Breviar de idei (după Mario Sorin Vasilescu) Motto: “

Avertisment !!!: Madame H.P. Blavatsky, Alice Bailey, Annie Besant, C.W. Leadbeater, colonel James Churchward, Osho, Rajneesh, Sri Chinmoy, Mataji („Sahaja yoga”), scrierile mişcării raelite (Rael – Claude Vorilhon), scrierile ufologilor mesianici, Alister Crowley, L. Ron Hubbard (dianetica, biserica scientologică), T. Lobsang Rampa, bivolarienii (Gregorian Bivolaru) etc etc – sunt pseudo scrieri, pseudo maeştri / iniţiaţi /profesori.
De mers măcar 1 dată (cel puţin) la Biserică, la slujbele: Liturghie (dimineaţa), Vecernie (seara), Paraclisul Maicii Domnului, Maslu (miercurea sau vinerea), Botez, Dezlegare (în perioada posturilor), Molitfe, Crăciun, Bobotează, Înviere, Înălţare, Pogorârea Sf. Duh, Schimbarea la Faţă (6 august), Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Bunavestire (25 martie), Adormirea Maicii Domnului (15 august), Înălţarea Sf. Cruci (14 septembrie), Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie), ziua oricărui Sfânt; 1 dată pe săptămână de intrat în orice biserică şi stat 5 minute, pur şi simplu şi dacă se poate împărtăşit de Crăciun şi Paşte. De vizitat, atunci când se poate: biserici catolice, o moschee, un templu budist, un templu hindus, un templu shinto, un sit sfânt din vremuri daco-tracice şi predacice (de ex: Cetăţuia, Nămăieşti, Polovragi, Corbii de Piatră, Buzău etc), un sit celtic-druidic, un sit al nativilor nord americani, un sit sud american, locuri sacre-de putere ale oricărei religii etc, sau măcar privit fotografii ale lor.

( http://www.youtube.com/watch?v=fvIlhN0frdY

 http://www.youtube.com/watch?v=x7Hkdd06OfU 

http://www.youtube.com/watch?v=sRv2CX0mRIA

 http://www.youtube.com/watch?v=rbc_CsJYSGE )

Cultura generală (cel puţin la nivel mediu) în domeniile de bază: matematica, logica (logica matematică, dialectica şi polialectica etc), cibernetica, informatica, teoria sistemelor, teoria structuralistă, dinamica neliniară-teoria complexităţii, teoria haosului, teoria jocurilor, teoria probabilităţilor, teoria cunoaşterii, teoria comunicării, ştiinţele cognitive, teoria evoluţiei, lingvistică (neuro şi psiholingvistică etc), semantică (sintaxă şi proxemică etc), hermeneutică, filozofie (epistemologie, gnoseologie, ontologie etc), fizica, chimia, biologia, medicina, genetica, fiziologia (neurofiziologie, neurologie, psihiatrie etc), psihologia, cosmologia, cosmogonia, antropologia, astronomia, arheologia, istoria (paleoistoria), paleontologia-geologia-paleoclimatologia, sociologia, religia, metafizica, mistica, istoria ştiinţelor şi a descoperirilor, ştiinţele Inteligenţei Artificiale şi calculatoarelor – multimedia (I.A.), mitologia, folclorul – etnologia – etnografia (inclusiv studiile de toponimie, hidronimie, nume onomastice şi de familie), arta sacră şi profană (pictura, sculptura, muzica, dansul, cinematografia, literatura etc), SF (pentru că exprimă avangarda gândirii oamenilor, fără a mai fi constrânsă de cenzura curentelor oficiale) etc Parafrazându-l pe astrofizicianul Jacques Vallée: Fenomenul Realităţii nu poate fi analizat pe felii; prin dimensiunile sale este global şi atinge toate sectoarele cunoaşterii în aceeaşi măsură: începând cu folclorul şi până la astrofizică, de la etnologie până la tehnica microundelor şi de la fizica atomică până la parapsihologie. Într-o perspectivă inter/pluri-multi/transdisciplinară şi de asemenea inter/transcultural. Adică o abordare holistică. Gândirea ştiinţifică modernă conduce la o perspectivă asupra realităţii care este foarte apropiată de perspectivele mistice şi ale multor culturi tradiţionale, în care cunoaşterea spiritului şi a corpului şi practica vindecării fiinţei sunt părţi integrante ale filosofiei naturale şi disciplinei spirituale. O abordare holistică va fi deci în armonie cu multe perspective tradiţionale şi în acord cu teoriile ştiinţifice moderne.

