Bintintan Alexandra Maria
Yüklə 52,61 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Proprietăți acustice
- Proprietăți termice
- Formarea lemnului
|
Bintintan Alexandra Maria Clasa a VI-a C Scoala Gimnaziala nr. 21 ,, Vicentiu Babes” Lemn
Lemnul este un material natural care provine din plantele lemnoase, arbori, arbuști etc., fiind compus în majoritate din celulozăși lignină și în mică parte din gume, rășini, materii tanante și materii colorante. Lemnul, o materie de origine organică, este produs de plantele lemnoase care fac parte din grupa vegetalelor superioarecormofite - plante vasculare care sunt formate din țesutul lemnos xilen și țesutul liberian - floem. Proprietăți higroscopice[ Proprietățile higroscopice a lemnului cauzeaza o stabilitate dimensională relativ scăzuta în diferite umidități ambientale. Lemnul uscat este mai higroscopic decat cel umed, iar calitatea lemnului depinde de umiditatea climei. Variația concentratiei de apă sub punctul de saturare determină schimbări ale structurii lemnului. Unele tipuri de lemn, precum cel de tec, au o contracție scăzută de umiditate din cauza substanțelor hidrofobe prezente. Pentru a micșora caracterul higroscopic al lemnului, acesta este acoperit cu un strat subtire de vopsea. Proprietăți acusticeViteza sunetului în lemn, de-a lungul fibrelor lemnoase, are o valoare de 4000 până la 6000 m/s, pe când în cereale este de doar 400 – 2000 m/s. Parametrii care influențează viteza sunetului sunt densitatea, elasticitatea, lungimea fibrelor, unghiul, conținutul de umiditate, fisurile. Datorită proprietăților sale acustice excelente, lemnul este utilizat la fabricarea instrumentelor muzicale. Dar lemnul poate fi utilizat și ca material de izolare fonică. Placa cu o densitate de suprafață de 15 – 20 kg/m2 realizează o izolare fonică de 24 - 26 dB. Proprietăți termiceDatorită porozității sale, lemnul este un conductor slab de căldură, prin urmare este foarte potrivit ca izolare termică. Molidul are o conductivitate termică de 0.22 W / mK (pentru comparație betonul are 0,69 W / mK), iar plăcile izolatoare - 0.14 W / mK sau mai mică. Plăcile aglomerate poroase ajung la 0.05 W / mK. Conductibilitate termică crește cu conținutul de umiditate și densitatea materialului. Capacitatea termică la lemn este de aproximativ patru ori mai mare decât la fier. Expansiunea termică poate fi neglijată în practică la lemn, deoarece aceasta va fi compensată de contracția la uscare. Descompunerea termică lemnului începe la temperaturi de peste 105 °C; la 200 °C este foarte mult accelerată și atinge cota maximă la 275 °C. O degradare termică a lemnului poate să apară în timpul expunerii prelungite la temperaturi mai mici de 100 °C. Punctul de aprindere al lemnului este între 200 și 275 °C. În absența oxigenului se poate producepiroliza.
