Bhagavad-gita
Yüklə 0,82 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Zeul Varuna
Zeul Agni
 Conform mitologiei Indiei, Agni reprezinta zeul focului si focul destinat sacrificiilor. Simbolizand in acelasi timp si Soarele si Fulgerul, Agni nu este o divinitate oarecare printre altele deoarece este mediatorul intre toti ceilalti zei, iar pentru oameni este ordonatorul ritualurilor, focul sacrificiilor. El este cel care apartine tuturor oamenilor, fiind numit Ogni la slavi, Ugnis la lituanieni si Atar la iranieni.
Agni este focul in toate formele sale: in cer este Soarele unde apare in toata splendoarea sa, in paduri unde izbucneste, in camine unde incalzeste atmosfera. De asemenea se manifesta si in fierbanteala maniei si in cea a digestiei. Orice flacara este Agni. Agni orbeste cu stralucirea sa si lumineaza tot ce-l inconjoara. Fiind zeul focului si avand Soarele ca simbol , el daruieste lumina tuturor, incalzind si binecuvantand cu razele sale. Este foarte batran, originile sale pierzandu-se in negura vremurilor si totodata este tanar fiindca are vigoarea si forta tineretii. Este zeul care nu imbatraneste, focul nascandu-se din foc. Flacarile formeaza podoaba sa capilara, iar aurul acopera maxilarul sau. Este nemuritor, invincibil si dominator. Este un intelept, dotat cu o inteligenta deosebita si cu clarviziune, fiind inspirat, atotstiutor si prudent. El suscita gandurile oamneilor si ii indreapta spre bine. De-a lungul a mii de ani, cei care l-au slavit pe zeul Agni au aratat iubirea fata de acesta in nenumarate feluri. Fie ca au compus imnuri, fie ca i-au ridicat statui sau au realizat multe picturi, prezenta zeului in inimile indienilor este certa. Printre aceste scrieri se numara celebrele „Vede”, regasindu-se aici un imn dedicat merelui zeu: „Il invoc astfel pe Agni in calitatea mea de insarcinat al cultului, zeu al sacrificiului, oficiant, cel care ofera adevaratele comori. Agni este demn de a fi invocat de profetii antici ca si de cei de acum: sa convoace zeii aici! Gratie lui Agni, cel ce aduca sacrificiul sa se bucure de bogatii si de belsug zi de zi, bogatii si belsug onorabile, insotite de oameni de seama!” Agni este reprezentat sub forma umana, dar cu trei capete barboase. Tine intr-o mana un rozariu, iar in cealalta un vas. Adesea este calare pe un berbec numit Vahana. Relatia sa cu apele este una stransa, plantele ce sa nasc din apa fiind salasul sau. Este numit „taurul apelor” deoarece multumita lui ele sunt fecunde. Ofranada rezervata lui este tapul, simbol al fortei si a virilitatii. Din timpuri imemorabile, in fiecare dimineata si seara, hindusii indeplinesc ritualul focului sacrifical, in care este varsat in foc unt limpezit, pentru a-l mentine viu, in timp ce sunt rostite rugaciunile corespunzatoare.
 Unul dintre cei mai importanti zei vedici, Varuna reprezinta zeul indian al cerului si implicit al paradisului. Suveran si magician, el domneste asupra lumii, a zeilor si a oamenilor. Varuna este in acelasi timp si zeul noptii si al oceanelor, pescarii temandu-se foarte mult de supararea sa care cauzeaza o periculoasa involburare a apelor.
El cuprinde ocupatiile tuturor, citeste cele mai secrete ganduri si supravegheaza toate activitatile. Toata aceasta suveranitate asupra lumii, Varuna o imparte impreuna cu Mithra care reprezint garantul intelegerilor, ei fiind cuplul de conducatori. Cei doi stapani sunt total diferiti unul de altul, dar in acelasi timp sunt complementari, reusind sa asigure o foarte buna stapanire asupra lumii. Mithra reprezinta bunavointa, aspectul favorabil al oame nilor. Aflat la polul opus, Varuna simbolizeaza rigiditatea, forta care se impune. Este coleric, violent si rau, provoaca cutremure de pamant si trimite boli. El produce raul si il trimite in lume. Dar daca produce raul, il poate si anihila, avand si o parte buna. Varuna poseda toate remediile si toate binefracerile, daruind pacea si prosperitatea, acordand iertarea si sanatatea. Inca din secolul al XVIII-lea s-au pastrat multe picturi si statui care il simbolizeaza pe acest zeu. Una dintre acestea marturii o reprezinta guasa pe hartie a scolii indiene care il prezinta pe Varuna plin de felurite podoabe, tinand in mana o coarda, el fiind stapanul nodurilor, cel care leaga si desleaga. Este aflat calare si o testoasa mare, acesta fiind animalul sau preferat, animal care implica stabilitate si baze solide. Culoarea pielii sale este una foarte inchisa. Negrul este culoarea sa, din acest motiv oferindu-i-se boabe de orz negru sau animale negre ca si ofrande. Domeniul sau il reprezinta noaptea si stelele. Rolul sau de stapan al cerului este acela de a vedea absolut tot ceea ce se petrece, de a observa faptele bune, dar mai ales faradelegile pe care le pedepseste in cel mai aspru mod cu putinta. Poate fi observator a tot ce se intampla datorita faptului ca ochii sai sunt stelele. Insa asa cum stie sa pedepseasca orice incalcare a ordinii ritualice sau morale, tot asa stie sa fie si un zeu foarte bun. Este inzestrat cu multe puteri miraculoase, magice, cu ajutorul carora vindeca toate suferintele trupului si sufletului supusilor sai. Varuna este cel care a conferit limitele Cerului si Pamantului, cel care a asezat aerul deasupra copacilor, a cizelat piscurile muntilor, a dat laptele vacilor, inteligenta inimilor, focul in ape, Soarele in Cer si cel care a pus Soma pe munte. El trimite ploaia si face ca apele sa se scurga in rauri. Fecunditatea si fertilitatea sunt responsabilitatile sale. CHANDRA - Luna în astrologia vedică
