Gyarmati Zsolt:
Spaţiul semipublic la începutul secolului XX. - Cafeneaua Clujeană
Viaţa cotidiană din trecut reprezintă una din temele mai puţin cercetate de istoriografia maghiară din România, iar problematica folosirii spaţiului public, semipublic şi privat în mediul urban încă nu a fost abordată. Cafeneaua - reprezentând o formă caracteristică a spatiului semipublic, avea un rol bine determinat în viaţa cotidiană urbană a secolului XIX şi în primele decenii ale secolului XX. În acest sens se poate afirma că avem de-a face cu una din cele mai frumoase amintiri lăsate în urmă de Monarhia Austro-Ungară. Funcţia acestei “instituţii” se află în strânsă legătură cu problemele spaţiilor de locuit, fapt ce dădea o motivaţie în plus oamenilor, să petreacă majoritatea timpului în sfera publică ori semipublică.
Studiul încearcă o reconstituire a unor aspecte legate de viaţa cafenelelor clujene din ultimul deceniu al regimului dualist, ca de exemplu: inventarierea, topografierea cafenelelor, clasificarea, apartenenţa socială a vizitatorilor, oferta cafenelei, jocurile de noroc practicate, rolul sexului frumos în acest mediu. În cadrul lucrării - datorită caracterului de pionereat - putem întâlni mai multe intrebări decât răspunsuri, dar se creionează tabloul colorat al acestui segment al vieţii cotidiene din Clujul de odinioară.
Hermann Gusztáv Mihály:
Arhiva Scaunlui Odorhei (schiţă istorică)
Studiul prezintă istoricul şi funcţionarea scaunului Odorhei, subîmpărţirea administrativă a acestuia în scaun mamă (Odorhei) şi filiale (Cristur şi Brăduţ), apoi în plăşi; funcţionarii care au deservit atribuţiile administrative şi judecătoreşti ale instituţiei (căpitanul, judele scăunal, judele regal, notarul, juraţii). Sunt prezentate schimbările intervenite ulterior în acest mod de organizare.
Arhiva instituţiei s-a păstrat la început la reşedinţele oficialilor scaunului, apoi în cetatea “Székely Támadt”, şi în sfârşit în încăperile amenajate în casa pretorială construită în 1733. Ea s-a aflat până la începutul secolului al XIX-lea în grija notarilor scăunali, fiind apoi preluată de arhivar. Ea conţine o cantitate de 300 de metri liniari de material documentar, majoritatea actelor fiind întocmite în limba maghiară, o parte mai mică în latină, cele din vremea lui Iosif al II-lea şi din perioada dintre 1850-1860 în limba germană. Cea mai veche piesă este un contract de vânzare din 1506.
Kápolnási Zsolt:
Procesul colectivizării in satul Ciceu (1949-1962)
În acest studiu mi-am propus cercetarea procesului de colectivizare în acest sat din judeţul Harghita, situat la 8 km. distanţă de Miercurea-Ciuc.
Principala mea întrebare a fost: cum au perceput oamenii satului evenimentele? Sursa principală de informaţie a acestei lucrări constituie setul de mărturii orale culese la faţa locului. În cele 16 interviuri am folosit următorul chestionar semistructurat:
a. Numele, prenumele, data naşterii, naţionalitate, religie, studii, poziţie socială.
b. Preluarea puterii de către comunişti.
c. Sistemul cotelor şi efectele lui.
d. Chipul agitatorului.
e. Intovărăşirile şi cooperativa de producţie.
f. Reacţii individuale şi de grup.
g. Efectele noului sistem.
Novák Károly István:
Morile clujene în oglinda socotelilor de la sfârşitul secolului al XVI-lea
Studiul de faţă încearcă prin prezentarea morilor, pe baza socotelilor, să surprindă un aspect mai puţin cunoscut al istoriei economice clujene din secolul al XVI-lea. Clujul, situat în centrul Transilvaniei, era în secolul al XVI-lea oraş liber regal, cu privilegii importante, care în pofida poziţiei sale geografice nefavorabile, dispunea de un sistem dezvoltat de breaslă, de industrie meşteşugărească semnificativă şi comerţ internaţional intens.
Pentru cercetarea acestei perioade, cărţile orăşeneşti ale Clujului, care sunt dintre primele apărute în Transilvania, constituie una din cele mai importante izvoare. În aceste cărţi se regăsesc şi socotelile care cuprind, lângă alte note economico-financiare, date privind tipul, structura, capacitatea de producţie şi modul de funcţionare a morilor, precum şi raporturile administrativ-financiare ale acestora cu oraşul Cluj. Analizarea acestor date poate contribui la o imagine mai conturată în privinţa tehnologiei vremii, legăturile dintre meşteşugari sau chiar efectele locale al “revoluţiei de preţuri” din Europa.
Róth András Lajos:
Laudaţia limbii materne în secolul al XVIII-lea
Studiul trece în revistă activitatea mai multor autori maghiari de diferite genuri de literatură, mai ales din secolul al XVIII-lea, autori care destăinuiesc de ce şi în ce condiţii creează în limba lor maternă, în speţă în limba maghiară (“limba natală”). Scriitorii citaţi aduc o contribuţie la ridicarea la rang de limbă cultă, literară a limbii maghiare, care în secolul amintit încă este plină de germanisme şi latinisme. Efortul în întemeierea limbii de specialtate a diferitelor tărâmuri de activitate, cum sunt dreptul, medicina, filosofia era un drum anevoios şi în cazul altor limbi, cea ce reiese şi din lecturile analizate. Oameni de ştiinţă, teologi, scriitori laici şi ecleziastici aduc aportul lor în acest sens, asumând riscurile de a fi criticaţi de posteriori pentru greşelile lor.
Analiza surprinde tripticul de idei, în jurul căruia se desfăşoară întregul proces de cristalizare a naşterii limbii literare maghiare: limba maternă, patriotismul, şi naţiunea care este în curs de formare. Originalitatea traducerilor din alte limbi, cum sunt germana, franceza, engleza constă în faptul că în timpul găsirii termenilor adecvaţi pentru limba maghiară cu păstrarea sensului original, de multe ori trecând cuvintele şi ideile prin prisma sufletelor lor, au adăugat sensului iniţial şi ideile lor proprii, creând opere originale în literatura maghiară. Şi au făcut tot acest efort în folosul naţiunii.
Ceea ce iese la iveală este rolul precumpănitor al sistemului de mecenatură fără de care ar fi fost de neconceput întreaga lor activitate de creaţie.
Dostları ilə paylaş: |
