Analiza potențialului comunei ghizela
Yüklə 275,8 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Structura populaţiei ocupate pe sectoare de activitate Tabelul 5
- 3]. De asemenea
- 5. INFRASTRUCTURA
- Infrastructura de acces. În ceea ce privește infrastructura rutieră este foarte cunoscut faptul că o
- Infrastructura de sănătate.
- Infrastructura educaţională.
- Fondul locativ, 1 ianuarie 2010 Tabelul 6
4. SITUAȚIA ECONOMICĂ Este foarte cunoscut faptul că în întreg spaţiul rural românesc principala activitate este agricultura, care poate fi considerată coloana vertebrală a acestuia, acest lucru este valabil şi pentru comuna studiată, următorul tabel fiind foarte grăitor în acest sens. Structura populaţiei ocupate pe sectoare de activitate Tabelul 5
Sursa: Primăria comunei Ghizela, date prelucrate După cum se observă din tabelul 5 populaţia ocupată la 1 ianuarie 2010 număra 370 persoane, adică 31,86 % din totalul populaţiei. Din aceste 370 de persoane 260 lucrează în agricultură (70,27%). Majoritatea celor care sunt ocupaţi în agricultură lucrează cu timp parţial, ceea ce nu permite practicarea unei agriculturi performante atât din prisma timpului alocat cât şi a dotărilor tehnice şi financiare, astfel că agricultura practicată este o agricultură de subzistenţă. Practicarea unei agriculturi performante pe lângă partea financiară şi tehnică implică şi cunoştinţe de profil agricol, fie ele chiar şi minime. 
Figura 7. Structura populaţiei ocupate pe sectoare de activitate Mărimea fondul funciar al comunei analizate este de 9.207 ha, distribuite după cum urmează: 5.682 teren agricol și 3.525 teren neagricol. Terenul agricol de care dispune comuna este ocupat în mare parte de suprafața arabilă (56,67%) și de pășuni (28,32%). În urma intrării în posesie a terenurilor agricole, unii titulari au ales alternativa vânzării, alţii a cumpărării sau chiar a lăsării în paragină a terenurilor agricole. Pentru majoritatea sătenilor pământul este singura sursă de venit, singurul mod prin care îşi asigură existenţa. 
Figura 8. Structura terenului agricol pe clase de folosință Terenurile din comuna studiată sunt de o calitate mai slabă decât cele din zona de şes, clasa medie de calitate a terenurilor fiind clasa IV, motiv care atrage după sine randamente inferioare. În acelaşi timp suprafaţa agricolă nu este cultivată în totalitate, iar regimul termic este cel care restricţionează sortimentul de culturi agricole. Așadar, în anul 2009 mare parte a terenului arabil a fost ocupat de porumb (60,51%) și grâu (22,29), într-o proporție mai redusă cultivându-se cartofi, floarea soarelui și legume. 
Figura 9. Structura suprafețelor cultivate cu principalele culturi Producțiile obținute sunt, de asemenea, inferioare, acest fapt datorându-se dotării precare a gospodăriilor cu mașini și utilaje agricole, clasei de calitate inferioare a terenurilor și lipsei banilor pentru practicarea unei agriculturi la standarde ridicate. Pe teritoriul comunei serviciile de mecanizare sunt asigurate de fosta secție de mecanizare constituită în prezent sub forma unei societăți comerciale și de către localnicii care dețin mașini și utilaje agricole. În prezent în comună nu există nici o formă de asociere a localnicilor în vederea exploatării terenurilor agricole, localnicii fiind reticenți la această variantă prin care ar putea să-și lucreze terenurile aflate în proprietate cu un minim de efort atât fizic, cât și financiar. Din păcate, la nivelul comunei aproape că lipsesc micile afaceri agricole, spunem că aproape lipsesc pentru că se înregistrează câteva inițiative de afaceri în domeniul agricol, aflate într-o fază incipientă, și anume cultivarea plantelor medicinale, afacere demarată de către o persoană fizică autorizată, înființarea unei plantații de aluni (307 ha) de către o societate cu capital italian și o microfermă ale cărei produse sunt desfăcute la cantina deținută de aceasta în orașul Lugoj sau integrate în cadrul unor fabrici procesatoare. Chiar dacă zona din care face parte comuna analizată prezintă un potențial ridicat pentru creșterea animalelor în ultimii ani, efectivele de animale au înregistrat reduceri semnificative, fapt ce să datorează atât îmbătrânirii populației cât și lipsei posibilităților de valorificare a producțiilor animaliere, în special în cazul porcinelor și bovinelor. În ceea ce privește efectivele de ovine și păsări se înregistrează o creștere a acestora, acestea fiind destinate consumului propriu.