de Rodica Purniche Importanţă I „Luna absoarbe influxul solar vital şi îl transmite Pământului, favorizând naşterea regnurilor vegetal, animal şi uman. Ea este primul indicator al faptelor concrete, al schimbărilor materiale şi exterioare; sub influenţa ei se află stările personale, destinul şi bunăstarea materială. De aceea, aspectele dintre Lună şi planete au o influenţă mai mare asupra nativului decât cele dintre planete. Deoarece Luna reprezintă întregul nostru caracter, sentimentele, înclinaţiile şi conştiinţa personală, aspectele lunare arată direcţia în care se vor dezvolta interesele personale în viaţă. KARMA nativului, norocul şi schimbările prin care va trece sunt toate conţinute în informaţia lunară.” (Tiruvenkatacharya). Este posibil ca Luna şi nu Soarele să reprezinte, mai ales pentru femei, adevărata natură personală, cea pe care ar fi urmat-o dacă nu ar fi fost împiedicate sau constrânse să-şi canalizeze voinţa în altă direcţie. Luna este natura spontană. De aceea, dacă nu ne cunoaştem caracterul înnăscut, care este acela al Semnului în care se află Luna la momentul naşterii, nu putem urmări cu exactitate ceea ce ne rezervă planetele în tranzit, pentru a evita posibilele comportamente negative, amplificându-le pe cele benefice. Este foarte important să ne cunoaştem acest caracter, dacă vrem să prosperăm în această lume din punct de vedere material şi spiritual. Tocmai de aceea astrologia orientală ne invită să acordăm importanţă mai întâi Lunii, naturii înnăscute, spontane, atât de reprimată şi proiectată asupra altcuiva, sub forma capacităţii de a simţi, de a fi receptiv. Această cerinţă are în vedere de a da Lunii aceeaşi valoare pe care o are şi Soarele, recompunând un dualism necesar, reunind în mod armonios YIN-ul şi YANG-ul ca părţi ale aceluiaşi psihic. Menţionăm, fără a intra în detalii, că, în astrologia hindusă, Luna are (şi) calităţi masculine. Transpunând acest lucru în termeni psihologici, caracteristicile masculine ale Lunii sunt indicii marii forţe existente în natura primară, organică, spontană, în corpul care caută spontan ceea ce îi place, forţă care ne poate ajuta să avansăm, să modelăm, forţă ce poate avea o funcţie activă, precum voinţa şi alegerea conştientă datorată influxului astral al Soarelui.
Reflectând impulsul de bază al centrului spiritual al Manifestării care este Soarele, Luna poate fi considerată drept Mama Cosmică, Uterul Universal, impregnat de energia solară pentru a concretiza focul spiritual în forme palpabile. Dificultatea principală în interpretarea alegoriilor şi simbolurilor lunare provine din faptul că planeta este aşezată pentru totdeauna la pieptul Soarelui, în timp ce ea este implicată continuu în materializarea Scânteii Divine. Aşadar, Luna este potirul în care se strânge revărsarea forţei cosmice creatoare a vieţii. De fapt, Luna este Natura însăşi în cel mai universal sens, paznicul tuturor forţelor subtile. Deopotrivă înţelepţi şi vrăjitori îi invocă prezenţa şi ajutorul în îndeplinirea dorinţelor lor. F Considerată din punctul de vedere al unei eclipse, sau ca parte a unei eclipse, simbolul descrie această condiţie în mod mai explicit. Când Pământul se interpune între Soare şi Lună, umbra Pământului (materialismul) proiectată asupra Lunii (psihicul uman) obstrucţionează lumina (spirituală) de la Soare şi Luna (psihicul) devine întunecată. Această situaţie provine simbolic din influenţa RAHU care înghite Luna. Când forţele KARMA-ice adverse reprezentate de RAHU devin puternice, fiinţa umană se scufundă în întuneric şi ignoranţă. Când aceste forţe sunt dispersate, împrăştiate, nativul redevine liber să se întoarcă la natura lui pură iar Luna să strălucească la fel ca înainte. Asemeni valurilor bruşte ale emoţiilor şi aspiraţiilor, desenul simbolic al Lunii indică scopul vieţii. Cele două linii curbe nu indică doar schimbările de moment, ci inclusiv direcţia pe termen lung a mişcării. Linia curbă mai mică indică o bucăţică din simbolul Soarelui. Aceasta devine periferia manifestării care este absorbită către centrul cercului. Procesul de expansiune poate fi indicat de către acelaşi simbol. De aceea, Luna reprezintă atât procesul de emanaţie/exteriorizare cât şi procesul de absorbţie/interiorizare. Ambele sunt funcţiile primare ale Soarelui care, în ordine ciclică, pulsează din centru către exterior de unde, odată atinsă limita reprezentată de circumferinţă, el revine către Sine. De aceea, deoarece periodic el se expansionează şi apoi se retrage, cu tot cu amplificarea constantă a potenţialului său interior, funcţia dintâi a Lunii este să susţină Soarele în dezvoltarea Luminii sale. Se spune că Soarele asigură viaţa în întregul sistem solar, în vreme ce Luna aduce viaţa pe planeta noastră. Aceasta este diferenţa principală dintre cele două Luminarii. Natura radiaţiei lunare şi a impactului său asupra vieţii terestre este exprimată în multe feluri. Blavatsky a spus odată că fiinţele umane, în sensul lor spiritual, au venit de pe Lună. Aceasta exprimă un mister întreit: astronomic, fiziologic şi psihic înainte de toate. El arată acţiunea simultană a Lunii la diverse niveluri ale existenţei umane. Ceea ce, de altfel, se reflectă într-o serie de poveşti legate de originea Lunii. Mitologie C SOMA – nectar AUSHADPATHI – stăpânul ierburilor KUMUDPATHI – stăpânul lotusului NAKSHATRANATH – soţul constelaţiilor SHWETAJAJI – tras de către cai albi. Ele par a fi cele mai importante nume ale sale. SOMA este numele vedic care i s-a dat acestei zeităţi„ca ea să fortifice viaţa noastră şi să-i cucerească pe cei care ni se opun”.Rig Veda îl priveşte pe Soma ca fiind inspiratorul tuturor acţiunilor benefice şi cel ce stabileşte toate calităţile dezirabile, întemeietorul vieţii pe Pământ şi sursa întregii înţelepciuni. Deoarece Luna se bucură de o putere subtilă specială asupra forţelor Naturii şi de un statut special în cadrul ierarhiei cereşti, Sama Veda laudă pe Soma în calitate de mare şi înţelept hierofant care susţine zeii şi dă naştere diferitelor organe de simţ şi puteri de percepţie. Soma îi conferă lui Indra puritate, putere şi inteligenţă. Luna este licoarea zeificată, deoarece el conţine nectarul ceresc care este băutura zeilor şi care se revarsă ca ploaie de ambrozie prin spărtura Cerului. Influenţa Lunii este simţită pe deplin ca o hrănire fizică, emoţională şi mentală pentru fiinţa umană. Numele ei de AUSHADPATHI, Stăpânul ierburilor, indică marea influenţă pe care Luna o are asupra plantelor şi asupra potenţialului lor curativ şi vindecător. Acest fapt se referă la legătura dintre energia lunară şi seva lor care energizeazăşi vitalizază toate fiinţele vii de pe Terra – fie ele plante sau animale. Un mit vedic povesteşte că „CHANDRA a meditat timp de 100 de ani PADMA (un an PADMA înseamnă 10.000.000.000.000 de ani normali). La sfârşitul acestui TAPAS, BRAHMA l-a făcut stăpânul seminţelor, al ierburilor, al BRAHMINILOR şi al oceanelor. Cu această ocazie, CHANDRA a realizat sacrificiul regal RAJUSYA YAGYA, prin care a sărbătorit acest eveniment. Acestea toate i-au adus glorie, bunăstare şi respect”. Numele de KUMUDPATHI se referă la impactul inspiraţional al energiei lunare. „KUMAD” este un cuvânt sanscrit care înseamnă „nufăr”. Acest nume al Lunii înseamnă „stăpânul lotusului” sau, şi mai corect, „stăpânul lotusului alb”. Impulsul lunar controlează şi ghidează creşterea şi hrănirea lotusului (existenţa lui = conştiinţă) din noroiul de pe fundul apei (aspectul fizic) prin apă (stările emoţionale) şi aer (stările mentale), care, în final, duce la înflorirea purităţii şi a libertăţii. Această legătură dintre Lună şi nufăr reprezintă răspunsul uman faţă de „ploaia de ambrozie celestă din spărtura Cerului” care alchimizează otrava şi conduce fiinţa uamnă către puritatea şi libertatea înţelepciunii divine. Facem aici o menţiune referitoare la simbolul Lunii: cele două linii concave unite la extremităţi pe verticală şi nu pe orizontală pot avea şi această semnificaţie, a transmutării şi sublinmării energiilor pe care o realizează nufărul/lotusul. Transmutarea energiei grosiere de pe fundul apei în energii rafinate care vor genera şi susţine înflorirea, şi sublimarea lor din zona rădăcinii în zona corolei este un dar divin al Lunii şi, prin analogie, al femeii, care ăşi poate folosi forţa şi energia creatoare nu numai pentru a face copii, ci şi pentru a se desăvârşi spiritual. N Într-o zi, CHANDRA l-a convins pe BRIHASPATHI să înceapă ritualurile de dimineaţă. Între timp, el a fugit pe ascuns cu TARA, a sedus-o şi a lăsat-o însărcinată. După acest episod, n-a mai vrut s-o înapoieze pe TARA soţului ei, şi nici ea nu s-a mai arătat deloc dornică să se întoarcă la el. Acest lucru a generat un adevărat război în Cer. Zeii, împreună cu INDRA şi cu BRAHMA, i s-au alăturat lui BRIHASPATHI. ASURA-şii, DANAVA-şii, DAITYA-şii şi alţi duşmani ai zeilor i s-au alăturat lui CHANDRA. S-a declanşat o bătălie atât de cruntă, încât Pământul a fost cutremurat până în miezul lui (axa sa a început să se clatine, nesigură de ea). Nimeni nu voia să cedeze. Realizând iminenţa distrugerii lumii ca urmare a acestor fapte, BRAHMA a consimţit să intervină. El a oprit lupta. L-a implorat pe CHANDRA să i-o ducă pe TARA înapoi lui BRIHASPATHI. Mai târziu, când TARA a născut copilul, nu a vrut să spună cine este adevăratul tată. În cele din urmă, când a mărturisit că acel băiat este copilul lui SOMA, BRIHASPATHI nu l-a mai vrut. Dar, când copilul s-a dovedit a fi o fiinţă fermecătoare, el a cedat şi în cele din urmă l-a adoptat ca pe copilul său propriul. Copilul a primit numele de BUDHA, a devenit ulterior zeul planetei Mercur şi a dat startul la dinastia lunară a regilor. Mitul (poate cel mai frumos şi cel mai bogat în semnificaţii dintre toate) accentuează faptul că impactul lunar este necesar pentru a produce înţelepciunea interioară, care nu poate fi realizată doar prin intermediul ritualurilor religioase regizate de către Jupiter. Luna are calitatea de a revela secretele ascunse ale naturii şi poate fi supusă numai de către puterea creatoare (BRAHMA). Nu numai că potenţialul divin (precum TARA) este atras către Lună, dar chiar şi USHANA (Venus), DAITYA-şii şi DANAVA-şii care reprezintă forţele asurice ale Naturii şi inamicii zeilor sunt dispuşi s-o susţină pentru a atinge finalul lor.
