viaţa de zi cu zi - în sens de structuri constrângătoare - pe de o parte a patriarhatului, iar pe de altă parte a moştenirii comuniste şi a evoluţiilor tranziţiei? Porind de aici, în urma operaţionalizării conceptelor, am formulat un set de sub-întrebări de cercetare, după cum urmează:

• 
  Afectează experienţa trăită a rolurilor de gen construcţia cetăţeniei substanţiale pentru femei? Cum pot înţelege femeile această experienţă şi cum se raportează la ea?
  
• 
  Afectează rolurile de gen şi promovarea unor valori patriarhale, atât politic cât şi societal, capacitatea de acţiona autonom şi autoreflexiv a femeilor? Care poate fi impactul unor astfel de constrângeri asupra practicii cetăţeniei? Cum se pot corela aceste aspecte cu statusul lor de cetăţene şi cu legitimitatea constrângerilor politice?
  
• 
  Care sunt comportamentele considerate normale şi cele normative din perspectiva asumării rolului de cetăţeană şi cum interacţionează acestea cu asumarea unor rolurilor de gen?
  

• 
  Cum interacţionează aspectele care ţin de cultură, şi în special de cultura politică, cu cele care ţin de structura politică şi socială (vezi comunism şi tranziţie) şi care sunt efectele lor atât în planul manifestării civice şi politice a femeilor, dar şi în planul interacţiunilor din viaţa de zi cu zi a acestora?
  

• 
  Cum participă femeile la permanenta construcţie şi reconstrucţie a cetăţeniei?
  

Metoda

Referindu-mă strict la metoda de cercetare „[...] feminismul este de multe ori asociat în sociologie cu o preferinţă pentru metodele calitative şi o critică a celor cantitative, atunci când acestea sunt considerate a fi obiective”³⁶⁴. Cu toate acestea, asocierea feminismului mai degrabă cu acest tip de metodă trebuie corelată întotdeauna cu scopul cercetării. Datorită faptului că feminismul se doreşte a fi o mişcare eliberatoare care, prin deconstruirea ordinii patriarhale, să propună modele sociale mai drepte este absorbit uşor de tentaţia de a gândi istoricist, interacţionalist, reflexiv. Cu toate acestea, trebuie să fim întotdeauna atenţi/ atente la felul în care folosim şi justificăm alegerea uneia sau alteia din metode şi să evităm, aşa cum spune Laura Grünberg, pericolul utilizării în sens moral sau etic a acestei distincţii cu scopul de a manipula³⁶⁵. Grünberg face astfel referire la dihotomiile raţiune – natură, ştiinţificitate – experienţă şi la capcana suprapunerii acestora pe dihotomia cantitativ – calitativ³⁶⁶.

În ceea ce priveşte această cercetare, mă voi baza în principal pe un set de informaţii obţinute în urma unei cercetări calitative de natură etnometodologică. Cu toate acestea, nici studiile cantitative nu lipsesc însă ele sunt folosite pentru a prezenta o imagine de ansamblu, un cadru general al problemei puse în discuţie sau cu scopul de a identifica tendinţe, recurenţe care după aceea să fie înţelese prin profunzimea folosirii metodelor calitative. Trebuie menţionat că, dacă în cazul cercetării calitative,â datele au fost culese în urma unei acţiuni de teren realizate în perioada efectuării stagiului doctoral - la prezentarea căreia voi reveni în paginile ce urmează -, caracterul lor de noutate fiind de necontestat, în ceea ce priveşte datele cantitative, acestea au fost preluate din studiile deja existente.

O abordare etonometodologică pune accent pe practica interpretativă care porneşte de la un set de presupoziţii subiective cu privire la experienţele trăite şi la ordinea socială. Originea acestui tip de abordare calitativă stă în fenomenologia dezvoltată în teoriile lui Edmund Husserl şi Alfred Schutz care au pus bazele unei forme de filosofie fenomenologică în care relaţia dintre percepţie şi obiectul percepţiei nu este una pasivă, conştiinţa căpătând un rol activ de constituire a obiectului prin intermediul experienţei care este generată în interacţiunile din viaţa de zi cu zi³⁶⁷.

