Asigurarea calităŢii şi eficienţei lucrărilor de infrastructură În construcţii caracteristici specifice şi cerinţe privind procedee tehnologice şi echipamente performante

Indicatorul global normat pentru costul consumului de combustibili şi lubrifianţi este:

, [lei/oră].

A.2.2. Costul consumului de energie electrică şi lubrifianţi

Indicatorul normat privind costul necesarului orar de energie electrică C_e poate fi stabilit cu relaţia 13.61, pag 45 din [1].

B. Cheltuielile tehnice

Cheltuielile tehnice C_T cuprind:

B.1. Cheltuielile de mentenanţă C_m;

B.2. Costul consumului de pneuri C_p;

B.3. Costul consumului de baterii de acumulatori C_b;

Respectiv:

C_T = C_m+ C_a+ C_b, [lei/oră] .

B.1. Cheltuielile de mentenanţă

Realizând mentenanţa maşinii, se păstrează starea tehnică normală de funcţionare şi se menţine capabilitatea tehnologică a acesteia.

Luând în considerare un indicator de cost mediu lunar al mentenanţei şi ţinând cont de timpul de utilizare efectivă, de condiţiile de lucru ale maşini (uşoare, medii, grele) şi de eventualele depăşiri ale duratei de bază, se pot stabili relaţii de calcul pentru evaluarea costului mentenanţei. În aceste relaţii se vor introduce datele de bază extrase din fişele de evidenţă a costurilor de mentenanţă, pentru fiecare maşină, corelate cu recomandările normativelor în vigoare.

Pentru programarea costului mediu orar al mentenanţei C_m se poate aplica relaţia:

, [lei/oră],

în care: c_m - este indicatorul de cost mediu lunar al mentenanţei maşinii pentru durata de bază de utilizare, în % din valoarea de înlocuire, care se extrage din Normativul privind asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor şi utilajelor de construcţii ( NE-003-1997 ); V_î - valoarea de înlocuire a maşinii, la nivelul anului în care se face programarea, în lei; V_p - valoarea de înlocuire a pneurilor speciale, în cazul maşinilor pe pneuri, la nivelul anului în care se face programarea, în lei; k_L -coeficientul de corecţie în funcţie de condiţiile de lucru ( uşoare, medii sau grele ) avute în vedere pentru maşina respectivă, (normativul NE-003-1997); k_H - coeficientul de corecţie pentru cazul în care maşina este folosită peste durata de bază de utilizare efectivă, (normative NE-003-1997); h_l -durata de funcţionare a maşinii, într-o lună, în ore.

Pentru determinarea lui V_i se are în vedere coeficientul de reevaluare c_r, care face compensarea diferenţei de curs valutar între anul efectiv de achiziţie şi anul de calcul.

Rezultă:

V_i = V_lc_r , [lei],

în care V_l este valoarea de intrare a maşinii, în lei.

Pentru programarea costului mediu anual al mentenanţei se are în vedere faptul că acesta nu este constant pe întreaga durată de utilizare a maşinii. Aceasta creşte accentuat odată cu creşterea duratei de funcţionare a maşinii.

Considerând o creştere liniară a costului mentenanţei, odată cu vârsta, estimarea costului mentenanţei într-un anumit an i, C_i se poate face cu relaţia

, [lei/an],

în care: i este numărul de ordine al anului de viaţă al maşinii; l_i - numărul de luni de lucru efectiv în anul i; N - numărul de luni de utilizare efectivă a maşinii până la scoaterea din serviciu; n - durata reală de întrebuinţare a maşinii, în ani; C_ml - costul mediu lunar al mentenanţei maşinii determinat cu relaţia:

C_ml = C_m³ h_l , [lei/lună],

Cunoscând C_m determinat mai înainte rezultă,

, [lei/lună].

Durata reală de întrebuinţare a maşinii sau durata de utilizare efectivă poate fi mai mare ca durata de bază, precizată de normativul NE-003-1997.

B.2. Costul consumului de pneuri

De regulă maşinile de construcţii sunt echipate cu pneuri speciale, de joasă presiune cu, sau fără cameră de aer.

