Aceasta pagina este dedicata memoriei lui cornel chiriac, un adevarat om, care, cu un talent extraordinar, dand dovada de un entuziasm dus pana la sacrificiu, a contribuit la construirea unei generatii intregi
Yüklə 46,93 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Mai jos sunt link-urile catre cateva melodii cantate de Moni alaturi de formatia Phoenix in aceea perioada.
|
Florin "Moni" Bordeianu si formatia Phoenix De NINI VASILESCU 
Pe Florin "Moni" Bordeianu doream sa-l cunosc de cand am inceput sa-i ascult melodiile interpretate de el alaturi de formatia Phoenix. L-am ascultat apoi in studioul emisiunii Metronom de la Radio Europa Libera cantand alaturi de Cornel Chiriac. Chiar si acum ii mai ascult meodiile cu mare placere. Si cand credeam ca nu o sa-l cunosc niciodata, intr-o discutie purtata cu Doru Ionescu, celebrul realizator al emisiunii Timpul Chitarelor l-am intrebat: -Dorule, tu care ii cunosti pe toti, cum pot sa dau de Moni Bordeianu? La care raspunsul lui a fost: -Saptamana trecuta am fost la el acasa in Germania. Si uite asa am obtinut adresa lui de e-mail, i-am propus un interviu, am stabilit unde si cand sa ne intalnim, mai ales ca la putin timp urma sa vina in Romania pentru a canta la Zilele orasului Craiova. Si ca sa vedeti ce mica este lumea, inainte de a pleca de acasa i-am spus lui George WB2AQC: -Ma duc sa ma intalnesc cu un timisorean de-al tau dar nu-l cunosti tu, este vorba de Moni Bordeianu, primul solist vocal al formatiei Phoenix. A venit un raspuns prompt: -Dupa ce m-am insurat si m-am mutat la socri in str. Ghe. Doja nr.10, am stat in aceeasi casa cu Moni, fratele, mama si tatal lui. Sa-l saluti pe Moni din partea mea. No comment!
Nini: Cum ti-ai descoperit acest talent de solist vocal? Moni: De mic copil, pot spune, mi-a placut muzica. Asta s-a observat cand mergeam la dans in satul in care eram eu nasut, in Dudestii Noi (Besenova Noua), ori la Kirchweihe cand nemtii merg cu palarii si sticla de vin, ori cand era dans in sala aia a satului unde era si cinematograf. Nini: Caminul Cultural. Moni: Exact. Caminul cultural. Ma duceam si eu cu parintii mei, eram mic si dansam, ma miscam ca orice copil si tot ziceau: -Ma ce ritm are baiatul asta! Asta a trecut, ajung la scoala in clasa a I-a, imi placea mie muzica si tot vroiam sa invat sa cant la pian. Tatal meu a zis: -Nu, e prea scump, nu avem bani, dupa aia te lasi si sta pianul aicea. –Invata sa canti la vioara. Mi-a cumparat o vioara de 200 lei si invatatorul meu de la clasa era si profesor de vioara. Am luat vreo 2 ani ore de vioara, dar m-am plictisit repede. Imi tot dadea cu arcusul peste urechi cand prindeam un ton fals. Dupa aceea ne-am mutat de la Dudestii Noi la Timisoara, iar aici am ajuns in strada Ghe. Doja nr. 10, unde locuia aceasta familie Redei (socrii lui George WB2AQC), iar fiul lor canta la chitara, dar avea si un prieten, Rudi Belgrasch, actor neamt la Teatrul German din Timisoara, care de asemenea canta la chitara. Ei doi cantau la chitara, eu ma uitam la ei si ii tot bateam la cap: -Invata-ma si pe mine. Si, m-au invatat ei cate ceva, asa, cateva acorduri. Tin minte ca prima bucata care o cantam la chitara si asa, cu vocea, era Cielito Lindo. Inca un vecin, un om mai in varsta, avea discuri cu jazz pe care le ascultam si eu; mi-a placut muzica. Am invatat eu