Acord privind servicii de


Listă de figuri Listă de tabele



Yüklə 1,68 Mb.
səhifə2/18
tarix09.01.2019
ölçüsü1,68 Mb.
#93729
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   18

Listă de figuri


Listă de tabele


Listă de casete




Mulțumiri

Acest raport a fost elaborat de o echipă formată din Cătălin Păuna (TTL, Economist Superior), Geomina Turlea, Mihai Vîlnoiu, Costel Todor, Mircea Tulea și Victor Giosan (experți ai Băncii Mondiale). Raportul a beneficiat de comentariile atente ale dlui Gary Reid (Banca Mondială) și dlui Gord Evans (Evans Consulting). Dl. Lucian Novak (Comisia Națională de Prognoză), dna Andrea Cambir (Institutul Național de Statistică) și dl. Vlad Grioraș (Banca Mondială) au sprijinit proiectul cu expertiză legată de date, indicatori și prognoze.

Echipa dorește să mulțumească personalului Secretariatului General al Guvernului (SGG) pentru sprijinul și colaborarea excelentă asigurate pe durata elaborării acestei Note, în special secretarului de stat Radu Puchiu și directorului general Dragoș Negoiță, precum și consilierului Radu Iacob și echipei de proiect, care au furnizat recomandări utile și au realizat un management de proiect adecvat.

Totodată, echipa dorește să mulțumească Ministerului Muncii și Justiției Sociale pentru excelenta colaborare, în mod special dnei Secretar de Stat Daniela Morosanu și dlui Ion Liviu Stochița.


  1. Context

1.1. Delimitarea conceptuală a sectorului muncă și justiție socială și principalele categorii de cetățeni cărora li se adresează politicile promovate de ministerul de resort și instituțiile subordonate, sub autoritate și în coordonare


In România, Sectorul Muncă și Justiție Socială acoperă următoarele domenii de politică socială conexe: muncă (ocupare și mobilitate, formare profesională, relații de muncă, sănătate și securitate în muncă), familie (protecția copilului și familiei) , protecție socială (pensii și alte drepturi prevăzute de legi cu caracter special, asistență și incluziune socială,, protecția persoanelor vârstnice, protecția persoanelor cu dizabilități) și justiție socială.

Tabelul . Categoriile mari de cetățeni cărora li se adresează activitatea MMJS



2015

Număr persoane, din care % în risc de sărăcie sau excluziune socială

Persoane ocupate (15-64 ani)

8 235 000

18,8%


Șomeri

518 000 (2016) – șomeri OIM

75%


418 500 (2016) – șomeri înregistrați la ANOFM

Tineri NEETs (15-24 ani)

380 500 (2016)

Femei (peste 15 ani)

6 570 000 (2016)

36,7% (2015)



Persoane vârstnice (peste 55 ani)

6 108 000 (2016)

34%


Persoane în risc de sărăcie și excluziune socială

7 435 000

Persoane cu dizabilități

752 9311 (2015)

39.1%2 (2015)



Copii

(0-15 ani)



3 065 000 (2016)

46% (2015)



Sursa datelor: EUROSTAT

1.2. Principalele tendințe pe plan intern și internațional din sectorul muncă și justiție socială


În cel mai recent raport asupra tendințelor mondiale pe piața muncii și în domeniul social3, Organizația Internațională a Muncii (OIM) trece în revista modul în care s-a materializat în ultimii ani interdependența dintre încetinirea creșterii globale pe de o parte și evoluțiile pieței muncii și problematica socială pe de cealaltă parte. Înrăutățirea condițiilor de muncă reprezintă o tendință prezentă în majoritatea regiunilor lumii. Există în continuare discriminări pe bază de sex, cu variații mari în importanță și intensitate între diferite regiuni ale lumii. Clasa de mijloc s-a restrâns chiar și în anumite tari dezvoltate, iar inegalitatea a crescut în țările G20.

In Europa, reducerea șomajului în rândul tinerilor și a celui pe termen lung ca și competente adaptabile sunt prioritățile de pe Agenda Comisiei Junker.4 Raportul Anual al CE privind Creșterea (2016) recomandă tuturor statelor membre să își dubleze eforturile legate de stimularea celor trei elemente ale cercului virtuos al politicii economice – investițiile, reformele structurale și politici bugetare responsabile. Prin aceasta, se urmărește o mai profundă justiție socială și o creștere inclusivă.

În ultimul raport anual referitor la piața muncii și salarii5, Comisia Europeană (CE) ajunge la concluzia că, în ciuda evoluțiilor pozitive de pe piețele țărilor membre ale Uniunii Europene (UE) de după 2013 și a continuării creșterii economice, va fi probabil necesar să se continue implementarea măsurilor destinate susținerii absorbției efective a șomajului, și în special a celor destinate prevenirii șomajului structural și de lungă durată, cum ar fi o reformă mai amplă a piețelor, a impozitării și a sistemelor de beneficii sociale dar și a măsurilor specifice cum ar fi formarea profesională și susținerea creării de locuri de muncă.

