Cosmetizare postpolimerizare cu acrilat baro sau fotopolimerizabil
În situaţiile în care se impune folosirea unui acrilat transparent, realizarea în totalitate a bazei din acest acrilat dă un aspect artificial, lipsit de viaţă.
În situaţiile în care se impune folosirea unui acrilat transparent, realizarea în totalitate a bazei din acest acrilat dă un aspect artificial, lipsit de viaţă.
De aceea este bine ca în porţiunile vestibulare vizibile să fie utilizat totuşi un acrilat roz care să se piardă treptat în cel transparent.
creează o suprafaţă structurală care dispersează lumina reflectată. Ea schimbă reflecţia strălucitoare a luminii de pe o suprafaţă lustruită perfect. De asemenea simulează structura granulară a mucoasei naturale.
creează o suprafaţă structurală care dispersează lumina reflectată. Ea schimbă reflecţia strălucitoare a luminii de pe o suprafaţă lustruită perfect. De asemenea simulează structura granulară a mucoasei naturale.
Inflamată, mucoasa bolnavă este moale şi lucioasă, de aceea gravura punctată este întotdeauna de dorit, cu excepţia cazului în care mucoasa este foarte lustruită în zona vecină asociată cu dinţi naturali.
Inflamată, mucoasa bolnavă este moale şi lucioasă, de aceea gravura punctată este întotdeauna de dorit, cu excepţia cazului în care mucoasa este foarte lustruită în zona vecină asociată cu dinţi naturali.
anumite grupuri etnice prezintă concentraţii mari de melanină în mucoasă. Este bine ca versanţii protezei să fie pătaţi pentru a se potrivi cu distribuţia existentă a pigmentului melanic. Astfel, unele răşini acrilice au disponibile nuanţe albăstrui mai închise sau mai deschise. Ar trebui selectată cea care se apropie cel mai mult de culoarea pielii şi a mucoaselor.
anumite grupuri etnice prezintă concentraţii mari de melanină în mucoasă. Este bine ca versanţii protezei să fie pătaţi pentru a se potrivi cu distribuţia existentă a pigmentului melanic. Astfel, unele răşini acrilice au disponibile nuanţe albăstrui mai închise sau mai deschise. Ar trebui selectată cea care se apropie cel mai mult de culoarea pielii şi a mucoaselor.
simularea subgingivală a rădăcinilor este de obicei dificilă în zona canină unde au loc majoritatea căderilor de buză când se pierde eminenţa canină a osului. Simularea rădăcinii oriunde altundeva nu este în general necesară, însă un uşor contur poate fi plăcut ochiului, restabilind un concept anatomic al conturului osos natural. Când sunt însă exagerate, contururile pot retenţiona alimente, tartru şi resturi.
simularea subgingivală a rădăcinilor este de obicei dificilă în zona canină unde au loc majoritatea căderilor de buză când se pierde eminenţa canină a osului. Simularea rădăcinii oriunde altundeva nu este în general necesară, însă un uşor contur poate fi plăcut ochiului, restabilind un concept anatomic al conturului osos natural. Când sunt însă exagerate, contururile pot retenţiona alimente, tartru şi resturi.
La final, pentru obţinerea unui luciu perfect se freacă suprafaţa cerii cu vată umezită. Apoi machetele se degresează cu alcool, benzină sau acetonă, care se aplică pe o buletă de vată şi cu care se tamponează machetele.
La final, pentru obţinerea unui luciu perfect se freacă suprafaţa cerii cu vată umezită. Apoi machetele se degresează cu alcool, benzină sau acetonă, care se aplică pe o buletă de vată şi cu care se tamponează machetele.
Respectarea formei şi grosimii machetei protezei totale prezintă o serie de avantaje:
Respectarea formei şi grosimii machetei protezei totale prezintă o serie de avantaje:
O proteză realizată după o machetă corect modelată se va prelucra şi lustrui mult mai uşor şi mai repede;
Excluzând retuşarea suprafeţelor protezei, se păstrează intact stratul superficial de acrilat, care este cel mai dur, cel mai compact, fiind în stadiu optim de polimerizare;
Excluzând retuşarea suprafeţelor protezei, se păstrează intact stratul superficial de acrilat, care este cel mai dur, cel mai compact, fiind în stadiu optim de polimerizare;
Dacă nu se fac modificări ale suprafeţei externe a protezei, lustrul va fi persistent pe o lungă durată, reducându-se posibilitatea impregnării protezei cu resturi alimentare.
