Antrenament în creştinism 1

Lecţia 7

Să învingi ispitele

O experienţă de zi cu zi a omului în domeniul moral este constatarea unei puterni-

ce porniri sau atracţii de a face ceva ce ştie că nu e bine. Uneori putem să ne împo-
trivim cu succes, alteori cedăm. Acest imbold de a face ceva rău se numeşte „ispită".
Capacitatea noastră de a cunoaşte ispita şi de a ne împotrivi ei cu succes prin pute-
rea lui Dumnezeu are o influenţă profundă asupra progresului nostru în viaţa de
credinţă. Ea înseamnă o viaţă fie de victorie, fie de înfrîngere.

înţelesul cuvîntului „ispită"

în Biblie, cuvîntului „ispită" are mai multe înţelesuri.

1. 
   PUNEREA LA ÎNCERCARE sau testarea omului Üe către Dumnezeu în do-
   meniul credinţei este unul din înţelesuri (Geneza 22:1; Exod 15:25; 16:4). încercarea
   credinţei poate să fie directă, ca de exemplu porunca lui Dumnezeu către Avraam de
   a-1 sacrifica pe fiul său Isaac. Dar ea poate fi şi indirectă, de exemplu greutăţi şi per-
   secuţie în viaţă (Iacov 1:2-3; 1.Petru 1:6; 4:12). Aceste încercări nu ajută să-I dea lui
   Dumnezeu informaţii despre viaţa noastră personală, ci mai degrabă să dovedească
   autenticitatea credinţei noastre.
   
2. 
   PROVOCAREA lui Dumnezeu prin om e un înţeles negativ al acestui cuvînt
   (Exod 17:7; Fapte 15:10; l.Corinteni 10:9; Evrei 3:8). Cineva îl ispiteşte pe Dum-
   nezeu prin faptul că se îndoieşte de iubirea sau atotputerea Sa, prin faptul că vrea
   să-L oblige să procedeze prin acţiuni nebiblice, sau prin îndrăzneala de a-I provoca
   graţia printr-o revoltă continuă. Asemenea acţiuni pot stîrni mînia lui Dumnezeu
   (Psalm 106:29; Isaia 5:25).
   
3. 
   TENTAŢIA sau atracţia de a face ceea ce este rău în ochii lui Dumnezeu e cel
   mai răspîndit înţeles al cuvîntului „ispită" (Iacov 1:14; Galateni 6:1; l.Timotej 6:9;
   1 .Tesaloniceni 3:5). Acesta este şi conţinutul acestei lecţii. Dumnezeu nu ispiteşte
   niciodată pe om direct în acest mod (Iacov 1:13), deşi îi permite lui Satan s-o facă.
   El îi îngăduie de asemenea diavolului să pună din cînd în cînd la încercare pe cre-
   dincioşi sau chiar să-i chinuie (Iov 1:12; 2:3-6).
   

Cînd psalmistul strigă: „încearcă-mă şi cunoaşte-mi gîndurile", atunci aceasta in-
dică primul înţeles (Psalm 139:23). Provocarea adresată lui Isus de a Se arunca de
pe aripa templului şi a Se lăsa salvat de îngeri însemna să-L ispitească pe Dumnezeu,
încadrîndu-se la punctul al doilea. Aşa-zisul „Tatăl nostru" conţine propoziţia „nu
ne duce în ispită" (Matei 6:13) şi apoi cuvintele „ci ne izbăveşte de cel rău". De aici
vedem clar că se referă la punctul al treilea. înţelesurile individuale ale cuvîntului
„ispită" trebuie deosebite cu grijă. E încurajator să citeşti în Cuvîntul lui Dumnezeu:
„Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dum-
nezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, îm-
preună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda" (l.Corin-
teni 10:13). Dumnezeu foloseşte ispita pentru propriile Sale intenţii şi spre binele oa-
menilor. Prin ea face El vădite credinţa şi cinstea, dezvoltă anumite trăsături de ca-
racter, ca răbdarea, şi adesea prin ea duşmanii lui Dumnezeu sunt aduşi la tăcere.