Analele universităŢii din craiova

angelo-/ anghelo- aggelos „înger” în angelologie, angelofanie;

doxo-, -dox, -doxie doxa, „credinţă, părere, opinie” în doxologie, doxologhisire, ortodox, ortodoxie;

eclesio-, eclezi(o)- ekklesia „biserică” în eclesiologie, eclesiologic;

eshato- eschatos „ultim, cel din urmă” în eshatologie;

hagio- hagios „sfânt” în hagiograf, hagiografie, hagiografic, hagiologie, hagiologic;

hier(o)-, iero- hieros „sfânt, sacru”, „sfinţit, hirotonit” în hierofanie, hierosofie, hierografie, hierologie, hierofante, hieroformă; ierodiacon, ieromonah;

hristo- Christos „Hristos, credinţa în Hristos” în hristocentric, hristoitie, hristologie;

icono- eicon „icoană” în iconoclasmul, iconoclast, iconodul, iconofil, iconografie;

idol(o)- eidolon „idol” în idolatru (idololatru), idolatrie (idololatrie);

mario- mariologie;

necro- nekros „moarte, mort” în necrolog, necromancie;

soterio- soterion „mântuire” în soteriologie;

-teo theos, „zeu, divinitate” în teologie, teocraţie, teocali, teocentric, teofanie, teologiza, teologumena, teozofie.

Pe lângă elementele cu încărcătură religioasă se regăsesc altele, neutre, folosite şi în alte stiluri ale limbii, ca:

•