Sfintele evanghelii



Yüklə 2,62 Mb.
səhifə1/28
tarix07.01.2019
ölçüsü2,62 Mb.
#91026
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   28


1914
SFÂNTA EVANGHELIE

DE LA MATEI
CAP. 1.

Neamul și Nașterea lui Iisus Hristos.

1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam1.

2. Avraam a născut pe Isaac, iar Isaac a născut pe Iacov, iar Iacov a năs­cut pe Iuda și pe frații lui2.

3. Iar Iuda a născut pe Fares și pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom, iar Esrom a nă­scut pe Aram3.

4. Iar Aram a născut pe Aminadav, iar Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon4.

5. Iar Salmon a născut pe Vooz din Rahav, iar Vooz a născut pe Ovid din Rut, iar Ovid a născut pe Iese5.

6. Iar Iese a născut pe David îm­păra­tul, iar David împăratul, a nă­scut pe Solomon din femeia lui Urie6.

7. Iar Solomon a născut pe Rovoam, iar Rovoam a născut pe Avia, iar Avia a născui pe Asa.7

8. Iar Asa a născut pe Iosafat, iar Iosafat a născut pe Iram, iar Ioram a născut pe Ozia.

9. Iar Ozia a născut pe Ioatam, iar Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a năs­cut pe Ezechia.8

10. Iar Ezechia a născut pe Manasi, iar Manasi a născut pe Amon, iar Amon a născut pe Iosia.9

11. Iar Iosia a născut pe Iehonia și pe frații lui, la mutarea în Vavilon.10

12. Iar după mutarea în Vavilon, Iehonia a născut pe Salatiil, iar Salatiil a născut pe Zorovavel.11

13. Iar Zorovavel a născut pe Aviud iar Aviud a născut pe Eliachim, iar Eliachim a născut pe Azor.

14. Iar Azor a născut pe Sadoc, iar Sadoc a născut pe Ahim, iar Ahim a năs­cut pe Eliud.

15. Iar Eliud a născut pe Eleazar, iar Eleazar a născut pe Matan, iar Matan a născui pe Iacov.

16. Iar Iacov a născut pe Iosif bărba­tul Măriei, din care s-a născui Iisus, ce se zice Hristos.12

17. Deci, toate neamurile de la Avraam până la David, neamuri patrus­prezece; și de la David până la mutarea în Vavilon, neamuri patrusprezece; și de la mutarea în Vavilon până la Hristos, neamuri patru­sprezece.

18. Iar Nașterea lui Iisus Hristos așa a fost: Că logodită fiind muma lui, Ma­ria, cu Iosif, mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt.13

19. Iar Iosif, bărbatul ei, drept fi­ind și nevrând s-o vădească pe ea, a vrut pe ascuns s-o lase pe dânsa.14

20. Și acestea gândind el, iată în­ge­rul Domnului în vis s-a arătat lui, gră­ind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria femeia ta, că ce s-a zămis­lii într-însa, din Duhul Sfânt este.15

21. Și va naște fiu și vei chema nu­mele lui: Iisus, că acesta va mântui pe norodul său de păcatele lor.16

22. Iar acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a zis de la Dom­nul prin proorocul ce zice: „Iată fecioara în pântece va avea și va naște fiu și vor chema nu­mele lui: Emanuil, ce se tâlcuiește: cu noi Dumnezeu".

23. Și sculându-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit lui îngerul Domnului, și a luat pe femeia sa.17

24. Și nu o a cunoscut pe ea până ce a născut pe fiul său cel unul născut, și a chemai numele lui: Iisus.18
CAP. 2.

Magii de la răsărit. Omorârea prun­ci­lor, întoarcerea lui Iosif cu Maria și cu Iisus pruncul din Egipt în Nazaret.