Tiparul reprezintă negativul protezei parţiale acrilice. El este o cavitate de formă şi volum identic cu macheta finală a protezei, încastrată într-un conformator, cu pereţi rezistenţi din punct de vedere mecanic. Realizarea tiparelor presupune mai multe etape:
Tiparul reprezintă negativul protezei parţiale acrilice. El este o cavitate de formă şi volum identic cu macheta finală a protezei, încastrată într-un conformator, cu pereţi rezistenţi din punct de vedere mecanic. Realizarea tiparelor presupune mai multe etape:
Separarea complexului model-machetă din ocluzor, dacă această etapă nu a fost executată la modelarea finală a machetei. Se face după tehnica descrisă la acel capitol;
Reducerea modelelor în cazul în care sunt prea voluminoase. Sunt reduse la soclator atât din baza cât şi din părţile laterale ale modelelor astfel încât să încapă comod în chiuvetă, fără a afecta zonele de interes protetic. În final, modelul împreună cu soclul trebuie să aibă o înălţime până la 15 mm, iar macheta să fie distanţată de pereţii conformatorului în toate sensurile cu aproximativ un centimetru;
Reducerea modelelor în cazul în care sunt prea voluminoase. Sunt reduse la soclator atât din baza cât şi din părţile laterale ale modelelor astfel încât să încapă comod în chiuvetă, fără a afecta zonele de interes protetic. În final, modelul împreună cu soclul trebuie să aibă o înălţime până la 15 mm, iar macheta să fie distanţată de pereţii conformatorului în toate sensurile cu aproximativ un centimetru;
Macheta este solidarizată de model prin lipire cu ceară fierbinte;
Alegerea chiuvetelor de ambalat. Acestea sunt pe trei dimensiuni – mari, mijlocii şi mici, - au formă circulară sau de casetă şi sunt confecţionate din bronz, alamă, aluminiu, oţel inoxidabil sau material plastic (la tehnicile speciale de turnare sau injectare a polimerului).
Alegerea chiuvetelor de ambalat. Acestea sunt pe trei dimensiuni – mari, mijlocii şi mici, - au formă circulară sau de casetă şi sunt confecţionate din bronz, alamă, aluminiu, oţel inoxidabil sau material plastic (la tehnicile speciale de turnare sau injectare a polimerului).
În general chiuvetele sunt compuse din două jumătăţi şi patru componente: două inele şi două capace care se pot asambla perfect datorită unui sistem de culisare (prelungiri de ghidaj) sau poziţionare, realizate astfel încât să permită îmbinarea părţilor componente doar într-o singură poziţie. Chiuveta trebuie:
În general chiuvetele sunt compuse din două jumătăţi şi patru componente: două inele şi două capace care se pot asambla perfect datorită unui sistem de culisare (prelungiri de ghidaj) sau poziţionare, realizate astfel încât să permită îmbinarea părţilor componente doar într-o singură poziţie. Chiuveta trebuie:
Să fie în perfectă stare;
Să fie în perfectă stare;
Să se asambleze perfect;
Să se poată dezasambla cu uşurinţă;
Să permită îndepărtarea fără riscuri a modelului cu proteza polimerizată;
Să fie perfect curată.
Cele două jumătăţi dezmembrate se poziţionează cu cavitatea liberă în sus;
Cele două jumătăţi dezmembrate se poziţionează cu cavitatea liberă în sus;
Unul din inele este asamblat cu un capac;
Se prepară materialul de ambalare şi se toarnă în prima jumătate de chiuvetă, apoi se inseră modelul;
Se asamblează al doilea inel al chiuvetei;
Se toarnă gips peste model până la nivelul capacului celui de-al doilea inel al chiuvetei, care se aşează în poziţie corectă.
Operaţia constă în acoperirea lor împreună cu modelul într-un material care iniţial este plastic şi apoi devine dur. Materialul cel mai utilizat pentru confecţionarea tiparului este gipsul de bună calitate. Se foloseşte gipsul de clasa a II-a pentru tehnica clasică şi gipsul de clasa a III-a sau chiar a IV-a pentru diferitele tehnici de injectare şi polimerizare sub presiune continuă.
