1. Cu siguranță că ai citit mult în această vacanță. Scrie numele cărților și autorii lor
Yüklə 306,63 Kb.
|
ceasul · · povestea importanţei apei în natură ploaia ٠ · povestea întoarcerii acasă a păsărilor rândunica ٠ · povestea timpului 3. Marchează explicaţiile corecte: Marina nu înţelegea poveştile pentru că: a) nu era atentă; b) nu ştia graiul obiectelor înconjurătoare; c) zgomotul de afară era prea mare. Rândunica era fericită fiindcă: a) se întorcea acasă; b) avea multe de făcut; c) o regăsise pe Marina. Fetiţa se plictisea deoarece: a) ploua afară; b) nu avea o prietenă; c) nu avea activitate. 4. Alege proverbul care se potriveşte textului: a) Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi. b) Munca e brăţară de aur. c) Munca e cel mai bun prieten. Lucrare de control №3 Varianta II Veveriţa şi ciocănitoarea A fost odată o veveriţă, care a descoperit că-i plăceau tare mult alunele. Şi ce credeţi că i-a venit în gând? Să strângă alune, astfel încât să aibă provizii pentru toată iarna. Aşa şi-a umplut veveriţa scorbura de alune şi era bucuroasă nevoie mare de norocul ei. Într-o dimineaţă, s-a zgâriat la o lăbuţă cu o coajă de alună: - Mare minune! Cum a ajuns această coajă aici, când eu n-am început încă proviziile? Doar n-am spart nici o alună! Nu cumva cineva s-a atins de alunele mele? Verificându-şi cămara, veveriţa descoperi că un sfert din alunele strânse pentru iarnă erau deja mâncate. Era foarte supărată veveriţa noastră de ceea ce păţise şi a hotărât să prindă hoţul. De aceea s-a pus la pândă, ghemuindu-se în fundul scorburii şi a aşteptat să sară făptaşul. Nu a trebuit să aştepte prea mult, căci ciocănitoarea venea în fiecare zi în casa veveriţei, pentru a-şi lua prânzul. Foarte înfuriată, veveriţa a început s-o jumulească de pene pe ciocănitoare, ca s-o înveţe minte ca altă dată să nu mai fure din avutul altuia. Biata ciocănitoare s-a zbătut ca să scape de mânia veveriţei şi, astfel, când şi-a luat zborul din scorbură, a văzut speriată că nu mai are coadă. Aceasta rămăsese în lăbuţele veveriţei, ca „amintire”. După ce s-a văzut în siguranţă, dar fără coadă, ciocănitoarea s-a întors la veveriţă, ca s-o roage s-o ierte. Acum n-a mai dat fuga în scorbură, ci a bătut smerită cu ciocul: cioc! cioc! cioc! Dar veveriţa, mâhnită de întâmplare, a decis să-şi mute culcuşul, ca să nu mai aibă de a face cu aşa vecini. Aşa a ajuns biata pasăre să ciocăne în scoarţa fiecărui copac, sperând că va da peste veveriţă. (309 de cuv.)
٠ provizii – rezervă de hrană pentru iarnă; ٠cămară – încăpere în care se păstrează alimentele; ٠făptaşul – vinovatul; ٠s-o jumulească de pene – s-o smulgă de pene; ٠smerită – supusă, umilită; ruşinată; ٠a decis – a hotărât; ٠scoarţa – coarja. Însărcinări 1. Această lectură este: a) o poveste; b) o povestire; c) o fabulă. 2. Veveriţa a descoperit că-i plăceau: a) nucile; b) alunele; c) merele. 3. Veveriţa a găsit că alunele erau mâncate: a) toate; b) pe jumătate; c) un sfert. 4. În urma întâlnirii cu veveriţa, ciocănitoarea a rămas fără: a) coadă; b) pene; c) cioc. 5. Veveriţa mâhnită (supărată) de întâmplare a hotărât: a) să încuie uşa; b) să-şi mute cuibul; c) să stea la pândă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
⎕Veveriţa strânge alune pentru iarnă. ⎕Ea hotărăşte să prindă hoţul. ⎕Ciocănitoarea a primit pedeapsa pe toată viaţa. ⎕Într-o dimineaţă şi-a zgâriat lăbuţa cu o coajă de alună. ⎕Ciocănitoarea se întoarce la scorbură să-şi ceară iertare.