Activitatea industriei pe teritoriul comunei este aproape inexistentă, deși aceasta în trecut era strict legată de cariera de piatră în prezent nu se mai poate spune a același lucru. Cariera de piatră este exploatată de către o firmă româno-germană, marea majoritate a angajaților nefiind localnici. În ceea ce privește activitatea turistică, pe teritoriul comunei nu se poate vorbi despre așa ceva, întrucât în comuna Ghizela, nu există obiective turistice deosebite, însă aceasta prezintă potențial pentru practicarea turismului cultural și itinerant, în acest sens trebuie menţionate cele câteva de interes istoric şi cultural. În Ghizela se găsește Biserica romano-catolică construită între anii 1907-1909, construcţie din cărămidă arsă de o frumuseţe aparte, care necesită însă o renovare exterioară. În localitatea Sanoviţa întâlnim ca obiective Casa memorială Nicolae Ursu, Casa Naţională „Nicolae Ursu”, Biserica Ortodoxă (1797), Biserica greco-catolică (1911) și Cariera de Piatră (bazalt). Primele două obiective sunt legate de marele compozitor şi etnomuzicolog Nicolae Ursu, născut la data de 4 iunie 1905 în localitatea Şanoviţa dintr-o familie de ţărani și trecut în nefiinţă în anul 1969. Casa, numită din anul 2001 Casa Memorială Nicolae Ursu, a fost casa părintească a compozitorului, locul unde a copilărit, aceasta fiind construită de tatăl compozitorului, „Moş Colă a lu Prânzu”, pe numele său Nicolae Ursu. Renumit compozitor, dirijor de cor, folclorist, profesor și publicist, Nicolae Ursu, a explorat cu o rară dăruire şi cu o indiscutabilă competenţă, melosul popular fiind autorul mai multor suite pentru cor mixt, a capella şi solişti, reuşind să surprindă specificul cântecului bănăţean. Scrierea studiilor muzicologice i-a înlesnit cunoaşterea fenomenului muzical de pe poziţia Şcolii sociologice a lui D. Gusti, argument ce l-a ajutat la o înţelegere a valorii şi a sensului etic al muzicii populare. În acest context se înscriu lucrările cu caracter monografic despre manifestările muzicale din diferite localități. O merituoasă activitate a desfăşurat în cadrul Asociaţiei corurilor şi fanfarelor române din Banat, alături de Ion Vidu şi Iosif Velceanu. A publicat articole în presa locală, dar şi în unele reviste de specialitate: („Muzica”, „Luceafărul”’, „Armonia”, „Studii muzicologice” etc.). Se impun a fi amintite câteva culegeri, cercetări şi studii aparţinând marelui compozitor: Contribuţii muzicale la monografia comunei Sârbova, (Timişoara, 1939), O nuntă în Valea Almăjului (Timişoara, 1940), Îndreptar pentru culegerea cântecelor populare (Timişoara, 1942), Cântece şi jocuri din Valea Almăjului (Banat) (Bucureşti, 1958). De asemenea, a cules 200 de doine, cântece şi jocuri din Ardeal şi Banat, 600 colinde din aceleaşi zone, precum şi folclor muzical din zona Porţilor-de-Fier. Munca sa de folclorist a fost apreciată și de către G. Enescu, care a menţionat calităţile lucrărilor sale: meticulozitate, competenţă şi valoare documentară, fiind, după opinia lui Doru Murgu, primul folclorist care a clasificat jocurile în două subgrupe: cântece de joc cu text şi jocuri instrumentale [3]. De asemenea, în anul 1931 acesta a “readus la viață” Corul din Şanoviţa. Exploatată la început manual cariera de piatră are vechime de 150 de ani și a fost o permanentă sursă de venit pentru locuitorii comunei. Începând cu anul 2005 autoritățile locale organizează „Ziua bazaltului”, manifestare dedicată bazaltului care are loc în fiecare an în luna iulie, în localitatea Şanoviţa, unde, în trecut, se organiza Ziua Minerului, localnicii dorind să reînvie astfel această tradiţie. Cu această ocazie participanții la manifestare au posibilitatea să asiste la prezentări de unelte specifice prelucrării pietrei, la diverse competiţii în cadrul cărora concurenţii îşi vor dovedi măiestria în acest domeniu, să deguste