Iar dacă s-a născut Iisus în Vitleemul Iudeei, în zilele lui Irod împă­ratul, iată Magii de la răsărit au venit în Ierusalim,19

2. Zicând: Unde este împăratul Iudei­lor, cel ce s-a născut? Că am vă­zul steaua lui la răsărit și am venit să ne închinăm lui.20

3. Și auzind Irod împăratul s-a tulbu­rat și tot Ierusalimul cu dân­sul.

4: Și adunând pe toți arhiereii și căr­turarii norodului, i-a întrebat: unde este să se nască Hristos?

5. Iar ei au zis lui: În Vitleemul Iudeei, că așa s-a scris prin proorocul:

6. Și tu Vitleeme, pământul Iudei ni­cidecum nu ești mai mic între dom­nii Iudei, că dintru tine va ieși Povățuitor, care va paște pe norodul meu Israil.21

7. Atunci Irod în ascuns che­mând pe Magi, a cercat cu deamănuntul de la dânşii de vremea în­tru care s-a arătat steaua.

7. Și trimiţându-i pe ei în Vitleem, le-a zis: mergând cercetaţi cu amărun­tul pentru prunc, și dacă îl veţi afla, să îmi vestiţi și mie, ca și eu venind să mă închin lui.

9. Iar ei ascultând pe împăratul s-au dus. Și iată steaua, pe care o văzuseră la răsărit, mergea înaintea lor, până a venit și a stătut deasupra unde era prun­cul.

10. Iar ei văzând steaua s-au bu­curat cu bucurie mare foarte.

11. Și intrând în casă, au văzul prun­cul cu Maria, muma lui, și că­zând s-au închinat lui, și deschizându-și vistieriile lor, au adus lui daruri: aur și tămâie și smirnă.22

12. Și luând înştiinţare prin vis, să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.

13. Iar după ce s-au dus ei, iată înge­rul Domnului în vis se arată lui Iosif zi­când: sculându-te, ia prun­cul și pe muma lui și fugi în Egipt, și fii acolo până voi zice ţie, că va Irod să caute pruncul să-l piardă pe el.

14. Iar el sculându-se, a luat prun­cul și pe muma lui noaptea, și s-au dus în Egipt.

15. Și a fost acolo până la moar­tea lui Irod, ca să se plinească ceea ce s-a zis de Domnul prin prooro­cul, ce zice: din Egipt am che­mat pe fiul meu.23

16. Atunci Irod văzând că s-a bat­joco­rit de Magi, s-a mâniat foarte; și trimi­ţând a omorât pe toți prun­cii, care erau în Vitleem și întru toate hotarele lui, de doi ani și mai mici, după vremea care cercase de la Magi.

17. Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis de Ieremia proorocul, care zice:

18. Glas în Rama s-a auzit, plân­gere și tânguire și ţipăt mult; Rahil plân­gând pe fiii săi, și nu vrea să se mân­gâie, pentru că nu sunt.24

19. Iar după ce a murit Irod, iată în­gerul Domnului în vis se arată lui Iosif în Egipt,

20. Zicând: sculându-te, ia prun­cul și pe muma lui, și mergi în pă­mântul lui Israil, că au murit cei ce căutau sufletul pruncului.25

21. Iar el sculându-se a luat prun­cul și pe muma lui și a venit în pământul lui Israil.

22. Iar auzind că Arhelau împără­ţeşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo; iar lu­ând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileei.26

23. Și venind a locuit în cetatea ce se numeşte Nazaret, ca să se pli­nească ceea ce s-a zis prin prooroci că Nazarinean se va chema.
CAP. 3.

