Analele universităŢii din craiova

Reforma lui Septimius Severus:

- el va instaura monarhia militară,

- primeşte mulţi alogeni în rândurile armatei înlocuind corpul ofiţeresc roman,

- măreşte soldele şi acordă privilegii soldaţilor, mai ales ius conubium şi drept de locuire cu familiile în ceea ce numim canabae,

- numeşte în funcţiile administrative militari.

• 
  Reforma lui Caracalla:
  

- Constitutio Antoniniana oferă cetăţenie romană tuturor cetăţenilor Imperiului, implicit dreptul de a se înrola cu solde foarte mari,

- soldaţii pot fi judecaţi doar de împărat.

• 
  Reforma lui Diocleţian:
  

- va împărţi armata în două grupe, prima cu caracter permanent având meni­rea să apere graniţele imperiale, cea de-a doua cuprindea unităţile mobile care trebuiau să intervină acolo unde erau probleme, fiind asemănătoare unor trupe de comando.

• 
  Reforma lui Constantin:
  

- a înlocuit cohortele de praetorieni cu o gardă personală,

- a separat în provincii puterea militară de cea civilă,

- permite multor migratori să intre în armată.

Unitatea de bază a armatei este legio, legiunea, care avea un număr variabil de oameni, între 4.000 şi 6.000 de oameni. Fiecare legiune avea în componenţă aproape toate armele: infanterie, artilerie, cavalerie, arcaşi. Legionarul roman era principalul personaj al armatei. Devotat necondiţionat, bine motivat de pradă şi cu o imensă capacitate de sacrificiu şi vitejie. Această calitate extraordinară poartă numele de disciplină, o prelungire a sentimentului civil. Soldatul depune un sacramentum, jurământ faţă de patrie şi comandanţii lui.⁵⁶

Principalele structuri ale armatei sunt legiunile. Acestea la rândul lor sunt împărţite în centurii, manipuli.

Se întâlnesc mai multe structuri într-una singură, ceea ce îi oferă armatei romane o complexitate foarte mare. Fiecare strat are o ierarhie. Astfel, conducătorii legiunii sunt grupaţi în ordinea rangului.

Ofiţerii: Aceştia erau din ambele ordine ale Romei, iar pentru a fi deosebiţi purtau veşminte diferite, cei de rang senatorial purtau toga tivită cu o bandă lată de purpură (latus clavus), cei de rang ecvestru toga tivită cu o bandă îngustă de purpură (angustus clavus). Principalii ofiţeri erau: legatul imperial pro praetor cu de rang senatorial, 1 tribun laticlav cu rang senatorial, 1 praefect al taberei cu rang ecvestru, 5 tribuni augusticlavi cu rang ecvestru care erau praefectus cohortis, praefectus allae, tribunus militum legionis⁵⁷, 1 tribunus sexmentris probabil tot de rang senatorial.⁵⁸

Subofiţerii: Aceştia erau de fapt centurionii, care aveau o ierarhie: primus pilus şeful, hastatus prior, hastatus posterior, princeps prior, pilus posterior etc.⁵⁹

Armele

Principalele arme erau: infanteria pedestris, cavaleria equestris, artileria, marina classis. Aceste arme aveau stindarde proprii, cum ar fi: vexillum, era steagul tipic al cavaleriei, signum, era steagul manipulului (deci al infanteriei), aquila, un fel de statuetă a acvilei pe care era inscripţio­nat şi numele legiunii, deci era „steagul” legiunii, torques, un fel de inele, arătau numărul victoriilor legiunii, Phalerae, de asemenea erau premiile obţinute de legiune.⁶⁰ Fiecare legiune avea un arsenal întreg de subunităţi şi servicii. Astfel, pe lângă unităţile de infanterie artilerie (ballistarii), stegarii (vexilarii) aveau şi muzicieni care să orienteze pe câmpul de luptă tubicen, cornien, bucinator.⁶¹

Serviciul de securitate exista în fiecare legiune, astfel încât amintim: excubitor, aedithus, custos armorum. Escorta comandanţilor era asigurată de soldaţi cum ar fi: speculator, secutor, stator, domicularius. Cei ce inspectau câmpul duşman nu lipseau nici ei: procuralator, explorator. De asemenea, instrucţia avea şi ea reprezentanţi: campidoctor, doctor cohortis, magistri campi, exercitator, doctor armorum etc. Serviciile unei legiuni erau: de aprovizionare, de construcţii (un fel de geniu din zilele noastre, s.n.), între­ţinerea tehnicii, sănătate umană şi veterinară (pentru cai), dar şi sacerdoţi, birouri, officia (un fel de bănci pentru păstrarea soldei, s.n.), poliţia şi justiţia.⁶²