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Suplimentar 1. Acest text conţine: a) o naraţiune; b) un monolog; c) o descriere. 2. Personajele din lectură sunt: _______________________________________________________________ 3. Joc matematic: Dacă în scorbura veveriţei erau 32 de alune, câte i-au fost mâncate şi câte i-au rămas? I-au fost mâncate_____________. I-au rămas ________________. Lucrare de control №4 Varianta I Cheile
după Tudor Arghezi Miţu şi Baruţu au mai crescut şi încep să comploteze. Ei au constatat că libertăţile lor sunt limitate de reguli. Nu e voie nimic, totul e încuiat. Dulapurile sunt blocate cu broască. Nu e odaie fără un dulap cel puţin. Chei la odăi şi chei la dulapuri. Chiar şi în dulapurile încuiate dai de saltare încuiate şi în saltare, de cutii încuiate. Nemaipomenit! Odată, Baruţu a găsit uşa unui dulap crăpată şi a strigat numaidecât pe Miţu. Au adus la dulap scaune, s-au suit pe el şi au dat cu ochii de cutii încuiate. Un zgomot puternic s-a auzit şi un vaiet cu ţipete a izbucnit. Dulapul cel mare s-a răsturnat peste Miţu şi Baruţu. A trebuit o jumătate de ceas ca să poată fi scoşi de sub dărâmături, din haine şi din rufărie.
Procesul s-a judecat după ce au fost scoase pansamentele răniţilor. Mai întâi a fost chemat la judecată Baruţu. - Ce ţi-au făcut? l-a întrebat Miţu pe Baruţu, când acesta a ieşit de la judecată. Ai spus că m-am agăţat şi eu de dulap?
Baruţu tăgăduieşte. - Uite ce am hotărât, zice unchiul Sesis, care face parte din grupul de judecători. Nu vă mai pedepsim. Vă dăm vouă cheile de la toate dulapurile. Să le ţineţi voi, iar tătuţu şi măicuţa or să stea şi or să se joace. Voi faceţi mâncarea, aduceţi parale în casă, pregătiţi masa. Voi luaţi cheile. Sunt vreo sută de chei... Hai, vedeţi ce-i în fiecare dulap, ca să ştiţi, şi pe urmă, la treabă! (288 de cuv.)
• a complota – a se înţelege în secret pentru a pregăti o acţiune împotriva cuiva; • a limita - a mărgini, a îngrădi, a restrânge; • a tăgădui - a nega, a dezminţi. Însărcinări 1. Miţu şi Baruţu sunt nemulţumiţi pentru că: a) au mai crescut; b) nu e voie să facă gălăgie; c) totul e încuiat. 2. Ce s-a întâmplat într-una din zile? a) dulapul cel mic s-a răsturnat; b) dulapul cel mare s-a răsturnat peste copii; c) copiii au închis uşa la dulap. 3. „Vinovaţii” au fost judecaţi: a) imediat după întâmplare; b) după ce au fost scoase pansamentele răniţilor; c) n-au fost judecaţi. 4. Hotărârea luată „ la proces” a fost următoarea: a) copiii să se joace în continuare; b) copiii să îndeplinească în casă responsabilităţile părinţilor; c) părinţii să plece de acasă. 5. Textul dat este: a) o baladă; b) o poveste; c) o povestire. 6. Ordonaţi planul simplu de idei: ⎕ Copiii sunt judecaţi. ⎕ Copiii găsesc un dulap descuiat. ⎕ Dulapul cel mare se răstoarnă peste copii. ⎕ Miţu şi Baruţu complotează.