Textile
Un material textil, adesea folosit la plural, materiale textile sau doar textile (cuvânt originar din latinescul texere = a țese, a tricota), este un material flexibil, constând dintr-o rețea de fibre naturale, sintetice sau un amestec al acestora, care sunt toarse prin diferite procedee manuale sau mecanice. Textilele pot fi produse prin țesere, împletire, înodare, croșetare si prin presare. Termenul textile se poate referi la:
Țesăturile din care se produc îmbrăcămintele trebuie să aibă anumite proprietăți printre care trebuie să fie termoizolatoare, să nu irite pielea etc. În producția pe scară largă a țesăturilor în industria textilă se folosesc mașininile de țesut, care sunt urmașele modernizate ale războiului de țesut și fusului de tors folosit pentru împletirea firului din caier. Țesăturile groase care necesită alte tehnici de producere sunt covoarele, catifeaua, postavul, abaua. Textile sunt compuse după structură din stofe, tricotaje, țesături. Confecționarea hainelor constă din croire după măsură și coaserea împreună a bucăților textile croite anterior. Industria textila in Romania Istoria industriei textile din România începe în anii 1600, odată cu înființarea breslelor țesătorilor în Moldova, Muntenia și Transilvania. Abagiii, postăvarii, pâslarii și mătăsarii își deschid mici ateliere în care fac haine, covoare, pături și ștergare. Bumbac încep să cultive în anii 1700. În anul 2014 textilele erau al patrulea cel mai important produs de export al României după contribuția la total.În urmă cu mai bine de un deceniu acesta era cel mai important produs de export, însă odată cu mi grația mai multor furnizori către piețele din Asia și odată cu atragerea de noi investitori, tex tilele au căzut pe poziția a patra. Criza financiară și economică a eliminat peste 100.000 de locuri de muncă din industria textilă locală. În 2012, cele circa 8.000 de companii care activau în domeniu mai aveau doar 217.000 de salariați, față de 340.000 în 2008, ultimul an de boom economic, și 448.200 în 2004. Cei mai mari 15 producători locali de textile și încățăminte, care angajează aproape 10.000 de oameni ca să croiască și să coasă pentru Calzedonia, Hugo Boss, Debenhams H&M sau Inditex (proprietarul Zara), au obținut în anul 2013 afaceri de peste 3 miliarde de lei. Lucrătorii din producția de textile în România sunt de regulă plătiți cu salarii de sub 1.000 de lei (220 de euro), de multe ori cu salariul minim pe economie, mai ales cei din provincie.Salariile din industrie sunt cu 30% sub me dia pe eco nomie.Potrivit informațiilor deținute de Ziarul financiar, furnizate de jucătorii din piață, prețul produselor poate ajunge în magazine și de zece ori mai mare decât cel cu care un produs pleacă pe poarta fabricii. Industria textilă contribuie cu 11% la exporturile României și a pierdut în ultimul deceniu primul loc în favoarea industriei auto și a componentelor auto. La un total al exporturilor estimat în anul 2014 la 52 mliarde euro, croitorii români au trimis peste graniță produse în valoare de 5,7 miliarde euro. La începutul anilor 2000 fabricile de confecții erau responsabile de o treime din exporturile țării.
Piele
Pielea este un material obținut prin prelucrarea pielii jupuite de pe animale (bovine, ovine, caprine, porcine, reptile). Până să ajungă la forma finită, produsul trece prin mai multe etape de fabricare. Pielea se întrebuințează la confecționarea articolelor de îmbrăcăminte,încălțăminte, dar și în tapiserie și marochinărie. Producţia pieli Majoritatea pielii tăbăcite se obţin azi din piei de vite, dar şi de oi, porci, capre, rechini, aligatori, struţi, şerpi şi şopârle. Pieile brute ale animalelor măcelărite sunt de obicei conservate până când sunt prelucrate. Cele trei metode principale utilizate pentru a prepara (conserva) pieile brute sunt uscate la aer, sărarea umedă şi sărarea uscată. Pentru transformarea pieilor brute în piele tăbăcită, ele se înmoaie întâi în apă şi se spală, pentru a înlătura agenţii de preparare şi impurităţile. Apoi se curăţă orice urmă de carne rămasă pe partea interioară a pieli. Pentru