În ultimă instanţă nu e necesară nici o carte, nici un studiu teoretic. Pentru că (parafrazându-l) pe Shri Ramakrishna (prezent şi în Encyclopaedia Britannica, ca şi Ramana Maharishi) toate cărţile (chiar şi cele sfinte, dacă sunt privite profan, iar nu ca nişte Porţi ale Puterii) nu fac altceva decât să spună că Există: Dumnezeu / Adevărul / Realitatea Profundă / Sinele / Tat (lb. sanscrită) / Çela (lb. franceză) / Ainseité (lb. franceză) / Aşa – itate. Şi că merită căutat practic, realizat în propria fiinţă a fiecăruia. Cărţile sapienţiale propun şi un algoritm practic de lucru cu noi înşine. Deci ne ajută să ne întărim convingerea aceasta. Dar practica căutării / călătoriei / trezirii de-abia urmează. Şi ea implică: trupul, mintea, afectivitatea, psihismul şi respiraţia etc – toată fiinţa noastră. Shri Ramakrishna: „Toate religiile sunt drumuri care duc la Acelaşi (Dumnezeu). Dar drumul nu e Dumnezeu.” Disciplinele sapienţiale (Yoga, Zen, Artele Marţiale ca Do etc) nu se învaţă din cărţi, ci prin practică / trăire / simţire / făcut exerciţii (termenul „exerciţiu” înseamnă „a-mi exercita dreptul / starea de a fi” ); mai degrabă: nu eu le fac, ci mă las fasonat de ele. Spiritul nu Se supune exerciţiilor / tehnicilor. Dar exerciţiile ne deschid în faţa Spiritului (îmi topesc blocajele mele faţă de Spirit). Dumnezeu nu poate fi cunoscut (cu mintea etc), dar poate fi experimentat / gustat / trăit /simţit (în măsura în care o permite El).