mâncăruri tradiţionale şi să vizioneze costume populare din zona Banatului. Manifestarea se adresează localnicilor și tuturor celor care doresc să evadeze din atmosfera caniculară a oraşului şi să se relaxeze o zi sau două în mijlocul naturii. Amenajată corespunzător aceasta poate fi un punct de atracție pentru toți cei pasionați de geologie (studenți, cercetători, specialiști în domeniu etc.). De asemenea, alături de toate aceste obiective antropice, cadrul natural (flora, vegetația spontană, fauna) poate constitui punctul de plecare în practicarea turismului științific și itinerant în comuna analizată.
Drumurile din comuna studiată sunt modeste în comparaţie cu standardele europene pe majoritatea reţelelor şi fluxurilor de trafic. Starea carosabilului este satisfăcătoare, existând însă unele porţiuni care necesită reparaţii. Trotuarele diferă de la o stradă la alta, datorită lipsei de fonduri bugetare neputând fi reparate şi modernizate. Lungimea totală a străzilor din comună este de 27,92 km, acestea fiind asfaltate într-o proporție de 32,6%, pietruite - 50,21% și de pământ - 17,9%. Absenţa unui serviciu adecvat de transport îngreunează furnizarea de servicii de instruire, de educaţie şi de sănătate pentru populaţie. Astfel, transportul reprezintă o prioritate majoră pentru persoanele care locuiesc în această comună, în special în contextul tendinţei de concentrare a serviciilor în centrele urbane. Accesul locuitorilor la servicii de educaţie primară şi sănătate este stânjenit de serviciile subdezvoltate de transport, deoarece cadrele didactice și medicale naveta zilnic din zona urbană.
În comună nu există încă o reţea de canalizare, însă în acest sens s-au făcut demersurile necesare pentru accesarea fondurilor europene prin intermediul Consiliului Județean Timiș. Aceast fapt indică un risc foarte ridicat de poluare şi daune pentru mediul înconjurător, datorită faptului că apele uzate sunt evacuate la suprafaţa terenului sau în canale de deversare, fapt ce denotă o stare precară de igienă a gospodăriilor şi a localităţilor. Pe teritoriul comunei nu există rețea de distribuție a gazelor naturale, însă alimentarea cu gaze a comunei poate fi luată în perspectivă deoarece rețeaua magistrală de transport a gazelor naturale se află în imediata vecinătate a comunei. Standardele europene impun o serie de condiții care vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii în aşezările rurale, de aceea dezvoltarea sistemului de distribuţie al gazelor naturale pentru facilitarea alimentării comunei trebuie să constituie o prioritate strategică prin stimularea autorităților locale în realizarea demersurilor în vederea racordării la rețeaua de alimentare cu gaze naturale. Singura utilitate de care beneficiază în proporţie covârşitoare gospodăriile din comuna analizată este reprezentată de energia electrică, gradul de acoperire în ceea ce priveşte furnizarea de energie fiind de aproximativ 98%, ca urmare a unui program public de electrificare, desfăşurat între anii 1950 şi 1970, așadar, majoritatea reţelelor sunt vechi şi trebuie modernizate. Altfel spus, calitatea adecvată a serviciilor de furnizare a energiei electrice nu este garantată, din cauza variaţiilor de intensitate existente în reţeaua învechită sau a frecventelor căderi de tensiune. Trebuie menționat faptul că întreaga comună beneficiază de serviciul de iluminat pulic, în prezent realizându-se demersuri pentru modernizarea acestuia prin montarea lămpilor cu becuri economice. Salubrizarea comunei este asigurată de un contract încheiat cu o firmă specializată în colectarea gunoiului menajer (S.C. RETIM S.A. Timișoara). Colectarea gunoiului menajer realizându-se săptămânal. Infrastructura de telecomunicații acoperă în prezent serviciile de telefonie, radio-televiziune și poștă. La nivelul comunei se poate remarca faptul că telecomunicaţiile