Operaţia constă în acoperirea lor împreună cu modelul într-un material care iniţial este plastic şi apoi devine dur. Materialul cel mai utilizat pentru confecţionarea tiparului este gipsul de bună calitate. Se foloseşte gipsul de clasa a II-a pentru tehnica clasică şi gipsul de clasa a III-a sau chiar a IV-a pentru diferitele tehnici de injectare şi polimerizare sub presiune continuă.
Ambalarea machetei se poate face prin trei metode:
Ambalarea machetei se poate face prin trei metode:
Ambalarea directă sau cu val;
Ambalarea indirectă sau inversă;
Ambalarea mixtă.
este o metodă rar utilizată în practică, fiind greoaie sub aspectul tehnicii de lucru.
este o metodă rar utilizată în practică, fiind greoaie sub aspectul tehnicii de lucru.
Avantaje: poziţia dinţilor artificiali în raport cu dinţii vecini şi cu modelul nu se modifică datorită valului de gips, chiar şi atunci când nu s-au asamblat perfect componentele chiuvetei sau nu s-a presat uniform polimerul.
Valul de gips poate fi fracturat când sunt asamblate sau deschise cele două părţi ale chiuvetei sau când sunt strânse excesiv în presele mecanice sau hidraulice;
Poziţia dinţilor în valul de gips se poate modifica când ceara de pe feţele orale şi vestibulare nu a fost bine curăţată, iar repoziţionarea lor este dificilă;
Poziţia dinţilor în valul de gips se poate modifica când ceara de pe feţele orale şi vestibulare nu a fost bine curăţată, iar repoziţionarea lor este dificilă;
Sunt dificil de realizat retenţii mecanice la nivelul dinţilor artificiali;
Îndepărtare cerii, izolarea tiparului şi introducerea acrilatului se execută cu dificultate;
Imposibilitatea de a verifica dacă ceara machetei a fost îndepărtată în totalitate, îndeosebi la nivelul versantului vestibular;
Izolarea tiparului este dificilă deoarece nu se poate pătrunde în toate detaliile, neexistând posibilitatea de a verifica grosimea şi repartizarea materialului izolant;
Izolarea tiparului este dificilă deoarece nu se poate pătrunde în toate detaliile, neexistând posibilitatea de a verifica grosimea şi repartizarea materialului izolant;
Nu există posibilitatea de a verifica dacă polimerul a pătruns în toate cavităţile tiparului.
Caracteristici: la această metodă, după deschiderea celor două părţi ale chiuvetei şi îndepărtarea cerii, modelul şi dinţii rămân în prima parte a chiuvetei.
Caracteristici: la această metodă, după deschiderea celor două părţi ale chiuvetei şi îndepărtarea cerii, modelul şi dinţii rămân în prima parte a chiuvetei.
Modelul şi macheta se introduc în apă 3 - 5 minute;
Modelul şi macheta se introduc în apă 3 - 5 minute;
Se prepară pasta de gips de consistenţă fluidă;
Se depune gipsul în prima jumătate a chiuvetei;
Se introduce modelul cu macheta în pasta de gips. Gipsul va acoperi versantul vestibular al machetei, feţele vestibulare cu marginile incizale ale dinţilor frontali şi feţele vestibulare cu suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali. Rămâne liberă numai ceara de pe faţa orală.
Se introduce modelul cu macheta în pasta de gips. Gipsul va acoperi versantul vestibular al machetei, feţele vestibulare cu marginile incizale ale dinţilor frontali şi feţele vestibulare cu suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali. Rămâne liberă numai ceara de pe faţa orală.
Gipsul care acopere dinţii se modelează convex, neretentiv, formând un val cu înălţimea de 10 mm. Ambalarea va fi astfel efectuată încât între valul de gips şi capacul celei de-a doua jumătăţi a chiuvetei să rămână un spaţiu de 5 - 7 mm;
Gipsul care acopere dinţii se modelează convex, neretentiv, formând un val cu înălţimea de 10 mm. Ambalarea va fi astfel efectuată încât între valul de gips şi capacul celei de-a doua jumătăţi a chiuvetei să rămână un spaţiu de 5 - 7 mm;
Se aşteaptă priza gipsului (15 - 30 de minute) şi se izolează gipsul turnat. Pentru izolare se poate folosi: apă simplă, apă saponată, apă cu detergenţi (prin introducerea timp de 10 minute) sau soluţii alginice (prin pensulare);
Se aşteaptă priza gipsului (15 - 30 de minute) şi se izolează gipsul turnat. Pentru izolare se poate folosi: apă simplă, apă saponată, apă cu detergenţi (prin introducerea timp de 10 minute) sau soluţii alginice (prin pensulare);
Se asamblează a doua jumătate a chiuvetei şi se pune pe măsuţa vibratoare;
Se toarnă gipsul sub vibrare;
Se toarnă gipsul sub vibrare;
Se aplică capacul chiuvetei şi aceasta este introdusă într-o presă manuală sau hidraulică.
este metoda folosită de majoritatea tehnicienilor dentari datorită execuţiei rapide şi avantajelor ce le prezintă faţă de metoda directă.