a înlătura părul nedorit (sau ţepii), şi stratul extern de ţesut al pielii numit epidermă, pieile sunt îmbibate cu var nestins şi apoi curăţate. Spălarea şi tratarea chimică înlătură varul nestins şi acţiunea enzimelor înmoaie pielea. Procesul de transformare a pieilor preparate în piele tăbăcită este un tratament chimic numit tăbăcire. Tăbăcirea se face cu tananţi vegetali sau cu tananţi minerali. Tăbăcirea cu tananţi vegetali s-a utilizat până în anii 1850. Procesul poate dura de la 12 ore până la 6 săptămâni, pieile brute fiind îmbibate în soluţii tot mai tari din extracte de plante. Acestea se obţin din diferiţi arbori şi arbuşti, în special din lemnul de quebracho şi din scoarţă de mimoză. Toate aceste extracte conţin tanin (acid tanic) care se combină cu proteinele din piele şi le transformă în materialul stabil cunoscut ca piele tăbăcită. Principala metodă de tăbăcire cu tanaţi minerali este tăbăcirea ci crom, introdusă în anii 1850. pieile brute sunt tratate cu o soluţie de dicromat de sodiu. După tăbăcire, pieile sunt adesea despicate, rezultând mai multe straturi de piele. Acestea se vopsesc şi apoi se tratează cu grăsime pentru a împiedica pielea să se usuce într-o masă tare şi inflexibilă. După uscare, pielea este învelită cu o soluţie de finisare, de obicei răşină acrilică, şi adesea i se dă luciu prin aplicarea unui strat de acoperire din nitroceluloză. MÂRFURI DIN PIELE ŞI ÎNLOCUITORI ARTICOLE DE ÎNCÂLŢĂMINTE Încălţămintea ocupă o pondere însemnată în consumul populaţiei, datorită rolului pe care îl are de a proteja picioarele faţă de agenţii atmosferici (umezeală, frig, căldură) şi de a le feri de acţiunile mecanice ale mediului înconjurător. În acelaşi timp, încălţămintea are un rol igienic, ortopedic (împiedică determinarea tălpii piciorului), uşurează mersul şi înfrumuseţează picioarele. ARTICOLE DE marochinarie Fabricarea produselor de marochinarie :
ARTICOLE DE mobilier :
 
. Lut/ ceramica Ceramica (din greacă κεράμιον Keràmion) este un material obținut prin modelarea și arderea argilelor. Aceeși denumire se dă și artei și tehnicii de fabricare a obiectelor prin modelarea și arderea argilelor, denumită și arta ceramicii, precum și obiectelor de argilă făcute prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui. Arta prelucrării lutului este foarte veche. De exemplu, într-o peșteră din provincia Hunan, China, au fost descoperite mai multe piese de ceramică cu o vechime estimată la 17.500 - 18.300 de ani. Ceramica a fost folosită prima dată acum 26.000 de ani, de vânătorii-culegători din Moravia. În colecțiile din Muzeul Țăranului Român sunt strânse circa 3000 de piese de ceramică, de o mare diversitate, ca oale folosite la vatră pentru pregătirea alimentelor, chiupuri, ploști și ulcioare, căni, străchini, cancee, cahle și țepe de casă, utilizate în gospodăria țărănească tradițională românească. În prezent, din ceramică se fabrică o varietate de produse, de la obiecte sanitare și veselă, până la faianțe și țigle pentru acoperiș, izolatoare electrice, piese tehnice rezistente la temperaturi înalte. Arta ceramicii este știința și arta de a realiza obiecte din materiale anorganice, non-metalice care devin solide dure și durabile prin încălzirea la temperaturi ridicate a unui amestec de compoziție specială și de consistența unui aluat căruia i s-a dat anterior arderii o formă de obiect util sau decorativ. În istoria artei, prin ceramică și obiecte de artă din ceramică se înțeleg tot felul de vase realizate pentru scopuri artistice sau pentru păstrarea, transportarea și conservarea lichidelor, semi-lichidelor, solidelor alimentare si a obiectelor de artă. 
Exista 3 tipuri de ceramica:
  
 
Bibliografie:
Informatii www.wikipedia.org Imagini www. roportal.ro www.artizanescu.ro
Informatii www.wikipedia.org Imagini www. catalogfototapet.mobi
Informatii www.wikipedia.org www.referate.unica.ro Imagini www.pantofilacomanda.ro
Informatii www.wikipedia.org www.referate.ro Imagini www.infoapollonia.ro www.spatiulconstruit.ro www.ambra-bijuterii.ro Yüklə 52,61 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