sunt bine reprezentate, aceasta dispunând de o unitate poștală, 4 posturi telefonice publice și peste 350 de posturi fixe, gospodăriile localnicilor beneficiind de serviciile a două societăți de telefonie fixă (ROMTELECOM, RDS). Se observă și o creştere a utilizării telefoniei mobile. De asemenea marea parte a gospodăriilor au acces la serviciul de televiziune prin cablu pus la dispoziție localnicilor de mai multe societăți. Infrastructura de sănătate. În raport cu mediul urban, asistenţa medicală este mult rămasă în urmă. În comuna analizată se asigură doar servicii sanitare primare, prin intermediul dispensarului medical aflat în satul Șanovița, care a fost de curând renovat. Pentru servicii sanitare de specialitate populaţia fiind nevoită să apeleze la unităţile medicale din cele două centre urbane. Din păcate, calitatea actului medical este scăzută, situaţie explicată prin slaba dotare cu aparatură de specialitate, de regulă învechită sau inexistentă. În raport cu numărul de locuitori, personalul calificat are o pondere neînsemnată, serviciile sanitare fiind asigurate de un singur medic, ceea ce, de asemenea, afectează calitatea serviciilor de îngrijire a sănătăţii. Mai trebuie menționat faptul că pe raza comunei nu există un punct farmaceutic sau un cabinet stomatologic. Infrastructura educaţională. Infrastructura educaţională este reprezentată la nivelul comunei de 3 şcoli (Școala cu clasele I-VIII Ghizela, școli cu clasele I-IV în Paniova și Șanovița). Numărul total de cadre didactice din şcolile de pe raza comunei este de 15. În anul 2008 și 2009 administraţia publică locală din comună a intervenit şi în administrarea şcolilor printr-o serie de investiţii menite să îmbunătăţească infrastructura şcolară. De asemenea, s-au asigurat resursele financiare pentru buna desfăşurare a activităţilor didactice. Pe parcursul anului școlar sunt organizate serbări cu diferite ocazii (8 Martie, Crăciun, sfârșit de an școlar etc.). De asemenea, toți locuitorii comunei au acces la un bogat fond de carte (aproximativ 3.500 volume) pus la dispoziție de biblioteca comunală. Infrastructura educațională este caracterizată de necesitatea accentuării procesului de reconversie şi adaptare a acesteia la cerinţele actuale ale pieţei forţei de muncă, în condiţiile în care existenţa unei forţe de muncă calificate constituie o condiţie de bază pentru atragerea investiţiilor şi în special a celor străine. Din nefericire, politica actuală care urmărește desfiinţarea şcolilor din satele mici, cu puţini elevi, nu face altceva decât să favorizeze apariţia analfabetismului. În ceea ce privește activitatea culturală, chiar dacă în trecut aceasta era în toi, cu un cor mixt, taraf, formație de teatru, de dansuri, recitatori etc. care participau la concursuri sau la spectacole organizate în comună sau în alte localități, în prezent aceasta nu este foarte bogată în comună. Toate satele aparținătoare comunei dispun de câte un cămin cultural acestea sunt folosite, de regulă, pentru nunți, botezuri, serbări școlare, manifestări cultural-religioase (ruga) sau diverse concursuri pe teme folclorice (ex. Lada cu zestre). Principalele manifestări cultural-religioase înregistrate în fiecare an în comună sunt ruga în localitățile Paniova (15 august), Șanovița (8 septembrie) și Ziua Bazaltului (20 iulie). Dată fiind situația actuală când activitatea economică a comunei nu cunoaște un grad foarte mare de diversificare, inițiativa locală lipsește și există un precedent în ceea ce privește activitatea culturală, atât școlile cât și căminele culturale pot fi antrenate în diverse activități cultural-artistice cu scopul de a asigura întărirea identității comunei și venituri alternative localnicilor (organizarea unor concursuri folclorice, târguri și concursuri pentru produse agroalimentare, produse de artizanat, animale etc.).
