|
|
səhifə | 4/8 | tarix | 03.11.2017 | ölçüsü | 542 b. | | #29076 |
|
Pia Brătianu Personalitate fabuloasă, pe nedrept uitată astăzi, s-a aflat timp de peste 50 de ani , cu discreţie, în miezul celor mai importante evenimente din istoria României, de la Unirea Principatelor până după Marea Unire din 1918. Pia Brătianu a fost, după cum scria istoricul Ion Nistor, zeitatea nevăzută care “a suflat vânt bun în pânzele corăbiei cu care Brătienii au navigat bărbăteşte şi cu mult folos pentru ţară prin furtunile istoriei noastre”.
În 1858, fiica pitarului Luca Pleşoianu din Râmnicu-Vâlcea se În 1858, fiica pitarului Luca Pleşoianu din Râmnicu-Vâlcea se căsătoreste cu I.C. Brătianu.Din această căsătorie rezultă 8 copii, între aceştia fiind: Ionel (de cinci ori prim-ministru), Constantin ( ultimul preşedinte al PNL, mort în închisoarea de la Sighet) şi Vintilă (prim-ministru, primar al Capitalei, ministru de război în prima conflagraţie mondială, ministru de finanţe). Pia şi-a crescut şi educat copiii în respectul adânc faţă de valorile fundamentale: Dumnezeu, ţară, familie, onoare, sacrificiu.Ea vedea, mai ales în băieţi, nişte continuatori de nădejde ai operei patriotice a tătălui lor. “Voi trebuie să vă ocupaţi de politică – le scria ea fiilor aflaţi la studii la Paris; este o astfel de lipsă de oameni cumsecade care să lucreze cu inima, că n-o să se poată să vă sustrageţi.Prin urmare,pregătiţi-vă să fiţi oameni, fiindcă aveţi mult de făcut”.Nu a ezitat să-şi vândă moşia de zestre pentru a-i acoperi soţului cheltuielile periplului în căutarea unui principe îl încuraja, îl sfătuia aşa cum va face şi cu Ionel Brătianu până la moartea ei, în 1920,acest lucru aducându-i supranumele, de o rară căldură lăuntrică, de “bunica României Mari”
Ecaterina Teodoroiu “Găsesc înălţătoare ideea de a comemora printr-un monument Teodoroiu. Va fi din partea celor vii o dovadă de recunoş- tinţă şi de admiraţie; dar va fi exemplu de virtuţi ale neamului pentru generaţiile ce vor veni” H. Berthelot
Ecaterina Teodoroiu, s-a născut în 1894, la Târgu-Jiu. Încă din Ecaterina Teodoroiu, s-a născut în 1894, la Târgu-Jiu. Încă din timpul şcolii a activat ca cercetaş iar imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca soră medicală. În toamna anului 1916 participă la bătăliile de la Jiu, Podul Jiu, Sâmbotin, Ţânţăreni şi Filiaşi. Deşi rănită, a urmat frontul până la Iaşi, în dorinţa de a reveni pe câmpul de luptă. Internată în spital ,cu ocazia unei vizite a reginei Maria, Ecaterina primeşte gradul de sublocotenent. În martie 1917, este decorată cu ordinul “Virtutea cercetăşească în aur de război”, iar pentru faptele de arme de pe front, i se acordă “Virtutea militară de război clasa a II-a”, decoraţii pe care le va primi din mâinile regelui Ferdinand I. La 22 august 1917 , în timpul ofensivei din Moldova, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic,în fruntea plutonului pe care îl comanda ultimele ei cuvinte fiind:”Înainte băieţi, sunteţi cu mine!”. A fost înmormântată pe câmpul de luptă, apoi în Mausoleul de la Mărăşeşti iar în 1921, în mausoleul din centrul oraşului Târgu-Jiu.
Ana Ipătescu “Poporul mânios trebui să bată în curajul şi începură să se îndoiască de cauza poporului suveran, temându-se că libertatea, dobândită cu puţine zile în urmă, va fi pierdută. Disperarea ajunsese de acum la un grad înalt, când o eroină parcă se năpusti din nori, venind pe Podul Mogoşoaiei cu toate puterile: Tineri, curaj, salvaţi libertatea!>”
Dostları ilə paylaş:
|
|
|