Nota 1: Cultura este ceea ce rămâne (se decantează) după ce cineva a învăţat/trăit ceea ce era de învăţat/trăit. Iar nu reproducerea mot à mot a conţinutului cărţilor etc Simţindu-se mai ales nevoia unui fir roşu conector/unificator al atâtor domenii de cunoaştere/cunoştinţe conexe, dar disparate. Ce folos că se ştiu multe, dacă nu ne putem orienta şi folosi cunoştinţele respective. Ar trebui deschidere şi rigoare/echilibru, din punct de vedere psiho-mental şi sufletesc. Şi neapărat entuziasm, lăsându-ne purtaţi de „Vântul Divin” şi de Zeul din noi (en Theos)!
Nota 2: Nu contează atât de mult cine a spus ceva (a descoperit ceva), ci mai ales faptul că acea idee a fost exprimată într-o formă sau alta (cândva, de către cineva). Conform teoriei curbelor de izognoză (Mario Sorin Vasilescu, 1981), Realitatea Profundă-Inteligenţa Universală (sau cum vrem să ii spunem) face să apară, periodic, in diverse epoci acelaşi curent de idei, pe care îl recepţionează mai mulţi oameni aproximativ in acelaşi timp, conform nivelului lor şi al epocii. Şi unii se cred inventatori, alţii doar descoperitori. Aceleaşi idei au fost exprimate de mai multe ori în decursul istoriei, inclusiv în milenii de mult apuse. Miezul-Sursa fiinţei îi face pe oameni să descopere şi exprime aceleaşi lucruri, în moduri similare sau echivalente, în epoci (timp) şi locuri (spaţiu) diferite, necopiindu-se unii pe alţii. Exemplu de izognoză temporală: Ovid Densuşianu şi Napoleon Săvescu (epoci diferite), sau Leonardo Da Vinci şi Sikorski (elicopterul). Exemplu de izognoză spaţială: Odobleja şi Norbert Wiener (cibernetica), sau Nicolae Paulescu şi Banting & Best (insulina) (aceeaşi epocă, locuri diferite), sau inventarea tranzistorului (brevetul a fost obţinut însă de un singur cercetător, William Shockley – fondatorul Sillicon Valley, ceilalţi rămânând nedreptăţiţi şi frustraţi/furaţi, ca în multe alte cazuri). Sau legile din fizică şi chimie: Boyle – Mariotte (transformarea izotermă a gazelor ideale), principiul Le Chatelier - Braun (comportarea sistemelor aflate în echilibru), magnetonul Bohr – Procopiu (momentul magnetic al electronului din fizica atomică) ş.a.m.d. Sau Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coandă, Otto Lillienthal şi ceilalţi pionieri ai zborului modern, faţă de acelaşi Leonardo Da Vinci şi faţă de modelul de aeroplan provenit din Egiptul antic. Sau teoria relativităţii: Einstein, Roger Josip Boscovich, tratatul Svadvaya Jaina Yoga, basmul „Făt Frumos din lacrimă”. Sau teoria modernă a Big Bangului faţă de teoria Kant – Laplace ori faţă de Imnul Creaţiunii din Rig Veda etc etc
Nota 3: Prea multă minte (raţională/intelectuală/cunoaştere teoretică) strică, devenind un obstacol în calea Realizării (de Sine <în sensul Tradiţiei din India> ). „Fericiţi cei săraci cu duhul, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu.” – nu e doar un aforism pietist! Cunoaşterea (raţională) nu înseamnă Înţelepciune. Să ne amintim de călugărul “Bucură-te Marie!” din cartea cu minunile Maicii Domnului şi de cei trei sihaştri care se rugau Sfintei Treimi: “Noi trei, Voi Trei, miluiţi-ne!” Intelectul/raţiunea (ca şi egoul, de altfel) e doar un instrument care trebuie corect folosit şi integrat cu instinctul, intuiţia şi afectivitatea. Mintea există şi independent de creier, după cum Viaţă există atât înainte, cât şi după moartea corpului fizic/trupului. Mintea generează creierul (iar nu invers) şi se exprimă sub forma gândirii omeneşti prin intermediul lui. Lumea are natura visului/minţii, fiind Mintea Universală. Originea Minţii / conştiinţei (de mine, de lume, de Sine) / conştienţei / atenţiei este în Inimă (nu cea fizică). [O dovadă brută în acest sens sunt fenomenele de transfer de personalitate/amintiri etc de la donatorii la receptorii de inimi transplantate. Teoria memoriei celulare. Bibliografie: Paul Pearsall, Ph.D., de la Princeton University, cu cartea sa „The Heart's Code: Tapping the Wisdom and Power of our Heart Energy”; Gary E. Schwartz, M.D. şi Linda Russek, PhD, de la Arizona University, cu cartea lor „The Living Energy Universe”; Claire Sylvia, cu cartea sa de mărturisiri „A change of heart: a Memoir”; Larry Dossey M.D., fost Chief of Staff of Medical City Dallas Hospital cu cartea "Healing Words,"; Dr. Candace Pert, professor in the department of physiology and biophysics at Georgetown University, consideră că "the mind is not just in the brain, but also exists throughout the body." etc] Yoga constă în supresiunea stărilor/fluctuaţiilor (substanţei) mentale / conştiinţei. O dată valurile pacificate/liniştite, prin transparenţa apei limpezi a Oceanului (substanţa mentală universală / a se vedea filmul „Solaris” al lui Tarkovski, după romanul lui Stanislav Lem) – putem vedea „fundul” / Miezul / pe Creator. Şi de aici începe marea aventură / călătorie / taină a Împărăţiei Cerurilor, care este scopul fără scop al tuturor fiinţelor, a tot ceea ce există. „Eu sunt Cel care Este.” (Facerea), „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.” (Apocalipsa I, 8), „În El trăim, ne mişcăm şi suntem.” (Fapte XVII, 28), „Hristos este toate (totul) şi în toţi.” (Coloseni III, 11), El „împlineşte toate în toţi.” (Efeseni I, 23).