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ 8. Imaginaţi-vă cum s-a încheiat povestirea.(5-6 propoziţii) __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Lucrare de control №4 Varianta II Din sfaturile uncheşului înţelept după Anton Pann Fătul meu, cine are carte are bună parte; de cine nu-nvaţă, relele s-agaţă. De aceea împrieteneşte-te cu cei de la care ai ce învăţa. Înaintea celor mari nu fi îndrăzneţ la vorbă şi nesocotit la răspuns, ci te-nfăţişează cu sfială şi răspunde cu chibzuială, căci, graba strică treaba şi vorba dulce mult aduce; apoi vorba deşi e dulce ca mierea, poate fi amară ca fierea. Celui ce-ţi vorbeşte cu asprime, tu răspunde-i cu blândeţe; căci, omul nechibzuit, azi îţi vorbeşte nebuneşte şi mâine se căieşte; şi mai la urmă pune strajă gurii tale, căci ştiut este că omul, ca şi pasărea, după limba lui piere. Nu pune paie pe foc, ci mângâie-l, de ai vreun mijloc, iar de nu, lasă-l mai bine, ca să nu-şi descarce mânia pe tine. Fugi de minciună, căci cine s-a găsit cu minciuna o dată, nu mai e crezut altă dată, de-ar vorbi chiar adevărat. Nu fi mândru şi dispreţuitor, ci vizitează pe vecini şi pe prieteni; dar du-te mai rar şi şezi puţin. Nu fi ca ancora care uşor se aruncă în apă şi anevoie se ridică. Fiind invitat la masă străină, nu te îndesa la locul cel dintâi, ci alege-ţi scaun mai jos, că de îţi va cădea un loc mai de frunte, îţi va fi cu onoare când te vor pofti mai sus, iar de vor veni alţii mai de seamă decât tine, îţi va fi cu ruşine, când te vor pofti mai jos. Mergi pe drumuri cu băgare de seamă, că nu ştii de unde vine primejdia şi nu încerca să te joci cu focul, că îţi arzi cojocul. Fereşte-te de boală, curăţind corpul tău şi în jurul tău. Păstrează-ţi sănătatea ca pe cea mai de ptreţ comoară. Aşa să ştii, fătul meu, bine-ţi va fi, gândindu-te nu la mine, ci la înţelepciunea vorbelor pe care ţi le las spre moştenire, aşa cum le-am primit şi eu când eram ca tine. (366 cuv.)
a) nu are de ajunse cunoştinţe; b) omul fără învăţătură cade repede în capcanele celor necinstiţi; c) nu ştie să se ferească de rele.
a) le face rău celor din jur; b) cine s-a găsit cu minciuna o dată, nu mai poate fi crezut altă dată; c) că ne duce în eroare.
Nu încerca să te joci cu focul, ٠ ٠ ca pe cea mai de preţ comoară. Păstrează-ţi sănătatea ٠ ٠ poate fi amară ca fierea. Vorba deşi e dulce ca mierea, ٠ ٠ că îţi arzi cojocul.
minciună – _________________________ dulce – _________________________ răbdare – _________________________ asprime – _________________________ învăţat – _________________________
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
De ce e nevoie să ţinem seamă de sfaturile cuprinse în proverbe şi zicători? (3-4 propoziţii). ___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Lucrare de control №5 Varianta I O poveste cu tâlc (poveste populară) Demult, trăia într-un sat un împletitor de nuiele. Trudea cu tragere de inimă la meşteşugul său şi trăia mulţumit alături de nevasta şi de fiica sa. Într-o zi, un înalt dregător care trecea călare, cu suita, prin acele locuri, văzu preafrumoasa fată umplându-şi ulciorul cu apă. Şi atât îi plăcu dregătorului chipul şi purtarea fetei, încât se gândi s-o ia de soţie. Trimise el, degrabă, peţitoare.