Schutz³⁶⁸ şi Husserl³⁶⁹ şi-au concentrat atenţia asupra felului în care membrii obişnuiţi ai societăţii constituie şi reconstituie lumea socială în care trăiesc prin experienţele lor din viaţa de zi cu zi³⁷⁰. Unul dintre conceptele fundamentale dezvoltate de Schutz, util şi pentru lucrarea de faţă, este acela de „stoc de cunoştiinţe” (stock of knowledge) care presupune un set de idei, imagini, valori, atitudini care sunt aplicate experienţelor şi prin care acestea capătă substanţă³⁷¹. Stocul de cunoştiinţe are un rol foarte important în crearea unei lumi familiare care restrânge posibilităţie de semnificare a interacţiunilor din viaţa de zi cu zi şi care conduce mai departe la posibilitatea categorizării şi la crearea unei realităţi exterioare comprehensibile nu numai individual, dar într-o anumită măsură şi colectiv (împărtăşirea semnificaţiilor)³⁷².

Dezvoltată în contrapartida teoriei structuralist-acţionale a lui Talcott Parsons, care susţinea că ordinea socială este menţinută cu ajutorul unor sisteme instituţionalizate de reguli, norme şi valori³⁷³, etnometodologia pune accent pe felul în care actorii sociali internalizează şi înţeleg informaţiile şi în care aceştia răspund stimulilor exteriori, ţinând în acelaşi timp cont şi de imperativele şi directivele internalizate deja (stocul de cunoştiinţe)³⁷⁴. Garfinkel şi Sacks, unii dintre fondatorii acestui tip de abordare a socio-umanului, aşează sub umbrela contestării toate loialităţile a priori faţă de o anumită structură socială şi pun mai degrabă accent pe felul în care indivizii reproduc şi gestionează structurile sociale, dându-le sensuri³⁷⁵. Dacă sociologia clasică se concentrează pe reguli, norme, înţelesuri împărtăşite şi pe explicarea unor recurenţe comportamentale, etnometodologia ţine cont de acestea, însă aduce în prim plan comportamentele ca determinate şi motivate de împărtăşirea unor valori şi aşteptări comune³⁷⁶. Astfel, indivizii fac apel la norme, reguli valori pentru a-şi explica propriul comportament ca fiind în concordanţă cu acea parte din ele pe care şi-o asumă şi o recunosc.

În ceea ce priveşte interacţiunile dintre „subiect” şi „obiect” îmi asum o abordare feminist reflexivă care presupune interacţiunea dintre cele două pe parcursul cercetării, „recunoaşterea implicării personale a cercetătorului şi [...] considerarea genului nu numai ca obiect de cercetare, dar şi ca dimensiune internă a întregului demers analitic”³⁷⁷. Aşadar, în analiza şi interpretarea rezultatelor voi porni pe de o parte de la perspectiva teoretică pe care mi-o asum³⁷⁸ şi pe care o combin cu propria experienţa în domeniu, iar pe de altă parte de la informaţiile culese în urma cercetării de teren. De asemena, metodologia şi analiza rezultatelor sunt de orientare feministă, adică „provoacă, critică metodologiile dominante, convenţionale, opresive în privinţa femeilor; se axează în special pe teme care pot produce cunoaştere utilă femeilor, cunoaştere care contribuie la emanciparea lor, şi care poate produce schimbare socială”³⁷⁹.
Tehnica de culegere a informaţiilor

Pentru cercetarea de teren am folosit două tehnici de culegere a informaţiilor: interviul şi focus-grupul. Le-am ales pe acestea deoarece am considerat că pot răspunde cel mai bine întrebărilor de cercetare ridicate în această lucrare, fiind în acelaşi timp în concordanţă şi cu perspectiva teoretică asumată. În culegerea datelor am avut nevoie de tehnici care să îmi permită ulterior o analiza interpretativă, asumat reflexivă, în care procesul de creare a sensurilor să rezulte pe de o parte din principiile teoretice prezentate în prima parte a lucrării, iar pe de altă parte din cadrul de referinţă personal, subiectiv sau experienţial³⁸⁰.