putina chitara si intre timp ma duceam tot timpul pe la baza sportiva USODA, bazinul de inot din Timisoara, unde l-am intalnit pe Nicu Covaci; Nicu Covaci, Kamocsa Bella si cu mine, fara sa stim ce va fi. Noi ne-am intalnit ca si inotatori, sa jucam prinsa sub apa. Covaci canta cu o brigada artistica a Scolii Medii nr. 2 din Timisoara, fiind coleg de trupa cu Bela Kamocsa. Eu l-am intalnit intre timp pe Petre Umanschi care era unul care se ocupa de muzica, de trupe si mi-a facut cunostinta cu o formatie unde canta Wertheimer la saxofon, Harry Coradini la voce, Pilu Stefanovici la tobe: -Uite si asta canta la chitara. Dar nu m-au lasat sa cint la chitara doar la voce, ca inca un eram asa de bun. Aveam o chitara care nu era cuplata la amplificator, numai ma miscam, cantam fara microfon, aveam geaca de piele, aratam bine si doar atat. Nini: Joc de scena. Moni: Joc de scena, da. Mai tarziu ma intalneam cu Nicu in Parcul Rozelor. Tot cu el am facut si canotaj pe Bega la Bursi; eu faceam canoe, el caiac. El statea langa Parcul Rozelor, vis-avis si eu pe str. Doja, in spate, deci vecini. Din vorba in vorba mi-a spus ca el canta la chitara, i-am spus ca si eu cant la chitara. M-a invatat mai multe chestii, era destul de bun. Usor, usor, am inceput sa cantam Cielito Lindo pe doua voci, m-a invatat sa cantam pe doua voci melodia Beatles-ilor Love Me Do si asa a inceput toata treaba asta, sa facem formatie. Era Kamo, eram eu, Nicu si Claudiu Rotaru, care era tot vecin cu noi. Tobar nu aveam, eu eram la tobe. Stateam pe un scaun in spate, in fata inca un scaun cu o toba de pionier. Eu bateam la toba si cantam din spate. Cumva, asa s-o facut ca eu cant. Am cantat asa la Liceul 1, apoi la liceul meu, Liceul 7, la bacalaureat si dupa aia, incet, incet, trebuia tobar ca asa nu mergea. Ei cantau pe un radio toti trei si eu din spate fara nimic, numa cu voce. Cu timpul, l-am luat pe Pilu la tobe, incepusem sa ne miscam, putin, incepuse o parte din tineretul din Timisoara sa ne cunoasca, ne facuseram un mic nume, anumiti oameni auzisera de noi, ne-am dat numele de Sfintii si asa am primit oferta sa cantam la Mecanica (Universitatea de Mecanica) unde aveam o sala mare de cantina cu scena si cu un microfon care venea, de sus din plafon si cantam pe amplificarea salii. Ei cantau mai departe pe acest radio (care era folosit ca statie de amplificare), dupa aia si-au facut un amplificator pe care cantau cele trei chitari, Pilu la tobe si eu la microfonul salii. Am inceput sa cantam Beatles, Stones, Kinks, tot timpul ce aparea. Noi practic ne-am intalnit in 1962 si facusem primele inceputuri. Imediat cum a aparut ceva nou, noi primeam, ori faceam rost de la bunica-mea care era in strainatate, ori de la Ionel Drimba care era campion mondial la floreta si era vecin cu Kamo. Ne aducea discuri cand era in strainatate. Noi ascultam discul, ne scoteam cuvintele, acordurile si le invatam. Ne-am rodat foarte bine ca noi cantam de doua ori pe saptamana la Mecanica si faceam si repetitii. Deci, am devenit tot mai buni. Dupa un timp nu am mai avut voie sa cantam la Mecanica, numai stiu nici eu de ce. Nini: Unde ati cantat in continuare? Moni: Ne-a dat UTM-ul o fosta sala de popice care numai era folosita, sa o folosim noi. Cu toti prietenii am facut curat, am aranjat scena, etc. Intre timp primisem de la bunica-mea