R Statutul relativ al Soarelui şi al Lunii este adesea descris asociind Soarele cu principiul înşeptit al sistemului nostru planetar, iar Luna cu principiul împătrit, care provine din setea de existenţă senzorială, TRISHNA. Este dorinţa de a experimenta înrădăcinată în organele de simţ şi în calităţile senzoriale care acţionează prin elementele produse de minte. Mitologia puranică referitoare la Luna care şade într-un car cu trei roţi şi tras de zece cai albi, cinci pe dreapta şi cinci pe stânga, este o astfel de alegorie, identică celei a carului solar cu trei falduri şi cinci spiţe. Originea conştiinţei pe care Luna o reprezintă şi o energizează, este un fenomen complex. În ea, simţurile şi organele ei de percepţie acţionează împreună. Tot ceea ce înţelegem se reflectă în acţiunile noastre. Inteligenţa şi orice răspuns imediat faţă de orice stimul – interior sau exterior – este condiţionat de către atitudinea de bază a fiinţei. Această situaţie este reprezentată de către carul simbolic al Lunii. Cei zece cai împărţiţi în două grupe de câte 5 şi cele 3 roţi ale carului indică importanţa celor 5 organe de simţ şi a celor 5 organe de acţiune. Toţi sunt lipsiţi de culoare şi gata să conducă pe SOMA, Conştiinţa, indiferent unde vrea ea să meargă. Cele trei atribute primare, SATTVA, RAJAS şi TAMAS fac ca sufletul să se angreneze în Manifestare la diferite stagii ale ciclului său evolutiv. Ele urmează direcţia dată de către organele motorii şi senzoriale. Câtă vreme aceste organe duc carul în diferite direcţii, în fiinţa umană vor exista dezechilibre şi tulburări. Când aceşti cai vor începe să fie coordonaţi şi să tragă la unison, mişcarea carului va fi plăcută şi clar direcţionată către un scop. Luna care şade în car este fiinţa umană (JIVA), încarnată ca să se implice în ciclul evolutiv în interiorul căruia trăieşte vieţi şi vieţi până obţine eliberarea finală. Atunci când mintea are percepţia clară a idealului spiritual, carul poate fi controlat iar caii direcţionaţi. Direcţia călătoriei trebuie să vină însă dintr-o sursă mai înaltă decât Luna. Adică din Soare sau din SINE, din a căror energie Luna/mintea străluceşte. Cu alte cuvinte, trebuie să ne păzim de pasivitatea Lunii şi să avem un scop clar, bine concretizat, înainte de a ne începe pelerinajul spiritual prin viaţă. Nu trebuie să mai existe niciun fel de dorinţă de materialitate în conştiinţă. Pasivitatea Lunii este cel mai bine revelată atât psihologic cât şi astrologic în lumina pe care ea o reflectă de la Soare fără niciun fel de alterare, aşa cum se vede la zilele de Lună Plină. Astrologie Î Din punct de vedere spiritual, hrănirea cunoaşte 16 faze, manifestate în aspectul lor YIN (când Luna este în fază crescătoare) şi în aspectul lor YANG (când Luna este în fază descrescătoare). Femeile la care, la naştere, Luna este în fază crescătoare, pot aduce mai multă armonie în mediul în care trăiesc. Femeile la care, la naştere, Luna este în fază descrescătoare, sunt femei care generează sau provoacă transformări în mediul în care trăiesc. Aceste 16 faze lunare sunt foarte importante în filosofia şi astrologia hindusă, pentru că ele au o foarte mare influenţă, pentru fiecare femeie, asupra fertilităţii, a forţei ei creatoare şi a motivaţiei subconştiente de a se desăvârşi spiritual: 1. cea care dă naştere nectarului – deci cea care hrăneşte 2. cea care hrăneşte plantele medicinale – deci cea care vindecă 3. cea care produce ruşine – deci cea care ne determină să acţionăm aşa cum nu place familiei, societăţii, adică în conformitate cu natura noastră reală, adeseori reprimată 4. cea care aduce mulţumire – deci cea care ne susţine în devenirea noastră 5. cea care hrăneşte – deci cea care ne susţine viaţa 6. cea jucăuşă – deci cea capabilă să ofere plăceri erotice 7. cea credincioasă – deci cea care ne susţine în ipostaza de soţie 8. cea care conţine iepurele, numit şi „omul din Lună” – aluzie la o credinţă mai veche conform căreia unul dintre animalele importante după facerea Lumii, iepurele, s-a refugiat în Lună, el alcătuind ceea ce considerăm noi a fi petele lunare 9. cea care aduce bucurie – deci cea care ocroteşte copilăria 10. cea care produce raze – deci cea care susţine împlinirea noastră socială 11. cea care conferă prosperitate – deci cea care răspunde de buna noastră integrare socială prin profesie (este tot o energie din suita celor care asigură hrănirea) 12. cea dătătoare de iubire – deci cea care trezeşte în sufletele noastre primele iubiri 13. cea care purifică trupul – deci cea capabilă să susţină tratamente terapeutice complexe 14. cea completă – aluzie la feminitatea în întreaga ei splendoare 15. cea plină de nectar – aluzie la femeia capabilă de acum încolo să participe la împliniri spirituale autentice, profunde, sau, de asemenea, aluzie la desăvârşirea spirituală a femeii, etapă care îi permite ca, de acm încolo, ea chiar să se comporte ca o reală iniţiatoare. Cele 15 faze încep şi se termină cu aspectele lunare referitoare la nectar: prima dă naştere nectarului, în vreme ce ultima este plină de nectar. Cu alte cuvinte, o femeie care asimilează, în mod armonios, energiile specifice tuturor fazelor Lunii, devine o femeie completă care, asemenea Lunii, are o parte „văzută” (comună, obişnuită) şi o parte „nevăzută” (împlinită, realizată, iniţiată). 16. TRIPURA SUNDARI. Această fază este una cu totul specială, considerată faza cea mai benefică a Lunii. Ea se suprapune cu ziua a 13-a, pentru că se manifestă, ca influenţă energetică, aproximativ cu 48 de ore înainte de Luna Plină. În „O mie şi una de nopţi”, comparativul cel mai frecvent pentru femei este „frumoasă ca Luna în a 14-a noapte”, deci noaptea imediat următoare acestei zilei. Astrologia hindusă numeşte această fază „ziua lui TRIPURA SUNDARI, cea care este cea mai frumoasă în toate cele trei Lumi”, caracterizată de energiile frumuseţii, armoniei, succesului, iubirii. În această zi se încep acţiuni şi au loc întâlniri importante, se iau decizii majore, se dau examene. Este o zi prin excelenţă benefică şi chiar indicată pentru a face dragoste, mai ales pentru cuplurile care practică în mod obişnuit continenţa sexuală (controlul asupra energiei sexuale).