Ioan Botezătorul în pustie. Botezul lui Iisus.
Iar în zilele acelea a venit Ioan Bote­zătorul, propovăduind în pu­stia Iudeei,27

2. Și zicând: pocăiţi-vă, că s-a apro­piat împărăţia cerurilor;28

3. Că acesta este cela ce s-a zis de Isaia proorocul, ce zice: glasul celui ce strigă în pustie: gătiţi ca­lea Domnului, drepte faceţi cărările lui.29

4. Și acest Ioan avea îmbrăcă­mintea lui din peri de cămilă, și brâu de curea împrejurul mijlocu­lui lui, iar hrana lui era acride și miere sălbatică.30

5. Atunci ieşia la dânsul Ierusa­limul și toată Iudeea și toată latura dimpreju­rul Iordanului,

6. Și se botezau în Iordan de la dân­sul, mărturisindu-și păcatele lor.31

7. Și văzând pe mulţi din Fari­sei și din Saduchei venind către bo­tezul lui, a zis lor: pui de năpârci, cine v-a arătat vouă ca să fugiţi de mânia ceea ce va să fie?32

8. Faceţi dar roduri vrednice de pocă­inţă.

9. Și să nu vi se pară a grăi în­tru sinevă: părinte avem pe Avraam; că zic vouă, că poate Dumne­zeu și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.33

10. Că iată și securea la rădăcina po­milor zace; deci, tot pomul, care nu face roadă bună, se taie și în foc se aruncă.34

11. Eu vă botez pe voi cu apă, spre po­căinţă; iar cela ce vine după mine, mai tare decât mine este, că­ruia nu sunt vrednic a-i ţine încălţămintele; acesta vă va boteza pe voi cu Duh Sfânt și cu foc.35

12. A cărui lopată este în mâna lui, și va curăţi aria sa, și va aduna grâul în jitniţa sa, iar plevele le va aide cu focul nestins.

13. Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan, ca să se boteze de la dânsul.36

14. Iar Ioan îl oprea pe el, zi­când: eu am trebuinţă a mă bote­za de tine, și tu vii către mine?

15. Și răspunzând Iisus, a zis către el: lasă acum, că așa este cu cuviinţă nouă ca să plinim toată dreptatea. Atunci l-a lăsat pe el.

16. Și botezându-se Iisus, îndată a ieşit din apă; și iată i s-au deschis lui cerurile și a văzut pe Duhul lui Dumne­zeu pogorându-se ca un porumb și ve­nind peste dân­sul; 37

17. Și iată glas din ceruri zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, întru care am binevoit.38
CAP. 4

Postul și ispita lui Hristos. Începerea propovăduirii. Chemarea Apostolilor.

Atunci dus a fost Iisus în pustie de Duhul, ca să se ispitească de diavolul.39

2 Și postind patruzeci de zile și patru­zeci de nopţi, după aceea a flămân­zit.40

3. Și venind la dânsul ispititorul a zis: de ești Fiul lui Dumnezeu, zi ca pie­trele acestea să se facă pâini.41

4. Iar el răspunzând a zis: scris este: nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot graiul ce iese din gura lui Dumne­zeu.42

5. Atunci l-a dus pe el diavolul în sfânta cetate și l-a pus pe el pe aripa bisericii.

6. Și a zis lui: de ești Fiul lui Dumne­zeu, aruncă-te pe tine jos, că scris este: îngerilor săi va po­runci pentru tine, și pe mâini te vor ridica, ca nu cumva să împie­dici de piatră piciorul tău.43

7. Și a zis Iisus lui: iarăşi scris este: să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.44

8. Apoi l-a dus pe dânsul dia­volul într-un munte înalt foarte, și i-a arătat lui toate împărăţiile lumii și slava lor;

9. Și i-a zis lui: acestea toate le voi da ţie, dacă căzând te vei în­china mie.

10. Atunci a zis Iisus lui: mergi îna­poia mea, satano, că scris este: Domnu­lui Dumnezeului tău să te în­chini, și lui unuia sa-i slujeşti.45

11. Atunci l-a lăsat pe el diavo­lul, și iată îngerii au venit la dân­sul și slujeau lui.46

12. Iar auzind Iisus că Ioan a fost prins, s-a dus în Galileea;47

13. Și lăsând Nazaretul, a venit și a locuit în Capernaum, lângă mare, în ho­tarele Zavulonului și ale Neftalimului48,

14. Ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice49:

15. Pământul Zavulonului și pă­mân­tul Neftalimului, spre mare din­colo de Iordan, Galileea neamurilor;

16. Norodul cel ce şedea întru întune­ric a văzut lumină mare, și ce­lor ce şedeau în latura și în um­bra morţii, lumină a răsărit lor.50

17. De atunci a început Iisus a propo­vădui și a zice: pocăiţi-vă, că s-a apro­piat împărăţia cerurilor.51

18. Și umblând Iisus pe lângă marea Galileei; a văzut pe doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru și pe Andrei fratele lui, aruncându-și mreaja în mare, că erau pescari,52

19. Și a zis lor: veniţi după mine, și vă voi face pe voi vâ­nători de oameni.

20. Iar ei îndată lăsându-și mre­jele au mers după dânsul.53

21. Și de acolo mai înainte mer­gând, au văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov al lui Zevedei și pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedei tatăl lor, cârpindu-și mrejele lor; și i-a chemat pe dânşii.

22. Iar ei îndată lăsând corabia și pe Zevedei tatăl lor, au mers după dânsul.

23. Și a străbătut Iisus toată Ga­lileea, învăţând în adunările lor și propo­văduind Evanghelia împărăţiei și tămăduind toată boala și toată nepu­tinţa întru norod.54

24. Și a ieşit vestea lui în toată Si­ria, și aduceau către dânsul pe toți cei ce pă­timeau rău cu felurite de boli, și pe cei ce se ţineau de chinuri, și pe cei în­drăciţi și lunatici, și pe cei slăbănogi, și îi vindeca pe ei.55

25. Și au mers după dânsul noroade multe din Galileea și din Decapole și din Ierusalim și din Iudeea și din ceea parte de Iordan.56
CAP. 5.

Fericirile. Apostolii și învăţătorii sunt sare și lumină. Plinirea legii și a po­runci­lor.

Iubirea vrăjmaşilor.

Iar văzând pe noroade s-a suit în munte; și şezând el, au venit către dân­sul ucenicii lui,

2. Și deschizându-și gura sa, îi în­văţa pe ei, zicând:57

3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia cerurilor.58

4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.59

5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moş­teni pământul.60

6. Fericiţi cei ce flămânzesc și înseto­şează de dreptate, că aceia se vor să­tura.61

7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.62

8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.63

9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

10. Fericiţi cei izgoniţi pentru drep­tate, că a acelora este împărăţia ce­ruri­lor.64

11. Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi și vă vor goni și vor zice tot cuvân­tul rău împotriva voa­stră, minţând pentru mine.

12. Bucuraţi-vă și vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri; că așa cu gonit pe proorocii cei mai înainte de voi.65

13. Voi sunteţi sarea pământului; iar dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? Întru nimic nu mai este de treabă, ci numai a se arunca afară și a se călca de oameni.66

14. Voi sunteţi lumina, lumii. Nu poate cetatea a se ascunde deasu­pra muntelui stând;

15. Nici aprind făclie și o pun supt obroc, ci în sfeşnic, și luminează tuturor celor ce sunt în casă.67

16. Aşa să lumineze lumina voa­stră înaintea oamenilor, ca văzând ei lucru­rile voastre cele bune și să slă­vească pe Tatăl vostru cel, din ce­ruri.68

17. Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau proorocii; nu am ve­nit să stric, ci să plinesc.69

18. Că amin zic vouă: până ce va trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, până ce vor fi toate.70

19. Deci, cela ce va strica una dintr-aceste porunci mai mici, și va învăţa așa pe oameni, mai mic se va chema în­tru împărăţia, cerurilor; iar cela ce va face și va învăţa, acela mare se va chema întru împă­răţia cerurilor.71

20. Că zic vouă: că de nu va pri­sosi dreptatea voastră mai mult de cât a Căr­turarilor și a Fariseilor, nu veţi in­tra întru împărăţia cerurilor.