o chitara electrica pentru Nicu si un amplificator Selmer, pe care iar toti trei mergeau; eu in microfon tot pe Selmer si aveam cea mai buna instalatie din Timisoara. Suna extraordinar. La Clubul Lola cantam, de trei ori pe saptamana. Mai tarziu am cantat la mare, deci ne rodam tot mai bine. Nini: Care au fost primele melodii pe care le-ati imprimat? Moni: Stiu ca ma iubesti si tu, la Radio Bucuresti. Nini: Ce ati facut in continuare? Moni: Un alt neamt din Timisoara a reusit sa fie student la IATC in Bucuresti. Cand a fost Balul Bobocilor a spus la conducerea IATC-ului: -Aduc eu formatie. Noi, toata gasca, cu scule in avion de la Timisoara la Bucuresti si am cantat la balul Bobocilor. Ne-au luat cativa de la partid, ca de ce cantam numai straine, ca de ce purtam pulovar pe gat (aveam toti pulovar pe gat, asa era moda Beatles), ca nu putem sa avem niste camasi frumoase, inflorate, etc. Probabil ca au sunat la Timisoara la UTC, pentru ca la intoarcere am fost luati in primire: -Ce sunteti voi? Eu student acolo, eu student acolo, etc. –De ce nu va afiliati voi la Casa Studentilor? Omul ala care conducea UTC-ul era un om extraordinar, un domn si ne-a luat sub bratele lui si ne-a spus: -Aici aveti voie sa repetati, va facem costume (dar asa cum am vrut noi, asa cum erau Beatles-ii, cu camasi si cu volante); cizmulite oricum ne facusem noi la cizmar. Si ne-a mai spus: -Trebuie sa cantati si romaneste. Si am facut atunci compozitii: Vremuri, Canarul, Nebunul cu ochii inchisi, Culegatorul de melci, diferite bucati. Intre timp Claudiu a plecat si l-am luat pe Spitzli la pian, Pilu a trebuit sa mearga in armata si a venit Dorel Vintila, iara un tobar foarte bun si care stia si muzica. Spitzi si Dorel Vintila au facut niste aranjamente, am luat elevii de la Scoala de Muzica si am cantat Nebunul cu ochii inchisi cu instrumente clasice, Culegatorul de melci, Vremuri si am mers la Festivalul Studentesc de la Iasi din 1968, parca. Acolo era Cornel Chiriac in juriu, cu Johny Raducanu, sa-i fie tarana usoara. Au fost innebuniti. S-a dat premiul intai la Phoenix, deoarece a trebuit sa ne schimbam numele si cum Sfinti nu margea, am ales Phoenix, ca si pasarea care se naste din propia cenusa. Am primit premiul intai pentru formatie, premiul intai pentru compozitie, premiul intai pentru cantaret si premiul cel mare. Premiul doi nu s-a dat, numai premiul trei. Chiriac, foarte, foarte incantat, m-a luat imediat de acolo de la festival, m-am dus cu el direct la Bucuresti sa aranjam sa imprimam un disc; formatia s-a dus inapoi la Timisoara. Nini: Ce ai facut in continuare dupa ce ai ajuns la Bucuresti? Moni: M-am dus cu el la Bucuresti, a vorbit la Electrecord, a aranjat toate treburile si am imprimat primul EP cu: Vremuri, Canarul, Lady Madona si Friday on my mind; ne-a aranjat si niste aparitii la televizor. La prima aparitie la televizor am aparut tot in costum, cu camasile alea si am cantat Vremuri: Hei tramvai, Cu etaj si tras de cai. Toata lumea s-a uitat si uite asa a inceput. La inceput, Vremuri nu a avut asa un mare succes, dar dupa ce a inceput sa fie cantata toata ziua pe litoral la Radio Vacanta a devenit un mare hit si de atuncea a mers foarte bine cu formatia. Dupa ce am plecat, a venit Baniciu si melodia Mama, mama, ce viata aspra, a fost interzisa. Vant hain ce mi-ai dus