L MINTEA – Luna reprezintă emoţiile de tot felul, este MANAS (mintea senzorială). REGINA – regina în domeniul regal şi poziţie înaltă în viaţă, dacă Luna e puternică în temă. Ca BUNĂSTARE: Fiind de natura unei fiinţe regale, Luna reprezintă abundenţa, şi majoritatea dintre combinaţiile abundenţei sunt construite pe baza unei Luni puternice în temă. LUMINĂ – Luna este lumină, asemeni Soarelui, dar la o scară redusă. VÂRSTELE MICI si, mai ales, pruncia. PERLA, un rezultat al apei şi culoarea albă. NOUTATEA când discutăm condiţia articolelor (de exemplu, hainele). VAISHAYA, comercianţii, fiind intim legată de bunăstare şi de tranzacţii. Ca FEMEIE – Fiind la modul plăcut rece şi un recipient frumos, şi schimbătoare (asemeni femeii la ciclu), Luna este considerată femeie (JATAKA PARIJATA). Ca MAMĂ: O mamă adevărată îşi iubeşte copiii, de aceea ea nu are deloc duşmani. În astrologie, Luna nu este duşmanul niciunei planete. Aceasta îi conferă statutul de mamă şi, totodată, de benefic natural (NAISARGIKA). Ca MIŞCARE RAPIDĂ: Luna acoperă o distanţă de 30º în 2 zile şi 6 ore, în medie. Aceeaşi distanţă este parcursă de către Saturn în 2 ani şi jumătate, în medie. Acest lucru arată cât de rapidă este Luna. Este exaltată în starea de REALIZARE A SINELUI (Gradul de maximă exaltare siderală se calculează scăzând 24 de grade din zodiacul tropical, şi anume, atunci când Soarele se află la 27º în Semnul zodiacal Taur în zodiacul tropical (occidental – n.n.), el este, de fapt, la 3º în Semnul zodiacal Taur în zodiacul sideral (vedic)). În astrologia vedică, Luna atinge starea sa de maximă exaltare siderală când ocupă gradul 3 în Semnul zodiacal Taur, grad care aparţine NAKSHATRA-ei KRITTIKA, al cărei lord este Soarele. Semnul zodiacal Taur este guvernat de către Venus, cea care are dorinţe, este frumoasă şi poate seduce pe oricine. Soarele fiind ATMAN sau SINELE, este limpede că Luna reprezintă mintea în cea mai înaltă condiţie a sa, când sufletul este realizat (când el este în BRAHMAKAR VRITI). Testul stării de exaltare este cel specific Taurului, semn aparţinând luxoasei Venus. Cu alte cuvinte, mintea în condiţia ei realizată (Luna în exaltare) nu mai este deloc tentată de către aspectele materiale efemere. Datorită competenţei ei de a realiza BRAHM, „spiritul suprem”, Luna este numită de către Vede „rege printre cei care Îl realizează pe Dumnezeu”. Citiţi şi: Luna ne influenţează viaţa, dar şi evoluţia spirituală Purtăm în fiecare celulă un zodiac în miniatură yogaesoteric 18 mai 2011
SHIVA-CHANDRASHEKHARA SHIVA în ipostaza de Protector divin perfect al principiilor tainic complementare
de profesor yoga Gregorian Bivolaru Î SHIVA-CHANDRASHEKHARA este ipostaza în care SHIVA ni se înfăţişează purtând simbolul lunii în păr. La baza acestei ipostaze profund benefică a lui SHIVA se află următoarea povestire cu tâlc. Se spune că DAKSHA, fiul creatorului universului, BRAHMA, avea 27 de fiice care toate aveau nişte înfăţişări de stele. Toate erau îndrăgostite de tânărul CHANDRA, cel luminos şi plin de o neasemuită frumuseţe. Ele s-au hotărât să se căsătorească toate cu CHANDRA. Cu toate acestea, CHANDRA era atras dintre toate soţiile sale, cu precădere, mai mult de ROHINI, pe care o iubea cu mult mai mult decât pe toate celelalte. Atunci, celelalte soţii s-au plâns tatălui lor, DAKSHA, că nu sunt iubite în mod egal şi că nu sunt tratate corect de către soţul lor, CHANDRA. Atunci DAKSHA l-a pedepsit pe CHANDRA condamnându-l la o istovire gradată care avea să dureze cincisprezece zile, timp în care lumina lui va scădea pe zi ce trece. Imediat lumina lunii a început atunci să scadă în intensitate până când în cea de-a cincisprezecea zi a dispărut aproape de tot. De frică şi de ruşine, CHANDRA s-a ascuns atunci în ocean. Însă multe plante aveau nevoie de lumina, influenţa şi energia subtilă, vitalizantă a lunii pentru a creşte şi pentru a se dezvolta armonios. Fără influenţa benefică a lunii multe dintre ele ar fi fost vătămate, astfel că viaţa lor era deja în pericol. În întunericul creat odată cu absenţa luminii tainice a lunii, lumea a început atunci să sufere. Pentru a rezolva în mod înţelept această problemă fiinţele celeste au sfătuit luna să caute imediat refugiu în fiinţa supremă a lui SHIVA. Rămânându-i doar puţin din ultima ei zi, KALA, luna (CHANDRA) l-a rugat pe SHIVA să-i ofere refugiu. Cu o neasemuită iubire şi plin de o nesfârşită graţie, atotputernicul SHIVA a pus atunci luna pe fruntea sa divină făcând-o imediat după aceea să-i crească strălucirea în decursul următoarelor cincisprezece zile. Cu o adâncă recunoştinţă, CHANDRA l-a rugat apoi pe SHIVA ca de acum înainte, fiecare a 28-a noapte să-i fie consacrată în întregime lui SHIVA şi să se numească de atunci SHIVARATRI. Noaptea în care luna, CHANDRA, şi-a găsit refugiul divin în fiinţa lui SHIVA, a devenit de atunci o noapte sfântă. Ea este noaptea în care SHIVA le oferă fiinţelor care merită graţia de a-şi găsi un refugiu divin în fiinţa sa veşnică. De atunci CHANDRA a continuat să-şi mărească şi să-şi micşoreze luminozitatea ciclic. De atunci SHIVA-CHANDRASHEKHARA este acea ipostază a lui SHIVA de protector al fiinţelor pregătite şi pline de aspiraţie care meditează profund la el şi se roagă lui în noaptea de SHIVARATRI. Prin intermediul acestei ipostaze SHIVA se manifestă ca un susţinător divin al ritmurilor tainice ale naturii şi ca un protector al vieţii ciclice al oricărei plante sau fiinţe vii din natură. S În tratatul iconografic, UTARAKAMIKA, se precizează că SHIVA-CHANDRASHEKHARA este atunci reprezentat într-o stare de echilibru perfect, fără nici o aplecare în vreo parte a trupului şi această atitudine specială este explicată ca fiind indiciul stării sale divine ce permite controlul perfect al oricăror stări de perturbare, stări în care predomină tendinţa RAJAS şi a tuturor momentelor de trecere de la un ciclu la altul. Starea de echilibru perfect este în realitate starea contemplativă a lui SHIVA-CHANDRASHEKHARA ce permite fiinţelor pregătite care îl apelează cu o mare fervoare şi iubire traversarea cu succes a oricărui moment de hiatus. Detaliile ce sunt legate de obiectele care sunt purtate în mâini de către SHIVA-CHANDRASHEKHARA sunt descrise în tratatul UTARAKAMIKA. Toporul, TANKA, este ţinut de SHIVA în mâna sa dreaptă de sus şi antilopa în mâna sa stângă de sus. Cu mâinile din faţă el realizează atunci gestul cel secret al protecţiei, ABHAYA MUDRA şi cu mâna dreaptă din faţă el realizează gestul cel secret al oferirii darurilor, VARADA MUDRA. El are atunci o coroană de păr împletit, JATAMAKUTA, iar simbolul lunii în creştere îi este prins în păr. El are trei ochi, un veştmânt din piele de elefant şi podoabe în urechi. În plus, în textul tratatului SAKALA DIKARA se precizează că mâinile reprezentării lui SHIVA nu trebuie să se găsească deasupra nivelului umărului şi că partea de sus a toporului ori a antilopei nu trebuie să depăşească atunci linia părului. Chiar dacă pare a fi nesemnificativ acest detaliu iconografic ne indică faptul că SHIVA-CHANDRASHEKHARA este fără întrerupere refugiul divin al fiinţelor care sunt profund dăruite lui, chiar dacă el continuă să acţioneze în simultaneitate, prin intermediul oricăruia dintre celelalte ipostaze ale sale. În acest mod luna, care este prinsă în părul său divin, este astfel protejată fără încetare de către SHIVA.