Interviurile realizate intră în categoria celor ştiinţifice, organizate şi sistematice, folosite ca instrumente de accedere directă şi interactivă la subiectivitatea umană. O altă caracteristică a acestora ţine de flexibilitate. Astfel, am realizat interviuri semi-structurate ce presupun prestabilirea temelor în jurul cărora s-au purtat discuţiile pornind de la un ghid de interviu cu ajutorul căruia să obţinem răspunsuri consistente cu privire tema pusă în discuţie.

Trebuie amintit şi faptul că, în ceea ce priveşte consistenţa răspunsurilor şi corespondenţa dintre fapte şi ceea ce au declarat intervievatele despre fapte, realitatea relevată este una construită prin interacţiunea intervievator/are – intervievat (interviurile fiind realizate faţă în faţă), aşadar în acest context o importanţă deosebită o capăta familiaritatea cercetătorilor/arelor cu probema şi populaţia investigată şi nu tendinţa de a obliga mintea subiecţilor să răspundă la întrebări prestabilite şi de a clasifica răspunsurile în corecte şi eronate³⁸¹.

Aşa cum spuneam, ce-a de-a doua tehnică utilizată în cercetare a fost aceea a focus-grupului³⁸². Discuţiile de grup au fost realizate cu scopul de a traduce experienţa trăită în experienţă reflectată, de a clarifica valorile şi atitudinile grupale şi individuale cu privirea la subiectul abordat, de a rezolva eventualele tensiuni dintre acestea şi de a angaja soluţii comun acceptate cu privire la variatele probleme puse în discuţie³⁸³. De asemenea, focus-grupurile au fost utilizate pentru a potenţa valoarea interviurilor individuale fiind folosite atât cu scopul de a pretesta setul de întrebări existente în ghidul de interviu, pretestare necesară în ameliorarea acestora (relevanţa acestora în raport cu tema, limbajul folosit), cât şi pentru completarea informaţiilor obţinute cu ajutorul acestora şi pentru a le spori validitatea. Tocmai de aceea, focus-grupurile au fost realizate înaintea interviurilor.

În ceea ce priveşte reprezentativitatea şi alegerea subiecţilor, având în vedere metoda şi tehnicile folosite, am apelat la eşantionarea teoretică. Acest tip de eşantionare se deosebeşte de cea clasică, probabilistică prin două trăsături principale: a) cazurile şi subiecţii sunt aleşi din considerente teoretice, în vederea comparării unor date, a verificării unor ipoteze sau a testării unor întrebări de cercetare; b) în consecinţă, deciziile privind selecţia se fac din mers, în timpul cercetării efective, eşantionarea devenind o operaţiune deschisă şi fexibilă³⁸⁴. Astfel, „se urmăreşte cât de reprezentative ar fi unităţile de cercetat (subiecţii umani) pentru dezvoltarea şi consolidarea sugestiilor teoretice apărute în procesul concret investigaţional, dar nu caracteristicile lor (sociale) vizavi de populaţia generală”³⁸⁵.

Totodată, nu exclud posibiltatea de a folosi, dincolo de descrieri şi de interpretări reflexive, şi anumite formule de ordonare logică a materialului cules care pot conduce la taxonomii şi/ sau tipologii. Doresc să accentuez însă faptul că nu este în nici un caz vorba de un eşantion „reprezentativ”, aşa cum înţelegem acest termen din studiile cantitative, deoarece această cercetare nu se doreşte a fi o analiză statistică. Putem vorbi mai degrabă de un studiu de caz în care sunt testate anumite întrebări de cercetare alături de subiecţi – de această dată femei – care pot oferi răspunsuri relevante în raport cu tema abordată.

Volumul eşantionului a fost de 96 de interviuri şi 3 focus-grupuri, criteriile folosite în selectarea acestora fiind sexul, vârsta şi mediul de rezidenţă. Am urmărit astfel în primul rând ca subiecţii să fie femei deoarece, aşa cum a rezultat din prezentarea de până acum, accentul acestei cercetări cade pe modul în care femeile percep, semnifică, înţeleg şi interpretează proprile experienţe şi cum în funcţie de acestea se raportează la statutul de cetăţene. Alegerea studierii acestei categorii de populaţie, este susţinută şi de schimbările semnificative la care acestea au fost supuse în ultimii 100 de ani, în cazul de faţă în special experienţa regimului totalitatr comunist şi a tranziţiei.