iubirea spre apus, a fost si ea interzisa. Nini: Eu ma mir sa si melodia Canarul nu a fost interzisa. Moni: Ei, a fost probabil prea inteligenta pentru ei, n-au inteles. Nini: Cand ati avut primul mare concert in Bucuresti? Moni: Nu mai stiu exact, dar cred ca prin 1968-1969 la Sala Palatului. Nini: Uitandu-te in urma ce poti sa-mi spui? Moni: Asta am avut, un mare noroc, am fost la timpul potrivit, la locul potrivit. A fost perioada aia in care a aparut miscarea asta de beat, de hippies, noi am prins perioada si ni s-a potrivit noua si tineretului. Din punct de vedere artistic, muzical, Mica tiganiada o consider, poate, mai calitativa din punct de vedere muzical, dar cu ce sa se lipeasca un tanar de Mica tiganiada? Doar daca ii place muzica ca-i frumoasa. Nu-i atinge probabil sufletul cum a atins Canarul sau Totusi ca voi sunt, sau chiar Mama, mama, adica alea erau pentru tineretul care reveleaza. Asta a fost marea valoare a Phoenix-ului. Nini: Mi-a placut si ce a cantat Phoenix-ul in continuare dar numai atingea acel prag, la mine, in inima mea. Era cu totul altceva. Eu am fost obisnuit cu ceva si dintr-o data m-am trezit cu altceva. Moni: Dupa ce eu am plecat in 1970, ei au trebuit sa-si schimbe stilul, au primit presiune, presiune de sus. Dupa ce am plecat eu, nici bucatile alea nu se mai cantau. Incepusera cu blues-uri si dupa aia li sa spus clar, dece nu cantati romanesti, au fost ei nevoiti sa faca prelucrare de folclor arhaic; ca muzica e foarte bun, dar cum spuneam, ii altceva. Nini: Se adresa altei generatii, altei categorii de ascultatori. As dori sa-mi povestesti despre Cornel Chiriac. Moni: Da. Cu Cornel Chiriac, la Bucuresti am ajuns sa fiu prieten foarte bun cu el. Pur si simplu nu stiu, i-am fost lui simpatic. Cand am venit la Bucuresti am stat la el, la el in casa. Avea o camaruta mica, atat avea. Nini: Langa Biserica Italiana, pe b-dul Magheru. Moni: Pe Magheru, exact, o camera mica cu un pat, mancam cartofi prajiti, dar cunostea multa lume. El se ducea la serviciu la Radio, ma lasa in pat iar dupa masa ma duceam cu el la Radio sa vedem ce si cum, seara ne intalneam cu Dichiseanu la un bar unde canta Tudan cu trupa lui, beam vin si am stat la el cam o saptamana pana ce s-o aranjat toata treaba asta cu imprimarea discului; el se ocupa de noi, a aranjat si al doilea disc si de acest prim disc. Legatura cu el tot timpul am tinut-o, tot timpul. Si la un moment dat aflam ca Chiriac a fugit din tara. Eu eram inca in tara cand el a fugit, dar am primit si eu pasaport in 1970 si am plecat si eu. Eu nu am putut sa ma duc direct in Statele Unite. A trebuit sa ma opresc in Germania ca nu aveam intrarea pentru Statele Unite. Cand noi am bagat hartiile sa plecam in strainatate, eram inca minor si eram pe pasaportul lui mama. Acum aveam pasaportul meu si trebuiau alte vize. Deci, nu am putut sa plec imediat cu ei in Statele Unite si o trebuit sa raman in Germania si am stat la Munchen la Cornel. Trei luni am stat cu el, avea un apartament fain, ma duceam cu el la studiou, am facut bucata Song of Freedom si inca cateva vreo 2-3, dar numa aia se stie. Ma duceam cu el pe la concerte, la festivaluri; l-am vazut pe Duke Ellington, Uriah Heep, Deep Purple, Free, Rory Gallagher, le luam interviuri ca el era de la presa. Ma duceam cu el la baruri, era foarte fain, locuiam la el, era