DURGA
În religia hindusă, Durga (sanscrită दुर्गा, bengali দূর্গা) este o formă a lui Devi, zeița supremă. Ea este uneori identificată cu Parvati și personifică victoria. În ipostaza de zeiță mamă ea este numită frecvent Maa Durga și uneori este considerată mama zeilor Ganesh,Lakshmi și Saraswati (în unele tradiții ea este doar o încarnare a zeițelor Saraswati și Lakshmi. Durga este înfățișată de obicei ca o luptătoare călare pe un tigru sau un leu, având mai multe brațe (în general opt) cu care ține diferite arme și făcând diverse mudra, adică gesturi simbolice cu mâna. Această formă a marii zeițe este o întruchipare a energiei feminine și creative (Shakti). Cuvantul "Durga" în sanskrita inseamna fort, cetate, un loc care este greu de cucerit sau atins. Altă semnificație a cuvântului Durga este "Durgatinashini" care în traducere literară înseamnă "cea care elimină suferința". Hindușii cred că zeița Durga își protejează credincioșii de răul din această lume în egală masură în care elimină mizeria materială. În funcție de zonele din India și orientările din hinduism are multe denumiri, dincolo de acestea însă, există nouă denumiri universale ale zeiței, întâlnite pe tot teritoriul indian.Acestea sunt: Shailaputri, în traducere literară, "Fiica munților, fiica Domnului Munților". Acest avatar al lui Durga corespunde cu Parvati sau Hemavati, fiica regelui Hemavana, regele munților Himalaya. În acest aspect, Durga este înfățișată călărind un taur, animal al fertilității și ține în cele două mâini drept "arme", un trident (simbol al timpului, trecut-prezent-viitor, al triadei hinduse , al celor trei lumie, etc) și un lotus, simbol al deplinei cunoasteri pure, împărtășite. Brahmacharni. Acest avatar înseamnă literar "cea care practică cu devoțiune castitatea-asceza". Avatarul zeiței este înfățișat ca o femeie drapată în alb și care poartă în mâinile sale un sirag de perle, simbol al purei spiritualități și un vas cu apă sacră, simbol al purificării. Acest avatar care se aseamănă cu cel al zeitei Saraswati, este cel care acordă eliberarea spirituală, mântuirea.Chandraghanta, al treilea avatar al lui Durga, în ciuda înfățișării sale războinice este invocată pentru obținerea păcii, armoniei și prosperității în viață. Călărind un tigru, are pe creștet o jumătate de lună (Chandra) în forma unui clopot, zece mâini dintre care șapte au arme: buzduganul (forță brută împotriva raului), tridentul, săgeata (distruge răul îninte ca acesta să îi ajungă pe oameni), biciul (domină raul și desface nodul atașementelor, lotusul, vasul cu apa sacră, sabia (armă a nobleței). Interesant este în simbolistica acestui avatar poziția celor trei mâini "libere": două din ele sunt orientate lateral în gestul binecuvântării hinduse, semnificând echilibrul și imparțialitatea divină. Cea-a de-a treia mână orinetată spre piept atinge ghirlanda sacră și semnifică investirea sacră, recunoasterea necondiționată a sa ca avatar divin. Aspectul Chandraghata al lui Durga este înfățișat în culoarea aurului (se scaldă în lumina aurie a lunii) și semnifică prosperitatea , valoarea fără de tăgăduit "în mijlocul nopții". Kushmanda, este un avatar al zeiței în forma de Creatoare a universului. Construcția numelui înseamnă cea care cu pasiunea pentru viață a încălzit oul cosmic primoridal.Acest avatar este reprezentat cu opt sau zece brațe. Pe lângă armele întâlnite la avatarele precedente , Kushmada mai are în plus , discul , Chakras. Creatoare a universului, acest avatar are în iconografia sa un simbol al zeului Vishnu: roata, discul sunt simboluri ale împlinirii creației, al timpului ce începe să se învârtă și al legii morale Dharma, reprezentată figurativ tot sub formă de roată-disc. Skanda Mata, este următorul avatar al zeiței Durga, în forma de mamă a zeului Skanda-Kartikeya, ales de zei să comande armtele divine împotriva demonilor. Sub forma acestui avatar Durga este reprezentată pe un leu, cel mai adesea fără arme cu patru brațe și trei ochi. Cu o mână îl susține pe Kartikeya, arhietip al "copilului divin", în alte două poartă câte un lotus în echilibru, iar ce-a patra mână acordă binecuvântarea. Interesant este în reprezentarea acestui avatar faptul că piciorul drept al zeiței atinge pâmântul, ca simbgol al susținerii divine acordate pâmântului și ca simbol al faptului că zeița este și "mama a pământului, pamântul însuși". În cazul acestui avatar armele sunt transferate "copilului divin", pregătit să își protejeze mama. Cu acest simbol, creația