Se realizează uşor din punct de vedere tehnic;
Se realizează uşor din punct de vedere tehnic;
Dinţii artificiali îşi păstrează poziţia iniţială în tipar, iar dacă se desprind pot fi repoziţionaţi cu uşurinţă;
Se pot crea, la nevoie, retenţii mecanice la nivelul dinţilor;
Ceara se poate îndepărta facil şi sub vizibilitate directă;
Ceara se poate îndepărta facil şi sub vizibilitate directă;
Izolarea se poate executa în condiţii bune, materialul izolant pătrunzând în toate detaliile tiparului;
Îndesarea acrilatului se face fără dificultate şi se poate examina repartizarea pastei acrilice în tipar.
Există riscul de înălţare a ocluziei prin doi factori:
Există riscul de înălţare a ocluziei prin doi factori:
asamblarea incorectă a părţilor componente ale chiuvete;
strângerea insuficientă a chiuvetei în presă (când există un exces prea mare de polimer şi/sau se practică o presare inconstantă şi necorespunzătoare).
Caracteristici: la această metodă, după deschiderea chiuvetei şi îndepărtarea cerii, modelul rămâne fixate în prima parte a chiuvetei, iar dinţii artificiali în a doua parte.
Caracteristici: la această metodă, după deschiderea chiuvetei şi îndepărtarea cerii, modelul rămâne fixate în prima parte a chiuvetei, iar dinţii artificiali în a doua parte.
Introducerea în apă 3 - 5 minute a modelului cu macheta;
Introducerea în apă 3 - 5 minute a modelului cu macheta;
Introducerea modelului cu macheta în pasta de gips, până la marginea vestibulară a machetei. Macheta şi dinţii artificiali nu se acoperă cu gips;
După priza gipsului suprafaţa lui va fi netezită, lustruită cu hârtie abrazivă pentru a nu prezenta zone retentive;
După priza gipsului suprafaţa lui va fi netezită, lustruită cu hârtie abrazivă pentru a nu prezenta zone retentive;
Se izolează gipsul la fel ca la ambalarea directă;
Se montează a doua parte a chiuvetei şi se toarnă gipsul prin vibrare;
Se aplică capacul celei de-a doua jumătăţi;
Se introduce în presă.
este o metodă de confecţionare a tiparului care combină cele două variante descrise anterior. În general este rar utilizată.
este o metodă de confecţionare a tiparului care combină cele două variante descrise anterior. În general este rar utilizată.
Indicaţii: în situaţia în care unii dinţi, mai frecvent frontalii, sunt montaţi în contact direct cu creasta alveolară, iar ceilalţi sunt prevăzuţi cu gingie artificială.
Avantaje:
Avantaje:
Dinţii din zona frontală îşi menţin poziţia iniţială, datorită valului de gips;
Acrilatul nu pătrunde pe versantul vestibular al crestei alveolare.
Dezavantaje:
Dezavantaje:
Execuţia tehnică este laborioasă;
Există riscul fracturării protezei la dezambalare.
Caracteristici: o parte din dinţi împreună cu modelul rămân în prima jumătate a chiuvetei la deschiderea acesteia, în timp ce restul de dinţi vor fi prinşi în a doua jumătate.
Modelul cu macheta se introduc în apă 3 - 5 minute;
Se prepară gipsul şi se toarnă în prima jumătate a chiuvetei;
Se centrează modelul şi macheta în pasta de gips;
Se modelează valul de gips pe faţa vestibulară, marginea incizală şi o treime din faţa orală a dinţilor frontali. Gipsul este modelat convex şi neretentiv;
Se modelează valul de gips pe faţa vestibulară, marginea incizală şi o treime din faţa orală a dinţilor frontali. Gipsul este modelat convex şi neretentiv;
Dinţii laterali şi macheta gingiei artificiale nu vor fi acoperite de gips;