Femeile sunt aşadar „noile intrate” în sfera de acţiune politică, civică, economică şi sunt în acelaşi timp „marile absente” atât din poziţiile de decizie din sfera publică şi mai ales politică, dar şi din cea mai mare parte a studiilor, rapoartelor şi cercetărilor făcute în România. Dincolo de cercetările de gen dezvoltate în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, a Univeristăţii Babes-Bolyai, a Universităţii de Vest din Timişoara, a Universităţii Bucureşti³⁸⁶ şi a câtorva organizaţii non-guvernamentale³⁸⁷ care şi-au asumat ca scop promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, viaţa femeilor pare a fi neinteresantă pentru cei mai mulţi dintre cercetătorii şi cercetătoarele din ţara noastră. Un argument în plus este şi cel care ţine de presiunile făcute de ONG-urile din domeniu pentru colectarea de către Institulul Naţional de Statistică de date decalate pe sexe, pentru a avea astfel la dispoziţie măcar o imagine de ansamblu asupra situaţiei femeilor din România³⁸⁸.

În ceea ce priveşte criteriul de eşantionare vârstă, acesta a fost folosit cu scopul de a avea acces la informaţii venite din partea unor subiecte cu deplină maturitate pe de o parte din prespectiva experienţelor de gen (diviziunea muncii, rolurile de gen, îngrijirea, autonomia sau dependenţa în interiorul familiei), iar pe de altă parte din prespectiva conştientizării statutul de cetăţene. Dincolo de acest aspect, un altul deosebit de important în introducerea criteriului vârstă a venit şi din dorinţa de a testa aspectele care ţin de înţelegerea cetăţeniei, de practica şi semnificarea acesteia pe de o parte într-un regim totalitar, iar pe de altă parte într-un regim democratic. De aceea, cea mai mare parte a intervievatelor au trăit o parte a maturităţii lor în regimul comunist, restul desfăşurându-se sub umbrela transformărilor tranziţiei şi a procesului de democratizare de după 89. Perioada comunistă, dar şi tranziţia către democraţie sunt structuri care, prin felul în care s-au configurat, au marcat existenţa acestor femei, iar aceste aspecte vor fi puse în discuţie în debutul analizei aplicate. De asemenea, eşantionul cuprinde şi interviuri cu femei a căror maturizare este legată preponderent de perioada post-comuninstă, dar şi cu persoane a căror viaţă activă, cel puţin pe piaţa muncii, este legată covârşitor de perioada comunistă.

Mediul de rezidenţă a fost de asemenea un criteriu în selectarea eşantionului fiind folosit în scopul de a asigura reprezentarea în analiză atât a experienţelor cetăţenelor din urban cât şi a celor din rural. Acest criteriu este cu atât mai relevant cu cât specificităţile astfel generat au implicaţii directe asupra structurării şi perpetuării diferenţelor de gen, dintre acestea amintind sistemul semi-autarhic de organizare din mediul rural care s-a menţinut atât în perioada comunisă cât şi după aceea, existenţa comunităţilor mici în rural care favorizează dezvoltarea unui anumit tip de capital social, de cooperare şi de participare comunitară, dar şi nu anumit tip de constrângeri comunitare rezultate din conservatorismul acestei lumi³⁸⁹, relevante cu atât mai mult pentru studiile de gen. Mai trebuie amintit de asemenea faptul că eşantionul este variat şi în funcţie de apartenenţa etnică, însă aceste varitiaţii au apărut în virtutea configuraţiei etnice ce caracterizează regiunea geografică în care am realizat cercetarea şi nu în virtutea unei selecţii de tip criteriu.