lumii nu doar este finlizată ci este capabililă să se regenereze și pregătită pentru creștere-evoluție. Katyayani, este următorul avatar al lui Durga. Potrivit mitologiei indiene, un mare sfânt Kata, prin aspre penitențe și sfințenie și-a dorit o fiică care să fie o zeiță.Durga i-a îndeplinit rugăciunile și asa s-a născut pe pământ Katyayani. Înfățișată pe un leu , Katyayani are patru brațe, în două mâini poartă o sabie și un lotus iar celelate acordă binecuvântarea. Semnificația acestui avatar este aceea că omenirea abia nascută poate prin sacrificii să aspire la sfințenie, poate să evolueze. Kaal Ratri sau Kalaratri, este cel de-al șaptelea avatar al lui Durga și unul dintre cele mai complexe avataruri hinduse.În acest aspect, zeița călărește un măgar, și este reprezentată într-o postură menită să provoace frica inamicilor săi. Kalaratri înseamnă literar "capătul nopții", iar acest avatar alungă frica, temerile și acordă certitudinile cunoașterii sacre. Călărind un măgar, avatarul semnifică că zeița este cea care domină ignoranța. Avatarul are patru mâini, cele din dreapta în bunecuvântare orientate spre cer și pâmânt ca semn al echilibrului si uniunii, celelate două mâini poartă ca arme o seceră de fier și un pumnal. Zeița are culoarea norilor ploioși, albastru întunecat. În reprezenatarea iconogafică, zeița are în acest aspect părul în vânt, vâlvoi iar în jurul gâtului coliere luminoase, stralucitoare ca fulgerele, în timp ce respirația sa pârjolește. Kalaratri este simbolul cunoașterii, după noaptea indoielilor, zeița care "în zori", atunci când e un echilibru între noapte și zi, ucide ignoranța și impuritatea. Un alt nume al acestui avatar este Shubhamkari- cea care face-acordă-dă-aduce binele. Cel de-al optulea avatar al lui Durga este Maha Gauri (Gauri cea Mare). Soție a zeului Shiva, Gauri a săvârști potrivit mitologiei indiene aspre austerități în Himalaya, revenind la soțul ei cu o piele întunecată. Zeul Shiva a spălat-o pe zeiță cu apă din Gange, corpul său re-dobândind frumusețea și puritatea de nedescris a zeiței. Astfel Gauri a devenit Maha Gauri , în traducere literară cea extrem de albă. Semnificatia acestui avatar divin este acela că sub acest aspect zeița acordă eliberarea de toate păcatele din prezent trecut și viitor, îi purifică pe credincioși în toate aspectele vieții lor. Acest avatar călărește un taur are patru mâini, într-una tridentul ce poartă flutuând o flamură albă stilizată, o mână acordă binecuvântări.Una din mâinile stângi este orientată cu palma spre cer sub formă de susținere, iar mâna stângă inferioară strânge o mică tobă sub forma unei clepsidre. Semnificația acestui avatar ce eliberează de păcatele trecute, prezente și viitoare este cea a unui prezent perpetuu, obținut prin penitență, a transcederii spre o stare nouă de supremă conșiință, eliberată de întuneric, prin lumina pură a Spiritului (Atman-Shiva). Siddhidatri, este cel de-al nouălea avatar al lui Durga. Reprezentat cu patru brațe, acest avatar al lui Durga stă pe un lotus în inima universului sau în unele reprezentări iconografice își păstrează leul ca vechicol. Sub acest aspect, zeița este înfățișată în forma sa completă de Mamă a Universului, a zeilor și a oamenilor deopotrivă ce acordă toate puterile divine. În culegerea de texte religioase Devi Bhagvata Purana, se spune că acest avatar al lui Durga este cel care a acordat toate puterile zeului Shiva care a rugat-o să îl binecuvânteze. Sub aspectul de energie completă, omnipotentă și omniprezentă a Universului, Siddhidatri l-a binecuvântat pe Shiva care a obținut toate puterile sale divine, aspectul de androgin (corpul jumătate de femeie jumătate de bărbat) și s-a manifestat sub forma Ardhnarishvara (cel a carui jumătate este Zeița -Parvati-însăși) Mithra
 Conform mitologiei Orienului Mijlociu, Mithra este zeul suveran, zeul luminii si al Soarelui, el impartind aceasta suveranitate cu zeul Varuna. are misiunea de a distribui recompensele si binefacerile. Este unul din zeii care se bucura de toata iubirea si slujirea supusilor. Toate acestea se datoreaza faptului ca Mithra este un zeu plin de serenitate, el reprezentand bunavointa, prietenia, lipsa de ostilitate, datorandu-i-se armonia in lume. Zeul Mithra personifica blandetea, caile naturale, cordialitatea, refectia, forta deliberanta, vizibilul, familiarul, luminosul, pe cand Varuna personifica actiunea violenta si brutala, pedeapsa, actiunea, forta activa, invizibilul, misteriosul, celestul, tenebrosul.