Paradoxul României îl constituie creșterea economică înaltă însoțită de o stagnare a nivelului ocupării. În trimestrul II/2016, România înregistra cea mai mare rată de creștere a PIB din UE (aproape 6%) însoțită de o reducere semnificativă a ratei de sărăcie și excluziune socială, depășind cu mult ținta asumată în cadrul Strategiei 2020, dar era una dintre cele trei țări membre ale UE în care nu a existat o creștere a ocupării, iar rata de sărăcie în rândul persoanelor ocupate s-a menținut relativ constantă.

Creșterea economică a anului 2016, s-a reflectat mai ales în profit și în creșteri salariale pentru anumite categorii de angajați, ca urmare a unei modificări a structurii economice către sectoare cu valoare adăugată mare. Impozitarea acestor categorii a rezultat în creșterea veniturilor bugetare. Dar în același timp, s-au majorat și cheltuielile bugetare pe fondul evoluției punctului de pensii, a creșterii alocației de stat pentru copii, a modificării criteriilor de acordare a anumitor îndemnizații și a ajutorului social cu asistența socială. Au fost reformate și o serie de măsuri de activare a forței de muncă, dar acestea sunt menite să genereze rezultate relevante pe termen scurt și mediu. Astfel, pe termen scurt, respectiv pentru 2017 și 2018 se prognozează un nivel al deficitului bugetar peste cel prevăzut în fundamentarea bugetului și chiar peste limita de sustenabilitate stabilită de CE (-3.6%)6.

Reducerea ratei de sărăcie și excluziune socială s-a desfășurat deci pe fundalul unei creșteri a inegalității veniturilor, și a fost însoțită de o creștere a deficitului bugetar, inclusiv a cheltuielilor cu asistența socială. Mai mult, pentru anumite grupuri vulnerabile, cum ar fi tinerii, familiile monoparentale, persoanele cu dizabilități, persoanele de etnie romă, cele din mediul rural și inactive, rata de sărăcie și excluziune socială se menține ridicată. Furnizarea de servicii integrate către aceste categorii este limitată, deși se prevăd schimbări în acest sens.7.

Aceste tendințe de evoluție a veniturilor și redistribuiri lor nu este specifică României. Deși pe plan mondial, sărăcia extremă s-a redus semnificativ din 2000, progresele au început să încetinească din 2013, în special în țările cele mai puțin dezvoltate. Tot mai mulți oameni trăiesc la nivel de sărăcie medie, iar în Europa a crescut sărăcia în muncă. Îmbătrânirea populației și creșterea ratei de dependență a vârstnicilor complică pe mai departe situația punând presiuni pe sistemele de pensii. Migrația, care poate fi o cale de reechilibrare a balanței demografice, s-a intensificat pe fundalul situației geopolitice și al liberalizării circulației forței de muncă și astfel necesită în cazul țărilor care se confruntă cu un flux net de imigranți, absorbția eficientă pe piața muncii și integrarea socială a unui număr mare de persoane într-un interval de timp scurt, în timp de în cele care se confruntă cu fluxuri nete de emigranți cum este cazul României, efectul asupra resurselor de muncă, în special a celor înalt calificate, poate deveni un factor de vulnerabilitate economică și accentuează efectul îmbătrânirii populației.

OIM atrage atenția asupra necesității reorientării politicilor economice și de ocupare către consolidarea instituțiilor pieței muncii dar și către o regândire a sistemelor de protecție socială în condițiile tendințelor de încetinire a creșterii veniturilor salariale minime și medii. Pe plan mondial, OIM consideră de o importanță crucială angrenarea unui efort concentrat de reducere a inegalității socioeconomice prin intermediul creșterii numărului locurilor de muncă și a calității acestora. Astfel, așezarea condițiilor de muncă decente în centrul strategiilor politice nu numai că ar reduce impactul crizei asupra pieței muncii și ar genera un răspuns mai potrivit la problemele sociale, dar ar contribui și la reînscrierea economiei mondiale pe o traiectorie de creștere sustenabilă.

Recomandarea de țară ale CE pentru România (2016), referitoare la domeniul muncii și justiției sociale, este “Să consolideze serviciile oferite de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă angajatorilor și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în special prin adaptarea serviciilor la profilurile persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, printr-o mai bună corelare a acestor servicii cu serviciile de asistență socială, inclusiv servicii sociale, și prin acordarea unei atenții speciale tinerilor neînregistrați. Să definească, în consultare cu partenerii sociali, criterii obiective pentru stabilirea salariului minim. […]. Să adopte legea privind egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei”8.

În analiza publicată în data de 22 februarie 2017 pentru Semestrul European, CE apreciază referitor la recomandările specifice de țară, că s-au făcut progrese în ceea ce privește consolidarea serviciilor oferite de ANOFM și în conectarea serviciilor sociale cu cele de ocupare. Pe de altă parte, progresul în crearea unui sistem de stabilire a salariului minim este considerat limitat și nu s-a avansat suficient în procesul de egalizare a vârstei de pensionare pentru femei și bărbați9.