Iar dacă atâţia oameni deştepţi (vârfurile umanităţii) susţin aceasta, cine suntem noi ca să îi contrazicem (măcar trebuie să luăm în consideraţie cu seriozitate spusele lor, să le verificăm şi să vedem dacă sunt adevărate. Cum spunea Buddha: „Nu credeţi ceva pentru că aşa spune societatea, părinţii, educatorii sau maeştrii voştri, ori obişnuinţele/preconcepţiile voastre / aşa zisul bun simţ comun, cărţile voastre, sau istoria înregistrată etc – aflaţi, practicaţi, realizaţi şi vedeţi prin proprie experienţă ce şi cum.” Adevărul nu poate fi cunoscut cu mintea raţională, dar poate fi experimentat / trăit / simţit. „La prise de conscience de la Verité.” Despre care vorbeşte Mircea Eliade.)

Pentru ca „să nu ne spargem dinţii noştri de lapte în nuca tare a Scripturilor” (cum spun Sfinţii Părinţi) şi pentru că „Atunci când mirenii se apucă să citească Scripturile [şi nu le înţeleg cum trebuie] – atunci apare erezia şi rătăcirea.” Să facem / trăim:

Rugăciunea

(pentru a înţelege Mitul / Scriptura Realităţii – a lui Dumnezeu)

Dar nu exista fara rugăciune, ridicare a mintii pe alt plan de cunoastere, pe planul intalnirii personale cu Dumnezeu, Care Se revarsa ca lumina : "In lumina Ta vom vedea lumina" (Ps. 36, 9). Acelasi principiu este valabil si pentru contemplarea in Sfanta Scriptura a stratului ascuns al cuvintelor lui Dumnezeu : "Sa nu te apropii de cuvintele tainelor din Dumnezeiasca Scriptura, fara ajutorul lui Dum­nezeu, primit prin rugaciune si cerere, ci spune : "Doamne, da-mi sa pri­mesc simtirea puterii celei din ele" (Rugaciunea Citirii). "Socoteste ca, cheia intelesurilor adevarate din Dumnezeiestile Scripturi e rugaciunea" (Sf. Isaac Sirul, Cuvantul LXXII, in Filoc. rom., vol. 10).
"Chiar daca pana acum n-ati nadajduit sa castigati o simtire a acestui fel de bunatati si de aceea nu ati cautat-o, cel putin de acum inainte, odata ce credeti ca acestea sunt adevarate si in conglasuire cu Dumnezeiestile Scripturi, trecand prin toate acestea, fiti incredintati ca pecetea Sfantului Duh (Efes. I, 13) ni s-a dat inca de aici in chip constient celor ce credem. Si odata ce credeti, alergati, asa ca sa luati (Filip. III, 12), luptati-va, dar nu ca batand aerul (I Cor. XI, 27). Si pe langa acestea, "cereti si vi se va da ; bateti si vi se va deschide" (Matei VII, 7), fie aici, fie in veacul viitor. Deocamdata primiti invatatura, deocamdata pocaiti-va, faceti ascultare, postiti, plangeti, rugati-va. Prin acestea si prin unele ca acestea alergati, straduiti-va, urmariti, cautati, bateti, cereti, neintorcandu-va spre nimic altceva, pana ce veti lua, pana ce veti apuca, pana ce veti primi, pana vi se va deschide si veti intra, pana veti vedea inlauntrul camerei de nunta pe Mirele, pana veti auzi : "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune" (Matei XXV, 21), pana va veti face fii ai luminii si fii ai zilei. Dar ina­inte de a fi vazut si luat si patimit acestea, sa nu va amagiti pe voi insiva si sa socotiti pe nedrept ca sunteti ceva, nefiind nimic (Gal. VI, 3). Si sa nu va inchipuiti, fiind cazuti din constiinta, ca sunteti duhovnicesti, ina­inte de a fi luat pe Duhul Sfant" (Sf. Simeon Noul Teolog, A cincea cuvantare morala, in Filoc. rom., vol. 6).