El vegheaza asupra contractelor si acordurilor, deschizand calea compromisurilor. Diversele povesti, dar si picturi si sculpuri care au rezistat pana in ziua de azi, ni-l infatiseaza pe zeul Mithra ca pe un tanar frumos care nu s-a nascut ca orice muritor, ci care a iesit dintr-o piatra a unei grote, spre stupoarea ciobanilor de acolo. Aprecierea supusilor sai se mai datoreaza si faptului ca acesta a scapat lumea de numeroase animale malefice si indeosebi de un taur din al carui sange varsat pe sol a rasarit o bogata recolta de cereale. Tot legendele ii atribuie lui Mithra o infatisare cu mii de ochi si mii de urechi, toate acestea determinand ca el sa fie atatcunoscator, vazand si percepand absolut tot ce se intampla in lume. pe langa acestea insusiri fizice extraordinare, se mai fac precizari despre forta bratelor sale si a agilitatii picioarelor sale. Una din cele mai celebre statui ale sale il prezinta pe Mithra invincibil in momentul in care subjuga un taur. Taurul este tinut de zeu de bot, infigandu-i o sabie in corp, in timp ce un scorpion inteapa taurul in testicule, iar un sarpe si un caine beau sangele ce se scurge din rana fatala provocata de sabie. Mithra mai este strans asociat cu Soarele, trezindu-se inaintea acestuia si urcandu-se in carul sau tras de cai albi. Este o divinitate cu mii de ochi si mii de urechi, privirea sa cuprinzand intregul univers. Uneori mai este reprezentat ca inviind mortii la sfarsitul lumii. Mithraismul reprezinta o religie a salvarii. Mithra nu moare, unele imagini infatisandu-l in urma carului solar. Zeul se inalta spre cer pentru a implini Judecata de Apoi si invierea trupurilor. Aceasta religia a cunoscut o mare popularitate si in Imperiul Roman, fiind introdus aici de catre soldati, ajungand ulterior in cele mai inalte sfere romane. Cea mai mare raspandire a cunoscut-o in secolul al V-lea. Aceasta religie este si o religie initiatica, cuprinzand mai multe niveluri pe care initiatii trebuie sa le parcurga. Nivelurile corespun celor sapte grade ierarhice ale credinciosilor : corbul, grifonul, soldatul, leul, persul, curierul si tatal. Pentru a accede la orice nivel, este nevoie a fi indeplinite unele teste ce presupun incercari si asceza. Yüklə 0,82 Mb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||
mportanţa deosebită a Lunii este principala diferenţă dintre astrologia indiană (şi, de asemenea, cea nepaleză şi tibetană) şi astrologia occidentală. Pentru 
igura geometrică pentru Lună este mai uşor de înţeles decât alegoriile despre ea. Ea este universal reprezentată prin două linii concave, unite la extremităţi, descriind-o astfel în faza ei crescătoare. Dacă ne gândim puţin însă, comparaţia este doar parţială. Deoarece Luna îşi schimbă aspectul de la o zi la alta, aderarea la una dintre aceste forme pentru a o reprezenta devine greşită. De fapt, această reprezentare sugerează cel puţin trei aspecte:
u peste 120 de imnuri în Rig Veda, CHANDRA, zeul Lunii, devine primul după AGNI şi INDRA ca importanţă. Natura influenţei sale este revelată de către numele ce i-au fost atribuite, fiecare având în jurul său o întreagă legendă:
AKSHATRANATH sau „stăpânul constelaţiilor” se referă la un aspect foarte important al cosmogoniilor. DAKSHA PRAJAPATHI, un mare creator cosmic, a dăruit lui CHANDRA 27 dintre cele 60 de fiice ale sale, ca el să continue Creaţia. Aceste 27 de fiice au devenit cele 27 de NAKSHATRA-e sau asterisme (Case) pe care Luna le vizitează cu regularitate. Dintre toate aceste iubite-soţii, CHANDRA o iubeşte nebuneşte pe ROHINI (al 4-lea asterism) care are o foarte mare putere şi fertilitate. Această atenţie specială acordată lui ROHINI a atras gelozia din partea celorlalte, care s-au plâns tatălui. DAKSHA s-a mâniat foarte tare şi l-a condamnat pe CHANDRA la infertilitate şi moarte prin consumpţie. Ulterior însă, pedeapsa foarte aspră a fost ridicată prin pietatea soţiilor, care au intervenit pe lângă DAKSHA ca să-l ierte. Dar cum pedeapsa, odată pronunţată, nu mai putea fi anulată, DAKSHA 
eprezentarea simbolică şi referinţele alegorice ale planetei sunt în general slabe. Confuziile persistă inclusiv în ceea ce priveşte sexul ei. Este invocată ca zeitate masculină, dar funcţional, în aspectul ei cosmic, ea reprezintă principiul feminin generativ. Această descriere androgină a Lunii face extrem de complexă analiza diferitelor alegorii care o implică în mod central. Mai mult decât atât, rolul planetei în stagii diferite ale procesului creator cosmic este atât de diferit, încât este aproape foarte dificil să obţinem tabloul complet al acţiunilor ei.
ncă din cele mai vechi timpuri, toate marile tradiţii ale omenirii au dezvoltat cultul Marii Mame, al Marii Zeiţe Fertilizatoare, manifestată în diverse ipostaze care au revenit Lunii. Această Zeiţă arhaică are în grijă agricultura, vânătoarea, magia, plantele de leac, vegetaţia, căminul, naşterea, lactaţia – practic, tot ceea ce creşte, rodeşte, sporeşte şi exercită un farmec misterios, tot ceea ce trebuie hrănit pentru a exista.
una este sau reprezintă:
n tradiţia vedică, CHANDRA este numele zeului antic al lunii numit şi luminosul. În reprezentările personificate CHANDRA este un tânăr cu un aspect foarte atrăgător care conduce un car tras de o antilopă, care în realitate este simbolul tradiţional al energiilor tainice vitalizante ale naturii. CHANDRA ţine în mâinile sale scoica, ce este simbolul prosperităţii şi al fluxurilor şi refluxurilor marine şi al perioadelor lunare menstruale ale femeii, precum şi al alternanţei dintre viaţă şi moarte.
HIVA-CHANDRASHEKHARA este refugiul divin şi susţinătorul tuturor ciclurilor universale, a ritmurilor şi al interacţiunilor complementare armonioase. Tocmai de aceea luna, CHANDRA, reprezintă una dintre detaliile semnificative care apar frecvent în reprezentările iconografice ale lui SHIVA, simbolul lunii în creştere fiind mai mereu prezent în coroana de păr împletit în şuviţe a lui SHIVA. În general, tratatele iconografice, cum ar fi spre exemplu SILPA RATNA, alătură această ipostază a lui SHIVA, SHIVA-CHANDRASHEKHARA, cu ipostazele în care SHIVA se află în prezenţa iubitei sale, PARVATI, cum ar fi spre exemplu celebra ipostază UMA SAHITA sau UMA PATI în care SHIVA este în ipostaza de suveran al iubirii, ori altfel spus de iubit al lui UMA sau PARVATI. Această asociere sugerează în plus faptul că SHIVA- CHANDRASHEKHARA este acea ipostază tainică a lui SHIVA de protector al energiei subtile feminine a cărei manifestare alături de fiinţa cosmică a lui SHIVA care reprezintă 