4. 6 Coordonate spaţiale: judeţul Hunedoara

Această cercetare s-a desfăşurat în judeţul Hunedoara şi cu preponderenţă în oraşele Hunedoara, Deva, Simeria, dar şi în satul Sâncrai. Specificul acestei regiuni ţine pe de o parte de dezvoltarea industrială intensivă³⁹⁰ care a avut loc atât în perioada comunistă, dar şi înaintea acesteia, şi ale cărei efecte încă se resimt în zonă, iar pe de altă parte de varietatea culturală, etnică şi lingvistică existentă³⁹¹. Regiunea Hunedoarei a suferit în ultimii 70 de ani schimbări masive, schimbări conectate în special cu procesul de industrializare. Înainte de 1945 această regiune a fost preponderent rurală³⁹², populaţia ocupându-se de asemenea cu industria metalurigică, chimică, a pterolului, de mine şi foraj, dar şi cu cea forestieră, a tăbăcăriei, ceramică, artizananală³⁹³. Un rol important în zonă l-a avut industria minieră care reprezenta, la nivelul anului 1925, 73% din capitalul investit în întreprinderiile miniere din ţară³⁹⁴. Este amintită de asemena şi industria casnică, cu atât mai relevantă cu cât majoritatea populaţiei locuia în mediul rural, industrie care acoperea aproape toate nevoile zilnice ale locuitorilor: construcţia de locuinţe, ţesutul pânzelor, coaserea hainelor, covoare, împodobirea caselor, împletituri, coşuri din nuele, putini, butoaie, copăi³⁹⁵.

Industrializarea masivă din perioada comunistă a avut impact mai ales în ceea ce priveşte accesul la munca plătită³⁹⁶, atât a bărbaţilor cât şi a femeilor, cazurile de femei care făceau munci considerate a fi prin excelenţă destinate bărbaţilor intrând în “normalitatea impusă” de regimul comunist în care, aparent cel puţin, diferenţele de gen nu erau relevante. Dezvoltarea industriei extractive, a exploatărilor de zăcăminte auro-argintifere, a industriei chimice, textile, constructoare de maşini şi producătoare de materiale de construcţii a atras după sine şi dezvoltatea producţiei agro-alimentare, dar şi a serviciilor de sănătate, educaţie, turistice şi de tratament³⁹⁷. Această dezvoltare intensivă este reflectată şi în evoluţia demografică a judeţului Hunedoara, care a înregistrat o creştere a polulaţiei cu aproximativ 243 000 de locuitori în perioada 1948 – 1992, de la aproximativ 305 000 de locuitori la aproximativ 548 000 de locuitori³⁹⁸. Aşadar vorbim pe de o parte de un acces fără precedent al femeilor pe piaţa muncii plătite, dar şi de accesul acestora în domenii până atunci considerate a fi monopol masculin.

Schimbările care au survenit în urma masivei dezindustrializări care a afectat aceste zone pe perioada tranziţiei, s-au concretizat în politici pentru “victimele privilegiate”, acestea nefiind femeile - care au fost puse în situaţia de a adopta variate strategii de supravieţuire într-un mediu din ce în ce mai competitiv. În acelaşi timp, statisticile arată clar că o parte din forţa de muncă a fost absorbită pe perioada tranziţiei de sectoare în care activează preponderant femei şi care au contribuit la eficientizarea economiei României, rezolvând din problemele legate de rata ridicată a şomajului din acestă regiune³⁹⁹. Dintre acestea amintesc industria de pielărie, confecţii textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte, sectorul serviciilor – servicii financiar-bancare, servicii legate de industria turismului, industria alimentară, comerţul⁴⁰⁰.

De asemenea, studiul în aceste zone poate reflecta experienţa muncii plătite în comunism şi îmi permite o analiză comparativă din această perspectiva în două regimuri profund diferite: cel comunist în care vorbim de eliminarea pieţei muncii ca mecanism de formare şi reglare a salariilor, de impunerea a obligaţiei de a muncii şi de asigurarea unui loc de muncă în conformitate cu nevoile societăţii comuniste, fără însă a ţine seama de nevoile şi aspiraţiile indivizilor; cel democratic de după ‘89 care poate fi caracterizat, mai ales în perioada de tranziţie, print-o acerbă competiţie pentru acces la resurse şi prin creşterea polarizării sociale⁴⁰¹.