La 1 ianuarie 2010 populația comunei analizate dispunea de un fond de 520 de locuințe, în acest sens în ultimii ani înregistrându-se o evoluție favorabilă, atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. Unei gospodării îi reveneau în medie 2,26 persoane și 2,60 camere, iar suprafața locuibilă de care se bucura o persoană era de 20,65m2, aceste valori sunt foarte apropiate de cele înregistrate la nivelul întreg spațiului rural (tabelul 6). Fondul locativ, 1 ianuarie 2010 Tabelul 6
Sursa: Primăria comunei Ghizela, date prelucrate Referitor la comfortul gospodăriilor, se constată, de asemenea, o îmbunătățire a acestora. În ceea ce privește accesul la utilități, din totalul locuințelor 46,61% sunt racordate la rețeau de distribuție a apei, în cursul anului 2010 acest procent va crește deoarece și celelalte două sate (Paniova și Hisiaș) care în prezent nu se bucură de această facilitate vor fi racordate la rețeaua de alimentare cu apă, de semenea, 98% dintre gospodării beneficiază de instalație electrică. Pe teritorul comunei se mai găsesc 230 fântâni aflate în cadrul gospodăriilor, care în trecut reprezentau principala sursă de apă a localnicilor. Principala sursă de încălzire a locuinţelor este lemnul pe care locuitorii comunei şi-l procură din pădurea Hisiaş, Ghizela şi Paniova, prin Ocolul Silvic Timişoara. Din totalul gospodăriilor comunei doar 5,76% sunt prevăzute cu instalații de încălzire centrală, acestea folosind ca sursă lemnul. Dotarea cu grupuri sanitare este modestă, de regulă acestea sunt amplasate în curte sau grădină neexistând sistem de evacuare a dejecţiilor, doar 11,53% din totalul gospodăriilor dețin o baie, acestea fiind prevăzute cu fose septice. În ceea ce privește dotarea locuințelor cu aparate electrocasnice, situația este favorabilă, 78,84% dețin cel puțin o mașină de spălat rufe, 86,53% din locuințe au un frigider, 96% aparat radio și 95% cel puțin un televizor. Analiza de ansamblu a componentelor comunei Ghizela dezvăluie faptul că perspectivele dezvoltării comunităţii locale sunt afectate de rămâneri în urmă sub aspect economic, social şi infrastructural. Aceste grave rămâneri în urmă faţă de spaţiul urban, de situaţiile existente în ţările vecine sunt generate de: gradul ridicat de fărâmiţare a exploataţiilor agricole, existenţa unui sistem de pieţe nefuncţionale, atât pe linia schimburilor de produse, cât şi a tranzacţiilor cu terenuri agricole, ponderea mare a numărului de proprietari de exploataţii agricole aflaţi la distanţe foarte mari de exploataţii, slaba diversificare a culturilor agricole practicate, productivitatea extrem de scăzută atât în sectorul vegetal, cât şi în cel zootehnic, dificultăţi privind procurarea serviciilor de producţie agricole şi neagricole, nivelul slab al infrastructurii materiale şi sociale, mai ales în domeniul educaţional, sanitar, al dotării gospodăriilor ţărăneşti etc. Progresul economic generează o cerere crescândă pentru „ruralitate” deoarece oamenii cer spaţii din ce în ce mai multe şi mai bune în care să muncească şi să se deconecteze. De aceea, discrepanţa privind infrastructura din mediul rural reprezintă o provocare majoră la nivel naţional şi o constrângere critică pentru integrarea într-o Uniune Europeană extinsă, aspecte care trebuie să fie soluţionate la nivel politic. Faptul că orăşenii îşi stabilesc reşedinţe secundare în zonele rurale poate creşte presiunea asupra administraţiei în sensul extinderii infrastructurii publice rurale, însă şi al creşterii masei critice a gospodăriilor capabile să plătească pentru astfel de servicii în zonele rurale. Yüklə 275,8 Kb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