Cum înaltul dregător dorea mult s-o ia pe fată de soţie, se îmbracă în straie de om nevoiaş şi colindă pe la fel de fel de meşteşugari. Până la urmă, tot împletitul de nuiele învăţă şi, în scurt timp, izbuti să devină el însuşi meşter. Aflând cum stau lucrurile cu cel ce voia a-i fi ginere, tatăl fetei îşi dădu încuviinţarea şi nunta se făcu. Nu trecu mult, şi, prin intrigi, tânărul dregător pierdu bunăvoinţa domnitorului. El fu scos din înalta lui funcţie, iar averea i-a fost luată. Încearcă să dobândească o înaltă funcţie, dar nimeni nu îl asculta de teamă să nu-şi atragă mânia domnului. Atunci îşi aduse omul aminte că ştie o meserie şi se apucă să muncească alături de socrul său. Tânărul laudă, în sinea sa, bunul simţ şi dreapta judecată a socrului. Muncind cinstit, el se bucură de aprecierea tuturor celor din jurul său şi trăi fericit până la adânci bătrâneţe. (338 cuv.) Vocabular
Însărcinări
a) un boier; b) un dregător; c) un tânăr. 2. Tatăl fetei i-a pus viitorului ginere condiţia: a) să câştige mulţi bani; b) să-i construiască o casă; c) să cunoască o meserie. 3.Până la urmă ginerele i-a dat dreptate socrului, fiindcă a înţeles: a) că numai muncind cinstit vei fi liniştit şi pe picioarele tale; b) că în alt caz nu va primi fata de nevastă; c) că muncind cinstit va primi mai mulţi bani şi se va îmbogăţi. 4. Mesajul acestei povestiri este: a) Munca te ridică, iar lenea te strică; b) Omului cu stăruinţă, toate îi sunt cu putinţă; c) Adună vara ca să ai iarna. 5.Încercuieşte litera corespunzătoare primului fragment (până la „se gândi să o ia de soţie”) a) dialog; b) naraţiune; c) descriere. 6. Formulează ideea principală a ultimului fragment (de la „Nu trecu mult...”) _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ 7. Pune planul de idei în ordinea cuvenită. ⎕ Catastrofa. ⎕ Condiţia pusă de meşter. ⎕ Cererea dregătorului. ⎕ Soarta dregătorului.
Amintiri din copilărie (fragment) Ion Creangă Peste iarnă, mama iar s-a pus pe capul tatei să mă deie undeva la şcoală. Dar tata spunea că nu mai are bani de dat pentru mine. Când a mai auzit mama şi asta, s-a făcut foc. Într-o duminică a venit tatăl mamei, bunicul meu, David Creangă din Pipirig şi, văzând cearta iscată între tata şi mama din pricina mea, a zis: - Las’măi Ştefane şi Smărănducă, nu vă mai îngrijiţi atâta, că marţi, de-om ajunge cu sănătatea, am să ieu nepotul cu mine şi am să-l duc la Broşteni, cu Dumitru al meu, la şcoala lui Baloş. Că nu-i rău, măi Ştefane, să ştie şi băietul tău oleacă de carte, nu numaidecât pentru popie, cum chiteşte Smaranda. Marţi des-dimineaţă, după ce am pregătit totul, bunicul a zis: - Hai, nepoate, gata eşti? - Gata, bunicule, haidem! zisei eu necăjindu-mă cu nişte costiţe de porc afumat şi cu nişte cârnaţi fripţi, ce mi-i pusese mama dinainte. Şi, luându-mi rămas bun de la părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig şi de acolo spre Broşteni. După ce ne-am aşezat noi, cum a plecat bunicul, a doua zi, ne-am dus la şcoală; şi, văzând profesorul că purtăm plete, a poruncit unuia dintre şcolari să ne tundă. Când am auzit noi una ca asta, am început a plânge cu zece rânduri de lacrimi şi a ne ruga de toţi Dumnezeii să nu ne sluţească. Dar ţi-ai găsit! După ce ne-a tuns chilug, ne-a pus în rând cu ceilalţi şcolari şi ne-a dat de învăţat, după puterea noastră, între una-alta, şi „Îngerul a strigat”, pe dinafară. (284 cuv.) Vocabular ● chiteşte - gândeşte, socoteşte, chibzuieşte, plănuieşte; ● am purces - am pornit la drum, am început o acţiune; ● a se pune pe capul cuiva – a insista; ● a se face foc – a se supăra.
a) era pentru ca Nică să înveţe la şcoală şi să ajungă preot; b) era împotrivă ca Nică să înveţe; c) îi era indiferent.
a) că nu vroia să-l chinuie pe Nică; b) că vroia ca Nică să muncească lângă el; c) că nu mai avea bani. 3. Textul citit este: a) o legendă; b) o povestire; c) o poveste. 4. Ce le-a propus bunicul părinţilor? a) să-l lase pe Nică acasă; b) să-l ducă la şcoala lui Baloş; c) să-l deie la şcoală de preot.
b) „Povestea unui greier mic”; c) „ Povestea porcului”.
Tatăl se numea _________________________. Nică locuia la___________________________. Bunica trăia la __________________________. Nică a plecat împreună cu ___________________ la şcoală. Yüklə 306,63 Kb. Dostları ilə paylaş:
|