Indicatorul normat pentru costul consumului orar de pneuri C_a (anvelope şi camere de aer, când este cazul) se determină cu relaţia:

, [lei/oră],

în care: n_a - este numărul de pneuri cu care este echipat utilajul sau mijlocul de transport; p_a - preţul unui pneu, inclusiv costul transportului şi al manipulării, în lei/buc.; r_a - factor ce ţine cont de cota de reparaţie a pneurilor; D_a - durata de utilizare a pneurilor, în ore (tabelul 13.8 pag. 49 din [1]).

Valorile orientative pentru durata de utilizare a pneurilor D_a şi factorul de corecţie a costului, în funcţie de cota de reparaţie a pneurilor ( când este cazul) sunt prezentate în tabelul 13.8. pag.49, din [1].

Pentru evaluarea corectă a acestor valori se poate constitui o bancă de date, determinată statistic, în funcţie de particularităţile structurale şi de exploatare a parcului de maşini sau se vor respecta recomandările fabricantului.

Durata de utilizare a pneurilor D_a poate fi evaluată pentru condiţiile concrete de exploatare a maşinii, cu o relaţie de tipul:

, [ore],

în care: D_s - este durata de utilizare standard a pneurilor (recomandată de producător ), în ore; c_i - coeficientul de corecţie corespunzător condiţiilor de exploatare( tabelul 50, pag. 13.9 din [1] ); i – indicele condiţiilor de utilizare , (i = 1…8 ).

Pentru cazul în care se iau în calcul indicatori diferiţi pentru cele două elemente din structura pneului(anvelopa şi camera), durata de utilizare D_a capătă forma:

, [lei/oră],

unde 1 este indicile pentru anvelopă iar 2 este indicile pentru camerade aer

B.3. Costul consumului de baterii de acumulatori

Costul consumului orar de baterii de acumulatori C_b se poate determina cu relaţia:

, [lei/oră] ,

în care: p_b - este preţul unitar al bateriei de acumulatori, loco şantier, în lei/buc; r_b - factor de corecţie ce ţine cont de cota de întreţinere (r_b=1,14); D_b - durata de viaţă a bateriei de acumulatori, în ore.

Pentru stabilirea duratei de viaţă şi a cotei de întreţinere a bateriei de acumulatori se poate constitui o bancă de date proprie sau se vor avea în vedere recomandările date de fabricant.

8.1.2. Cheltuielile fixe

Cheltuielile fixe C_F se mai numesc şi costuri constante sau de proprietate. Acestea se referă la cheltuielile de bază ale unei societăţi comerciale cu profil de mecanizare a lucrărilor de construcţii şi care se manifestă numai pentru simplul fapt că societatea economică respectivă, există în funcţiune.

Variaţia acestor costuri nu poate fi influenţată decât prin decizii manageriale sau prin modificări ale legislaţiei sau ale taxelor şi impozitelor. În aceste costuri se cuprind:

A. cheltuieli de amortizare, A

B. dobânzi la credite bancare, D

C. impozite şi taxe, I+T

Adică cheltuielile fixe, matematic se exprimă sub forma:

C_F = A + D + I + T, [lei/oră].

A. Cheltuielile de amortizare

Amortismentul A se constituie ca parte din cheltuielile de investiţii pentru dotarea cu utilaje şi mijloace de transport, precum şi cu alte mijloace fixe. Acesta reprezintă costurile necesare pentru recuperarea investiţiei şi reînnoirea mijloacelor fixe la scoaterea lor din serviciu.

Amortismentul A se recuperează, parte cu parte, din preţul de vânzare al producţiei şi se concretizează în fondul de amortizare.

Cheltuielile de amortizare se stabilesc în funcţie de durata normată de serviciu a mijloacelor fixe.

În condiţiile economiei de piaţă această durată de amortizare trebuie să se stabilească în concordanţă cu viaţa economică a mijlocului fix, care este de regulă, mai mică decât viaţa tehnică evaluată, ca urmare a uzurii morale.

