III. Bioetica
Două dileme etice sunt luate în considerare. Unul se referă la decalajul dintre cunoștințele experților și informarea publicului în probleme legate de apărare și securitate. Celălalt punct se referă la dilema dintre deschiderea sau libertatea de informare și constrângerile de securitate națională.
Filosofia morală este studiată pe trei domenii sau nivele:
1) etica de gradrul I sau etica valoric-normativă (care se ocupă cu studiul teoriilor şi doctrinelor etice);
2) etica de gradul II sau meta-etica (care studiază limbajul moral);
3) etica aplicată (se ocupă cu analiza unor cazuri cu implicaţii etice particulare cum sunt: avortul, eutanasia, clonarea, transplantul, etica genomului, etc.).
Metaetica se axeaza pe problemele legate de natura conceptelor si judecatilor morale. Etica normativa se preocupa in principal cu stabilirea standardelor sau normelor de conduita si este de obicei asociata cu teoriile generale cu privire la cum ar trebui sa traiasca cineva.
Cel mai mare interes insa, este suscitat incepand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, de catre etica aplicata. Aceasta reprezinta aplicarea teoriilor normative la problemele morale practice.
In a doua jumatate a secolului al XX-lea insa, au devenit proeminente chestiunile legate de egalitatea rasiala si sexuala, drepturile omului si justitie, precum si cele legate de valoarea vietii umane, care au dat nastere unor controverse cu privire la avort si eutanasie. In stransa legatura cu acestea sunt si implicatiile etice ridicate de dezvoltarea tehnicilor de reproducere, cum ar fi fecundarea in vitro, bancile de sperma, manipularea genetica si clonare. De aceste probleme se ocupa bioetica.
Cuvantul “bioetica” a fost pentru prima oara folosit in Anglia, in anul 1970, de catre Potter si Hellegers, cu referire la etica mediului, respectiv la etica medicala[9] si provine din limba greaca (“bios”- viata si “ethos”- morala).
Conform Dictionarului Oxford, bioetica este “disciplina care studiaza problemele etice rezultate din progresele medicinei si biologiei”.
Punctul culminant al tehnologiei reproductive este dat de ingineria genetica. Probabil aceasta va fi tema dominanta in etica secolului XXI. Incercarile tot mai dese de clonare a oamenilor, dupa ce in prealabil s-a reusit clonarea mai multor animale, reprezinta o noua provocare pentru bioetica.
Bioetica este o disciplina care nu se limiteaza doar la teoretizarea pe marginea fundamentelor vietii, ci urmareste si impune oamenilor de stiinta norme precise privind comportamentul lor fata de ceea ce numim viata. Bioetica preia o serie de elemente si de principii din biologie si medicina, din deontologia medicala, dar si din alte discipline si domenii de activitate (cum ar fi: filosofia, sociologia, psihologia, dreptul) si pe baza lor, clarifica deciziile si alegerile posibile din punct de vederetehnic, in biologie, genetica si medicina.
La ora actuala, cateva paradigme de bioetica comparata privesc:
Dostları ilə paylaş: |