"Deci cereti si voi si nu va leneviti!” (Sf. Isaac Sirul)

“De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.” (Ev. Marcu 11:24)

Cu nebiruita si neobosita nadejde: “Toata cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca veti lua si va fi voua.” (Ev. Marcu 11:24)

O explicaţie la Principiul Antropic (“Lumea există, pentru că eu exist, atâta timp cât eu exist, şi este aşa cum sânt.”) – din perspectiva Yogăi (proiecţia şi rezorbţia lumii relative) (v. „Rezumat idei fig.04 jpg”)
În “jurul” Miezului de Divinitate (Dumnezeire) al fiinţei mele (Sinele, Eu-l Real, Atman):

Apare o luciditate profundă (conştienţă, ce stă la baza conştiinţei; atenţie la prezenţa a ceva, deşi încă nu există nimic relativ; capacitate de a înţelege – inteligenţă):

“Apoi” apare starea de ego, ego-ul central (nu eu din buletin, ci “starea de eu”), ca instrument în mâna lui Dumnezeu:

În “jurul” cărora apar structurile mentale şi energetice (corpurile de energie, psihismul, personalitatea etc):

În “jurul” cărora apare corpul fizic (ca o coajă de fruct):

În “jurul” cărora apare lumea “externă”:

Aceasta se întâmplă la orice “trezire” din somn.

La orice adormire (ca şi la moarte, comă sau accident), procesul se derulează în sens invers (rezorbţia lumii relative), straturile superficiale se rezorb în cele profunde:

• 
  în somnul cu visuri, lumea externă (tridimensională) şi corpul fizic dispar, şi apar un corp de vis şi lumi de vis – multidimensionale (care sânt la fel de reale/iluzorii ca şi lumea de “veghe” cotidiană;
  
• 
  iar în somnul profund fără visuri, totul dispare (nu mai e nici o lume=adimensional), afară de Miez şi luciditate.
  

Lumea are natura visului (lumea cotidiană este un vis ridicat la suprafaţă, iar visul este lumea cotidiană, de “veghe” scufundată la diverse adâncimi).

Întâlnirea cu Lumina (Hristos) din stadiul V al morţii este întâlnirea cu Miezul..,

De fapt nu există mai multe straturi, ci Unitate:

, ego-ul egoist=ego-ul central “pervertit” (colorat cu egoism); ego-ul pare a fi diferit de Eu-Sine, dar, de fapt sânt identice.

Dincolo (de lume=Dumnezeu Manifestat, sub forma lumii, Care ia forma lumii, devenind lumea; “În Cer de-a dreapta Tatălui, cu tâlharul în Rai, cu Trupul în mormânt ca un muritor, cu Sufletul în iad, cu morţii cei din veacuri -simultan- toate le cuprinzi Doamne Iisuse Hristoase, Care eşti necuprins.” Iisus era şi Ceea Ce oamenii vedeau ca Iisus, şi tâlharul, şi Iuda, şi Irod, şi sfinţii, şi piatra, şi cerul, şi marea, şi pomii, şi animalele, şi stelele, şi toate, “Tot-tot în toate, dar nu toate”, partea şi Întregul etc),

este Dumnezeu Nemanifestat.