În funcţie de opţiunea economică a societăţii comerciale se pot adopta trei moduri de stabilire a normei de amortizare, având în vedere regimurile de amortizare agreate de legislaţia în vigoare;

► amortizarea liniară, care se realizează prin includerea uniformă în cheltuieli de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix.

Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe;

► amortizarea degresivă, care consta în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:

- 1.5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 şi 5 ani;

- 2.0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 şi 10 ani;

- 2.5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.

OBS: Aceşti coeficienţi pot fi modificaţi numai prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor;
► amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Amortizările anuale pentru exerciţiile (etapele, perioadele) următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi. Pentru calculul amortismentului A se aplică relaţii specifice regimului de amortizare considerent.

Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijlocului fix şi se include în cheltuielile de exploatare .

În cazul amortizării liniare se aplică relaţia:

, [lei/oră] ,

în care: V_I - este valoarea de intrare a maşinii care include costul de achiziţie al acesteia la care se adaugă costurile implicate pentru transport şi pentru montare la sediul agentului economic, în lei; V_R - valoarea reziduală a maşinii, respectiv valoarea care se poate recupera la scoaterea din funcţiune, determinată cu o cotă parte din valoarea de intrare(V_R= rV_I, folosind un coeficient r = 0,1-0,15), în lei; r - coeficientul de recuperare; N- durata normală de utilizare, conform legislaţiei în vigoare, în ani; H - durata anuală de utilizare prevăzută de agentul economic, în ore/an.

B. Dobânzile creditelor bancare

Eventualele credite folosite pentru achiziţionarea maşinilor sunt purtătoare de dobânzi, care trebuie reflectate în tarife sub formă de costuri fixe.

Valoarea dobânzii D, aferente creditului, raportate la ora de funcţionare a maşinii, se calculează cu relaţia:

, [lei/oră]

în care: N_l - este numărul de luni în care se rambursează creditul(N_l = 12N); r_d -rata anuală a dobânzii, în %.

C. Impozitele şi taxele

Impozitele şi taxele, care se percep utilajelor şi mijloacelor de transport, trebuie incluse în tarife.

Aportul impozitului I se calculează cu relaţia:

, [lei/oră],

în care I_A este impozitul anual, în lei/an.

Taxele percepute T vor fi cuprinse în costurile orare folosind relaţia:

, [lei/oră] , (3.25)

în care: T_i-este tipul de taxă anuală percepută asupra maşinii exclusive impozitele( taxe de asigurare, taxă de drumuri, etc), în lei/an; i- indicele tipului de taxă; n - numărul de taxe percepute anual.

8.1.3. Cheltuielile indirecte ( programate )

Cheltuielile programate însumează cheltuielile indirecte implicate de producţie şi de administraţie, reprezentate prin:

- cheltuielile de amortizare pentru clădiri, autovehicule de deservire administrativă, mijloacele fixe de birotică, etc ;

- drepturile salariale inclusiv sarcinile sociale aferente pentru personalul administrative (de conducere şi din compartimentele funcţionale);

- cheltuielile pentru utilităţi de asigurare a conducerii şi administraţiei reprezentate prin energie electrică, energie termică, combustibili, apă canalizare, telefon, fax, internet, poştă, etc.

- cheltuielile cu instruirea personalului;

- cheltuielile de publicitate şi alte acţiuni promoţionale;ţ

- cheltuielile cu sponsorizări;

- cheltuielile cu protecţia muncii reprezentate prin echipamente de protecţie, mijloace şi sisteme de avertizare, cursuri de instruire, etc.;

- cheltuielile cu paza şi securitatea activelor societăţii comerciale, etc;

Cheltuielile programate sunt considerate cheltuieli indirecte de administraţie C_I şi se evaluează printr-o cota globală raportată la totalul costurilor directe de producţie:

, [lei/oră],

în care: r_i reprezintă cota costurilor indirecte programată de managementul societăţii comerciale, în %; C_P - cheltuielile directe de producţie, în lei/oră;

8.1.4. Cheltuielile de dislocare

Cheltuielile de dislocare sunt cheltuielile ce apar ca urmare a deplasării utilajelor de la furnizor la beneficiar şi invers, în vederea efectuării prestaţiilor tehnologice. Acestea sunt percepute direct de către beneficiar şi cuprind:

A. cheltuielile de transport C_TR;

B. costul montării-demontării C_MD;

C. costul chiriei pe perioada montării-demontării C_CH^MD;

Relaţia de calcul pentru costurile de dislocare sunt:

C_D= C_TR +C_MD +C_CH^MD, [lei]

A. Cheltuielile de transport

La calculul cheltuielilor de transport se întâlnesc trei situaţii distincte, corespunzătoare modului de transport al utilajului de la bază la şantier:

- transport prin autopropulsie;

- transport prin remorcare;

- transport purtat(îmbarcat pe trailer sau pe vagon CF).

A.1. Costul transportului utilajelor autopropulsate C^A_TR se calculează cu relaţia:

, [lei],

în care: D_T - este distanţa de transport, în km; v_m - viteza medie de deplasare, în km/oră; C_T⁰ - tariful orar de închiriere, în lei/oră; C_cl - costul orar al combustibililor şi lubrifianţilor, în lei/oră.

A.2. Costul transportului utilajelor remorcate C_TR^R se calculează cu relaţia:

, [lei],

în care: C^R_t este tariful pentru timpul de utilizare al remorcherului, în lei/oră; C^R_p -tariful pentru parcursul realizat al remorcherului, în lei/km;

Celelalte notaţii au semnificaţia de la relaţia anterioară.

a3. Costul transportului utilajelor purtate C^P_TR se stabileşte în funcţie de tipul mijloacelor folosite:

- Cu trailere trase de remorchere:

, [lei] , (3.30)

în care: M este masa utilajului, în t; a - tariful pentru îmbarcare-debarcare pe trailer, în lei/t; C^T_t - costul pentru timpul de utilizare a trailerului, în lei/oră; C^T_p- costul pentru parcursul realizat de trailer, în lei/km;

- Cu autocamionul:

, [lei], (3.31)

în care b este costul mediu al transportului auto, în lei/tkm;

- Pe calea ferată:

, [lei], (3.32)

în care: a’ este tariful operaţiunilor de îmbarcare-debarcare pe vagon CF, în lei/t; p - costul mediu al transportului CF, în lei;

În cazul când convoiul de transport implică şi alte tipuri de mijloace se adaugă la costul transportului şi costurile acestor mijloace, calculate conform metodologiei prezentate la paragraful 4.2.

b. Costul montării-demontării. Costul montării-demontării C_MD, se determină prin antecalculaţie sau se extrage din tarifele normate pe tipuri de utilaje. În acest scop se realizează o bancă de date pentru tipodimensiunile de utilaje aflate în dotare.

c. Costul chiriei pe perioada montării-demontării

Costul chiriei pe perioada montării-demontării C_CH^MD se calculează cu relaţia:

C_CH^MD=8(Z_M+Z_D)C^o_T, [lei], (3.33)

în care: Z_M este durata normată (efectivă) a montării, în zile; Z_D - durata normată (efectivă) a demontării, în zile.

8.1.5. Tariful pentru închirierea utilajelor de construcţii

Pentru adoptarea strategiei tarifelor de închiriere se au în vedere trei politici de orientare:

- după nivelul cererii de închiriere, în cazul unei concurenţe slabe sau inexistente, când se pot percepe tarife care să asigure un profit maxim;

- după concurenţă, în cazul unei concurenţe medii sau puternice, când se percep tarife aliniate la oferta concurenţei, sau mai mici decât acestea, pentru asigurarea accesului pe piaţă;

- după costurile de exploatare înregistrate când se percep tarife, calculate pe baza costurilor reale, având în vedere recuperarea acestora şi obţinerea unui profit moderat.

Indiferent de strategia de tarife aplicată, evaluarea costurilor de exploatare reale înregistrate de maşinile de construcţii, ca un reper al politicii de tarife, trebuie făcute necondiţionat. În acest mod, printr-o informare operativă, se poate ţine sub control politica de preţuri a concurenţei asigurându-se astfel, o elasticitate a tarifelor percepute.

La costurile de exploatare reale se aplică cota de profit dorită şi realistă, în contextul economic al pieţei având în vedere tarifele concurenţei.

Tariful de închiriere cuprinde următoarele categorii de costuri:

- costuri variabile C_V;

- costurile fixe C_F;

- costurile îndirecte de producţie şi de administraţie C_I.

Aceste costuri reprezintă costurile de exploatare a maşinilor.

8.1.5.1. Modalităţi de exprimare a tarifului de închiriere

În funcţie de condiţiile de întocmire a contractului de închiriere se pot ivi unele situaţii, care să necesite exprimarea diferenţiată a tarifului de închiriere. În acest sens se au în vedere trei aspecte:

► modul de raportare tarifului:

- pe ora de funcţionare, exprimat în lei/oră;

- pe unitatea fizică de producţie, exprimată în lei/ UM_R;

►modul de decontare a consumului de combustibil şi lubrifianţi;

- tariful cuprinde costul consumului de combustibil şi lubrifianţi;

- tariful nu cuprinde costul consumului de combustibil şi lubrifianţi.

► modul de deservire al maşinii:

- cu mecanic deservent pus la dispoziţie de furnizor;

- fără mecanic deservant.

Maşinile şi utilajele grele de construcţii şi mijloacele de transport tehnologic se închiriază numai cu personal deservent. În acest caz salariul mecanicului este inclus în tariful de închiriere aplicat.

Obs. De regulă se practică tariful pe ora de funcţionare C_T⁰ fără cuprinderea costului combustibilului şi lubrifianţilor.

Pentru determinarea tarifului de închiriere pe unitatea fizică a utilajului C_T^f se are în vedere că relaţia dintre cele două moduri de raportare a tarifului este următoarea:

C^f_T = C_T⁰ N_de , [lei/UM_R],

în care: C_T⁰ este tariful de închiriere orară, în lei/oră; N_de - norma de deviz a utilajului, în ore/UM_R

8.1.5.2. Calculul tarifului minim pentru închirierea orară a utilajelor de construcţii

Considerând costurile variabile C_V , costurile fixe C_F şi costurile indirecte raportate la ora de închiriere, tariful de închiriere orară C_T⁰ se calculează cu relaţia:

C_T⁰ = C_V +C_F +C_I+P, [lei/oră],

în care P este profitul programat, în lei/oră.

Pentru stabilirea profitului se are în vedere o cotă rezonabilă cuprinsă între 5-10% din celelalte cheltuieli:

P=c_P(C_V+C_F+C_I), [lei/oră],

în care c_p este cota de profit, ( c_p=0,05-0,1).

În funcţie de modul de decontare a consumului de combustibil şi lubrifianţi costurile variabile C_V, vor cuprinde sau nu aceste cheltuieli, după caz.

În continuare se prezintă modalitatea de calcul a tarifului în cazul cel mai general şi anume cu considerarea costului combustibilului şi lubrifianţilor.

C_T⁰=(1+c_p)(C_V+C_F+C_I), [lei/oră],

respectiv:

, [lei/oră]
8.1.6. Tarife pentru închirierea mijloacelor de transport auto

Pentru decontarea cheltuielilor de transport cu mijloace auto, în general, se foloseşte un sistem de tarifare, bazat pe tarife binomiale reprezentate de două componente:

- tariful pentru timpul de utilizare;

- tariful pentru parcursul realizat.

Acesta este un sistem tradiţional aplicat deopotrivă pentru transportul de mărfuri şi pentru transportul tehnologic în construcţii.
Transportul tehnologic în construcţii are particularităţi specifice, care îl diferenţiază din punct de vedere al modului de desfăşurare a ciclului de transport, faţă de transportul general de mărfuri. Ca urmare, a fost necesar să se gândească şi un sistem de tarifare similar tarifului de închiriere pentru utilajele de construcţii. În acest caz se poate vorbi de un tarif pentru exploatarea orară a mijloacelor de transport tehnologic în construcţii.