minunat. Eu am plecat dupa aia in State si dupa un an a venit el in State ca si el vroia sa vina aici, pentru ca nu vroia sa ramana in Germania. Cu toate ca lucra la Europa libera, care de fapt era CIA, nu avea Green card sa poata sa lucreze in State. Trebuia sa aibe pe cineva acolo sa garanteze ca nu va ajunge pe spatele statului american sa-l intretina cu toate ca el lucra pentru o agentie americana. A venit la noi, unde stateam noi in Bethlehem si bunica-mea a garantat pentru el. Am stat cu el cateva zile la noi in Bethlehem, apoi cateva zile la New York, ne-am dus la Filmore East sa-l vedem pe Clapton si dupa aia s-o intors in Germania. Dupa nu stiu cat timp am auzit eu ca a fost injunghiat. Nini: Dupa ce ai plecat din tara cand te-ai reintalnit cu formatia Phoenix? Moni: Peste sapte ani de la despartirea de Phoenix m-am reintalnit cu Nicu Covaci ajuns si el in Germania si doritor sa ducem mai departe proiectul Phoenix. Am venit in Germania cu o valiza pentru doua saptamani, sa vad care este situatia, dar am ramas aici. Nini: Cat timp ai ramas in formatie? Moni: Dupa intoarcerea mea din SUA in 1977, in Phoenix am stat cam doi ani, apoi aproape tot timpul, cu mici intreruperi; doi ani constant, dupa aia destul de des dar nu membru constant. Dupa 1980 am renuntat la muzica, am urmat cursuri de management iar in prezent lucrez in domeniul exportului de mezeluri, fac insa in continuare muzica, singur si cu Phoenix. Nini: Cand ai inceput sa canti iar cu formatoa Phoenix in Romania? Moni: Prima oara in 2002 cred si din nou in 2004 si mai des, de fapt destul de des din 2007. Dupa mai bine de 40 de ani, am revenit la Cluj pentru pentru a sustine un concert pe 29 ianuarie 2009, pentru promovarea LP-ului Back to the Future, semnat Phoenix si Moni Bordeianu. Chiar daca albumul a fost semnat asa, eu sunt parte din Phoenix, ma simt bine in mijlocul trupei, chiar daca in prezent sunt stabilit in Germania. Nini: Stiu ca ati fost premiati de catre seful statului. Ce poti sa-mi spui despre asta? Moni: A fost in 12 Noiembrie 2007, cred. A fost o ocazie frumoasa si de onoare pentru noi. Presedintele Basescu a recitat Nebunul cu ochi inchisi, totusi e un gest frumos, nu? Nini: La anul impliniti 50 de ani de la infiintarea formatiei. Moni: Da, 1962-2012 si planuim ceva evenimente mai de amploare. Sper sa gasim oameni si institute care ne vor sprijini. Nini: Ce planuri de viitor ai? Moni: Eu planuiesc sa scot inca un CD la anul si o carte intitulata Canarul Galben-Viata unui rebel, in care voi incerca sa prind o parte din ce s-a intimplat in viata mea. Deasemenea am anumite idei, de a scoate un brand Canarul Galben pentru moda, parfumuri si diferite accesorii. Eventual voi deschide un magazine de produse gourmet, cu Viorel Nedelcu si daca iasa totul bine voi fi din nou odata in tara. Interviul a fost realizat pe data de 26 octombrie 2011 la Hotelul Caro din Bucuresti.
http://www.youtube.com/watch?v=XbJVeDvN2BA&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=d2NDVRp8OgM&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=-AEpqyesn-A&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=EZ4kJMUVJVg&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=oC_brudFYbk&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=nFnajvW76y4&feature=related Yüklə 46,93 Kb. Dostları ilə paylaş:
|