Preluarea recentă a conceptului de justiție socială în denumirea ministerului reflectă preocuparea crescândă pentru întărirea coeziunii sociale, asigurarea unui nivel de trai decent și accesul egal și neîngrădit al tuturor cetățenilor la oportunități. Programul de guvernare 2017-2020 continuă tendințele politice anterioare prin care se așază ocuparea de calitate în centrul politicilor sociale și se favorizează măsuri de politică socială integrate. Aceasta este pe deplin aliniat atât cu situația de pe piața muncii, cât și cu recomandările CE, obligațiile asumate de România ca și stat membru al UE și practicile internaționale moderne.

1.3. Analiza factorilor politici, economici, sociali și tehnologici relevanți pentru sectorul muncă și justiție socială


Analiza factorilor politici, economici, sociali și tehnologici așază activitatea MMJS într-un context complex, și sub influențe multiple. Facilitând adaptarea la piața unică europeană și la realitatea fluxurilor migratorii intra și extra-europene, inclusiv în condițiile instabilității globale, strategiile existente la nivelul Uniunii Europene și ONU și ratificate de România (Strategia Europa 2020, Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030) au un impact major în orientarea politicilor din domeniul de activitate al ministerului. Pe plan intern, însă, lipsa de predictibilitate a mediului economic și legislativ prezintă o amenințare de nivel mediu, mai ales în condițiile în care au avut loc reorganizări și restructurări ale instituțiilor publice repetate, într-un interval scurt de timp.

Există o optimizare a cooperării interinstituționale prin implicarea tuturor factorilor în procesul de elaborare a legislației în domeniu și o disponibilitate crescută a societății civile și a celorlalți factori interesați de a coopera în vederea unei bune formulări și implementări a politicilor în domeniile de competență ale ministerului, potențate de o angajare a statului român în adoptarea și implementarea unor politici pentru asigurarea bunei guvernări. Pe de altă parte, cheltuielile de la bugetul de stat pentru politicile în domeniul muncă și justiție socială sunt reduse relativ cu nevoile identificate și utilizarea surselor externe (Fondul Social European) nu este coroborata cu cheltuielile bugetare. Creșterea gradului de conștientizare al societății civile și al partenerilor de dialog social și a implicării acestora în vederea îmbunătățirii calității serviciilor oferite cetățenilor este lentă, iar capacitatea instituțională a partenerilor sociali este redusă.

Necunoașterea de către cetățeni a responsabilităților care le revin și respectiv a obligațiilor instituțiilor statului în vederea soluționării problemelor sociale, ca și a drepturilor și obligațiilor prevăzute de legislația muncii alimentează lipsa de încredere a acestora față de instituțiile statului în general și a unei părți a populației în reformele propuse în domeniul protecției sociale și al ocupării.

Analiza contextului economic aduce în prim plan fenomenul de relocare a forței de muncă spre sectoare economice cu valoare adăugată mare. În mare parte sunt schimbările tehnologice rapide cele care generează reajustări structurale importante, dar reconversia profesionala nu se poate face întotdeauna la timp. Mai mult, se menține o slabă corelare între prioritățile pieței muncii, și alinierea dezirabilă cu viziunea asupra dezvoltării economice pe de o parte și programa de învățământ pe de alta. Economia social este slab dezvoltată, iar discriminarea și accesibilitatea fizică redusă afectează rata de ocupare a persoanelor din categoriile vulnerabile. Și atitudinea negativă față de muncă a unei părți din populație este un element care limitează ponderea resurselor de muncă ce au șanse reale de angajare.

Piața muncii în România s-a dovedit reziliență la criză, cu nivelul salariului și timpul de lucru preluând cea mai mare parte din șocuri înaintea ocupării. Acest fenomen s-ar putea menține și chiar amplifica în viitor dacă nu se vor înregistra suficiente progrese la nivelul cantității și calității ofertei de forță de muncă, respectiv daca se continuă rata de abandon școlar, rata scăzută de promovabilitate în învățământul secundar, migrația externă și schimbările demografice nefavorabile: creșterea numărului de pensionari, declinul demografic, scăderea populației active. Pe de altă parte, condițiile de muncă sunt stabile și în îmbunătățire, cu scăderea dramatică a indicelui de frecvență a accidentelor de muncă fiind doar una dintre tendințele care susțin acest argument, iar inflația în scădere este un semnal important de stabilitate macroeconomică.

Societatea românească este caracterizată de disparități regionale și rural-urban semnificative în nivelul de dezvoltare economică, ocupare, salarizare și sărăcie, și comunități marcate de segregare și lipsă de solidaritate și coeziune, deși este vizibilă o anumită creștere a gradului de conștientizare al cetățenilor pentru implicarea în acțiuni de voluntariat în vederea susținerii persoanelor aflate în dificultate. Sistemul de suport familial puternic pentru persoanele cu dizabilități favorizează politica de dezinstituționalizare.



  1. Yüklə 1,68 Mb.

    Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   18




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin