Asociaţia front societatea de Analize Feministe Ana revista presei

Norica Nicolai (PNL) salută numirea Ancăi Boagiu (PDL) în funcția de vicepreședinte PPE

Digi 24, 18 octombrie 2012

Norica Nicolai, europarlamentar PNL, invitat al lui Luca Niculescu în emisiunea „Imparțial” de joi seara, consideră că senatorul Opoziției, Anca Boagiu, merita să fie numită vicepreședinte al PPE.

Chiar dacă Anca Boagiu este membru al Opoziției, Norica Nicolai, europarlamentar PNL, s-a bucurat pentru numirea ei drept vicepreședinte al PPE.

„Mi se pare foarte important și eu mă bucur că este și o femeie, ceea ce, din punctul meu de vedere, este salutar. PPE promovează destul de multe femei în funcții de conducere și cred că Anca Boagiu, după o carieră îndelungată în politică, merita această onoare și inclusiv colegii din Partidul Democrat Liberal. Cred că trebuie să ne bucurăm pentru orice român care accede într-o funcție de acest nivel”, a declarat Norica Nicolai, în emisiunea „Imparțial”.

Senatoarea PDL Anca Boagiu a fost aleasă joi vicepreședinte al Partidului Popular European, la congresul ale cărui lucrări au loc la București. PPE și-a ales conducerea, dar bătălia s-a dat pentru cele zece funcții de vicepreședinte. Au fost 13 candidați, iar Anca Boagiu este primul reprezentant al României care accede într-o astfel de funcție în PPE.

http://www.digi24.ro/stire/Norica-Nicolai-PNL-saluta-numirea-Ancai-Boagiu-in-functia-de-vicepresedinte-PPE_51534

SOCIAL

Majoritatea victimelor traficului de persoane în UE provin din România şi Bulgaria, relevă Cecilia Malmstrom

Agerpres, 18 Octombrie 2012

Majoritatea victimelor traficului de persoane provin în cadrul Uniunii Europene din România şi Bulgaria, iar în afara blocului Celor 27 din China şi Nigeria, a declarat joi comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmstrom, cu ocazia Zilei UE împotriva traficului de persoane, în cadrul unei conferinţe desfăşurate la Bruxelles care îşi propune să definească acţiunile viitoare în domeniu.

Comisarul pentru afaceri interne a spus în discursul său că traficul de fiinţe umane este 'una dintre cele mai teribile crime ale timpului nostru, care îi afectează pe oamenii cei mai vulnerabili din societatea noastră'. Conform statisticilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii din iunie 2012, la nivel global există aproape 21 de milioane de victime şi în UE circa 880.000.

'Datele Eurostat arată că femeile şi fetele reprezintă aproape 80% din victimele traficului de fiinţe umane în UE şi că trei sferturi din victime au fost traficate pentru exploatare sexuală. Deci, în mod clar, traficul are o dimensiune sexuală. Ştim, de asemenea, că majoritatea victimelor din UE provin din România şi Bulgaria. Victimele din afara UE provin în principal din Nigeria şi China. Mai departe, observăm că traficul internaţional, în cadrul căruia cetăţenii UE sunt traficaţi în propria lor ţară sau în alt stat membru, este în creştere', a spus comisarul european pentru afaceri interne.

Cecilia Malmstrom a vorbit despre directiva 36 din 2011 privind traficul de fiinţe umane, care armonizează în statele UE definirea infracţiunii şi pedepsele şi 'impune prevederi solide pentru a ajuta la inculparea traficanţilor, protecţia victimelor, asigurarea de sprijin şi asistenţă pentru acestea'.

Statele membre trebuie să transpună directiva în lege până la 6 aprilie 2013, iar comisarul pentru afaceri interne a cerut statelor membre să se asigure că vor face acest lucru la timp şi că vor include în reglementări 'mecanisme pentru identificarea timpurie şi protecţia victimelor'.

Ea a mai prezentat, cu acest prilej, şi câteva dintre elementele strategiei UE pentru 2012-2016 pentru eradicarea fenomenului, printre care ameliorarea mecanismelor de identificare, protejare şi asistare a victimelor, creşterea ritmului investigaţiilor şi inculpării traficanţilor prin stabilirea de unităţi specializate în traficul de fiinţe umane şi acţiuni concertate cu alte state şi organizaţii pentru coordonarea în combaterea fenomenului în afara UE

http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/153176-Majoritatea-victimelor-traficului-de-persoane-in-UE-provin-din-Romania-si-Bulgaria-releva-Cecilia-Malmstrom-Corespondenta-Agerpres-.html

Cine se ocupă de victimele traficului uman în România?

Totb, 18 octombrie 2012

Imaginaţi-vă că sunt strânşi la un loc toţi oamenii din România; adăugaţi cu generozitate şi populaţia Bulgariei. Cam atât de multe sunt victimele traficului de persoane şi ale sclaviei moderne: 27 de milioane în toată lumea. Chiar dacă le-am salva pe toate mâine, lumea nu ar devein mai roz. Asta fiindcă la fel de importante sunt măsurile sociale luate înainte de fiecare răpire şi după ce un om este salvat.

Interviu de Laura Ștefănuț

“Proiectele de incluziune socială, de nondiscriminare, împotriva vulnerabilităţii economice sau a violenţei casnice, toate sunt corelate cu lupta împotriva traficului de persoane”, explică într-un interviu Graţiela Anghelus, de la Centrul Raţiu Pentru Democraţie (CRD), un ONG care lucrează cu victime ale traficului de persoane de peste șase ani. Graţiela e asistentă socială, ceea ce înseamnă că e printre primele persoane care discută cu victimele, într-o colaborare complexă între instituţii ale statului sau nonguvernamentale. Se ocupă în special de cazurile de exploatare sexuală, deși traficul poate fi de mai multe feluri. În ultimul timp, exploatarea prin muncă este practicată din ce în ce mai des.

Astăzi e ziua europeană împotriva traficului de persoane, iar Graţiela şi ceilaţi membri ai CRD vor coordona flashmoburi în 26 de localități naţionale şi internaţionale, printre care Turda, București, Bacău, Deva, Cluj-Napoca, Petroșani, Ploiești, Întorsura Buzăului, Târgu -Mureș, Iași, Düsseldorf, New Jersey, Budapesta, Madrid și Lisabona. Anul trecut, 1.500 de persoane din România, SUA și Ungaria au luat parte la protestele organizației. Tot în 2011, pe teritoriul țării noastre au fost condamnați 276 de oameni pentru trafic de persoane, dintre care 79% au fost bărbați. Anul acesta, CRD a asistat de opt victime, dintre care un singur bărbat, traficat pentru muncă în Germania. Restul sunt femei exploatate sexual.

Cum intri în contact cu o victimă?

Grațiela Anghelus: Suntem solicitaţi fie de victimă, fie de ANITP (Agenția națională împotriva traficului de persoane) sau ONG-uri internaționale, pentru a-i oferi încredere şi susţinere. Îi găsim adăpost și colaborăm cu alte ONG-uri care oferă asistență. În prezent, e vorba de șase ONG-uri din România de acest fel.

Ce se întâmplă după ce cunoști victima?

Împreună cu fiecare supravieţuitor identificăm problemele şi le prioritizăm. În primul rând, au nevoie de acoperirea nevoilor de bază: îmbrăcăminte, produse de igienă, acoperirea costurilor de transport pentru a putea participa la şedinţele de consileire prihologică sau socială. Multe dintre victime au probleme de sănătate. Apoi intervine nevoia de a a găsi o modalitate de a face bani, ceea ce e o problemă fiindcă multe dintre fetele exploatate sexual au nevoie de cursuri de orientare profesională, dar nu toate îndeplinesc condiţiile minime de participare la un astfel de curs. Nu au cele 8 clase obligatorii, cerute de legislația din România.

Cum rămâne cu fetele care nu pot urma cursurile fiindcă nu au terminat 8 clase?

Spre exemplu, în cazul unei fete care nu știa să scrie și să citească, am vorbit cu o educatoare care urma să îi predea. În alte cazuri, fetele se angajează cu ajutorul persoanelor din jurul lor, care le știu situația și le găsesc un loc de muncă.

Care e reacția la nivel social față de victime?

Din păcate, foarte multe sunt discriminate în momentul în care încearcă să îşi refacă viaţa. În comunităţile în care se află că au trecut printr-o situaţie de exploatare, fie sunt privite ca nişte femei uşoare, care au întreţinut relaţii sexuale contra cost, fie sunt considerate proaste că au avut încredere în cine nu trebuia şi sunt acuzate că “şi-au făcut-o cu mâna lor”. Restabilirea relaţiilor sociale şi redobândirea rolurilor în societate presupun un proces lung care poate dura până la câţiva ani. Multe fete cedează și ajung din nou victime.

Dar la nivel instituțional, care sunt punctele slabe în România?

Spre exemlu, în timp ce adăposturile/centrele administrate din bugetul public sunt insuficiente, cu probleme de dotare sau nu sunt considerate drept o opţiune de victimele traficului de persoane, cele adminsitrate de ONG-uri sunt neîncăpătoare pentru cererea existentă.

Pe de altă parte, ar fi mai bine ca planurile de acţiune împotriva traficului [de persoane] să fie elaborate anual şi să ţină cont de specificul local. În prezent, există strategii naţionale pe doi ani, care sunt stabilite la Bucureşti şi trebuie aplicate ca atare în toată ţara, însă fiecare judeţ are specificul lui: fie sunt mai multe cazuri de victime, fie nu există ONG-uri, şi tot aşa.

În prezent, o altă problemă e că în România coordonatorul programelor naționale împotriva traficului –ANITP – este și instituția care raportează la nivel internațional despre rezultatele sale. S-a cerut crearea unui Raportor național independent, care să monitorizeze activitatea ANITP (n.r. – acesta s-ar putea asigura ca instituția de stat să nu raporteze tot timpul rezultatele într-o manieră pozitivă).

În anul 2012, au fost totuşi elaborate şi aprobate două documente de politică publică foarte importante pentru lupta împotriva traficului de persoane: Strategia Naţională împotriva Traficului de Persoane 2012-2016 şi Planul Naţional de Acţiune împotriva Traficului de Persoane 2012-2014, care prevăd nevoia de colaborare între instituţiile guvernamentale.

Care sunt zonele cu cea mai mare incidență în ceea ce priveşte traficul de persoane?

Cred că riscul este la fel de crescut atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, însă majoritatea cazurilor provin din mediul rural. În raportul de ţară al ANITP pentru primul semestru din 2011, Iaşi este judeţul cu cel mai mare număr de victime identificate.

Cum evoluează fenomenul în România?

Acelaşi raport ANITP reflectă o creştere a numărului de victime de gen feminin exploatate sexual. Cred că traficul de persoane pentru exploatare prin muncă este de asemenea în creştere, însă este foarte puţin vizibil, ceea ce împiedică implementarea măsurilor necesare. Mai cred și că reţelele de traficanţi folosesc tot mai puţin abuzul fizic şi mai mult abuzul şi constrângerea emoţionale a victimelor.

Adică?

Traficanţii supun victimele abuzurilor emoţionale repetate ameninţându-le că în cazul în care nu respectă condiţiile impuse de aceştia, vor avea de suferit persoanele apropiate (părinţii, fraţii, surorile, copiii victimelor) sau că vor prezenta poze şi filmuleţe compromiţătoare cunoscuţilor. Pentru a pune presiune, traficanţii le spun victimelor că ei le protejează, că nu s-ar descurca fără sprijinul lor, că lor de fapt le pasă de ele şi că doar dacă sunt ascultătoare le va fi bine.

În acelaşi timp, metoda „Lover Boy“, de racolare a tinerelor în urma stabilirii unei relaţii intime cu acestea, rămâne de actualitate. În acest caz, victimele sunt îndrăgostite de traficant şi speră ca împreună să îşi facă un viitor. Acceptă abuzurile traficantului pentru a-i face acestuia pe plac şi pentru a-l ajuta în false probleme (datorii).

Care este profilul traficantului?

Depinde de situaţie, însă de cele mai multe ori regăsim traficantul racolator (femeie sau bărbat) în rolul salvatorului. Cei care apar atunci când victimele au mare nevoie de suport şi sprijin. Fie că vorbim despre sprijin material sau suport emoţional, traficantul racolator e încântat să ajute victima, să-i ofere o viaţă “perfectă”. Din câte am văzut, sunt atât femei, cât şi bărbaţi cu studii medii. Afişează o imagine de bunăstare şi fac să pară că pot acoperi nevoile victimelor.

Câţi bani se estimează că sunt implicaţi în reţele de trafic?

Este foarte greu de estimat, dar știm că în cazul exploatării sexuale se dau aproximativ 70 Euro/ oră iar fiecare fată are în medie 7 clienţi/ zi şi lucrează cel puţin 6 zile/ săptămână. În acest caz, fiecărei persoane i se cuvin 2940 Euro/ săptămână şi 11760 Euro/ lună. Din aceşti bani, victimele traficului de persoane nu primesc absolut nimic. Din contră, ajung să aibă datorii foarte mari la traficanţi, având în vedere că aceştia pretind bani pentru cheltuieli false.

Voi cum vă descurcaţi cu fondurile pentru lupta împotriva traficului şi reintegrarea victimelor?

Nu este foarte uşor să obţinem finanţare. Până acum nu am reuşit să găsim reprezentanţi ai mediului de afaceri interesaţi de susţinerea unor astfel de proiecte în mod direct pentru că vorbim despre beneficiari pe care ei nu îi vor cunoaşte sau nu îi vor vedea decât cu acordul acestora. Am organizat evenimente de strângere de fonduri şi cea mai mare parte a costurilor este acoperită în continuare de Raţiu Family Charitable Foundation, Londra. Ne bazăm foarte mult pe resursele existente în comunitate: centrele de asistare cu cazare deja existente, proiectele implementate de partenerii organizaţiei care oferă servicii gratuite de orientare profesională, organizaţii partenere şi colaboratori care îşi pun la dispoziţie serviciile de consiliere psihologică în mod gratuit.

La nivel guvernamental cât şi cum se alocă fonduri?

În România au fost implementate proiecte de asistare a victimelor traficului de persoane cu finanţare guvernamentală prin intermediul Programelor de Interes Naţional (PIN), însă, din păcate, începând cu anul 2009, aceste finanţări nu au mai fost disponibile, nu știu să existe explicații oficiale pentru această situație. La nivel internațional, cunosc cazul regiunii Trento din Italia, unde toate proiectele de asistare a victimelor sunt finanţate de către autorităţile locale. La fel se întâmplă şi în Marea Britanie.

Pe ce trebuie să se bazeze campaniile ONG-urilor împotriva traficului de persoane?

Există foarte multe campanii de prevenire a traficului de persoane, însă majoritatea utilizează mijloace clasice de transmitere a mesajului şi abordează, în mare măsură, doar lipsa de informare a populaţiei generale sau a tinerilor în special. La fel de important, dacă nu mai important, este să abordăm cauzele care fac posibil traficul. Fiind vorba de cauze sociale și economice, e nevoie de programe de incluziune socială, de nondiscriminare, împotriva vulnerabilităţii economice sau a violenţei casnice. Toate sunt corelate cu traficul de ființe umane, deși nu sunt privite ca atare de obicei.

http://totb.ro/cine-se-ocupa-de-victimele-traficului-uman-in-romania