Toţi Îl privim permanent, dar nu-L vedem, ci vedem doar lumea (partea, nu Întregul). (v. „Rezumat idei fig.05.jpg”)
[ Θ = Digresiune:

Bărbatul duhovnicesc, care poate fi bărbat sau femeie, ca sex fizic (Ev. Toma, chiar dacă încă apocrifă, nu înseamnă că nu e adevărată: “Femeilor, până ce nu veţi deveni asemenea bărbaţilor, nu veţi intra în Împărăţie.”), bărbat duhovnicesc care apare prin creşterea copilului divin interior, rezultat din căsătoria mistică interioară a părţii bărbăteşti cu cea femeiască care există în fiecare dintre noi, aşa numita “Poartă a Bărbaţilor” din Vechiul Testament (de aceea în povestea lui Noe, se năşteau doar femei, adică oameni care nu erau împliniţi duhovniceşte). Şi pe urmă ne mirăm că vin sectele sau exotismul oriental sau pseudovindecătorii, vrăjitorii sau New Age-ul (care încearcă să reânvie vechile zeităţi şi practici precreştine, care au fost bune la vremea lor, dar, după venirea Mântuitorului, nu mai sânt necesare, căci totul s-a schimbat, şi cine nu recunoaşte asta, e cu adevărat sub influenţa răului). Dumnezeu ne cere şi credinţă corectă şi fapte bune. Talibanii creştinişti au numai o teorie de credinţă corectă, şi uneori un baptist, adventist sau alt sectant neoprotestant sincer (nu dintre cei interesaţi de bani sau din cei care refuză, cu încăpătânare şi lipsă de discernământ să vadă adevărul, când li se arată) face faptele bune, dar n-are credinţa corectă. Ce va prefera Dumnezeu, cu siguranţă faptele. Şi poate că un budist sincer, “în prostia lui de păgân”, care are compasiune şi o pune în practică, e mai creştin decât un creştin botezat, care e doar cu numele, nu şi cu punerea în practică. Şi uite aşa am “curvit cu Buddha”, după spusele părintelui Adrian, deşi să nu uităm, Buddha istoric (sărbătorit în calendarul creştin ortodox, pe 19 noiembrie, ca Sf. Ioasaf, printr-un sincretism creştino-budist) din sec. V îHr., a fost un om care prin practica sa spirituală a primit dreptul de a se ridica spre Dumnezeu, iar Buddha Primordial, Tathagata – este divin, iar numele vine de la Tathata = “aşa – itate, ainsi, çela” (ceea ce ne duce cu gândul la ce scrie pe aureola Mântuitorului: Oωn), deci, ca origine, budismul se trage tot din Hristos, pe Care ei L-au perceput puţin diferit faţă de noi, din alt unghi, dar nu incorect pentru acele timpuri (cine poate susţine că-L cunoaşte complet?!).

Dar, de obicei, nimeni nu are curajul să spună aşa ceva, celor în drept, care ar putea să schimbe ceva. Dumnezeu să mă ierte, nu vreau să hulesc. Dar în bunătatea Sa, îmi dă voie să mă întreb şi să Îl întreb (chiar frizînd, aparent blasfemia), dar nu în bătaie de joc, ci sincer cât pot. Îl rog să-mi dea voie să mă rog şi să-L iubesc. În Zen se spune: “Viaţa ta nu te priveşte (ce evenimente vin), ci doar pe Dumnezeu, însă modul în care o trăieşti (atitudinea în faţa vieţii), da.” Universul este un koan formidabil: în acelaşi timp e scris de la A la Z, dar în fiecare clipă e nou, şi se poate întâmpla orice, depinde doar de mine (de fapt, de El). Sf. Ignaţiu de Loyola: “Să facem orice (totul) ca şi cum Dumnezeu n-ar fi implicat şi ar depinde doar de noi, şi să credem ca şi cum noi n-am exista şi Dumnezeu face totul.” “A-i critica pe ceilalţi, înseamnă a-L critica pe Dumnezeu şi planul Său.” Θ]