21. Auzit-aţi că s-a zis celor de de­mult: să nu ucizi, că cine va ucide, vino­vat va fi judecăţii;72

22. Iar eu zic vouă: că tot cel ce se mânie asupra fratelui său în deşert, vi­novat va fi judecăţii; și cine va zice fra­telui său: Raca, vinovat va fi soborului; iar cine va zice: nebune, vinovat va fi gheenei focului.73

23. Deci, de îţi vei aduce darul tău la altar, și acolo îţi vei aduce aminte că fra­tele tău are ceva asu­pra ta,74

24. Lasă acolo darul tău înain­tea alta­rului și mergi mai întâi de te îm­pacă cu fratele tău, și atunci venind adu darul tău.

25. Împacă-te cu pârâşul tău de­grabă, până ești pe cale cu dânsul, ca nu cumva pârâşul să te dea ju­decătoru­lui, și judecătorul te va da slugii și în temniţă vei fi aruncat.75

26. Amin zic ţie: nu vei ieși de acolo, până nu vei da codrantul cel mai de pe urmă.

27. Auzit-aţi că s-a zis celor de de­mult: să nu preacurveşti.76

28. Iar eu zic vouă: că tot cela ce ca­ută la femeie spre a o pofti pe ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima sa.77

29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l pe el și îl lea­pădă de la tine, că-ţi foloseşte ţie ca să piară unul din mădularele tale, și nu tot trupul tău să se arunce în gheenă.78

30. Și dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o pe ea și o lea­pădă de la tine, că îţi foloseşte ţie ca să piară unul din mădularele tale, și nu tot trupul tău să se arunce în gheenă.

31. Iarăşi s-a zis: că cela ce-și va lăsa femeia sa, să-i dea ei carte de despăr­ţire.79

32. Iar eu zic vouă: că tot cela ce-și va lăsa femeia sa, afară de cu­vânt de curvie, o face pe ea să preacurvească, și cela ce va lua pe cea lăsată, preacurveşte.80

33. Iar aţi auzit, că s-a zis celor de demult: să nu juri strâmb, ci să dai Domnului jurămintele tale.81

34. Iar eu zic vouă: să nu te juri nici­decum, nici pe cer, că este scaun al lui Dumnezeu,82

35. Nici pe pământ, că este aşternut al picioarelor lui, nici pe Ierusalim, că este cetate a marelui Împărat,

36. Nici pe capul tău să nu te juri, că nu poţi un păr alb sau negru să faci;

37. Ci să fie cuvântul vostru: așa, așa; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, de la cel rău este.83

38 Auzit-aţi că s-a zis: ochi pen­tru ochi și dinte pentru dinte.84

39. Iar eu zic vouă: sa nu staţi împo­trivă celui rău; ci, de te va lovi cineva peste faţa obrazului cea dreaptă, în­toarce-i lui și pe cealaltă;

40. Și celui ce voieşte să se ju­dece cu tine și să î-ţi ia haina ta, lasă-i lui și că­maşa.85

41. Și cel ce te va sili pe tine o milă de loc, mergi cu dânsul două.

42. Celui ce cere de la tine, dă-i; și de cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu te depărta.86

43. Auzit-aţi că s-a zis: să iubeşti pe aproapele tău și să urăşti pe vrăjmaşul tău.87

44. Iar eu zic vouă: Iubiţi pe vrăj­ma­şii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă bles­temă pe voi, bine faceţi celor ce vă urăsc pe voi, și vă ru­gaţi pentru cei ce vă supără și vă gonesc pe voi;88

45. Ca să fiţi fii ai Tatălui vostru ce­lui din ceruri, că pe, soarele său îl ră­sare peste cei răi și peste cei buni, și plouă peste cei drepţi și peste cei ne­drepţi.89

46. Că de iubiţi pe cei ce vă iu­besc pe voi, ce plată veţi avea? Au nu și vameşii aceiaşi fac?

47. Și de veţi îmbrăţişa cu dragoste numai pe prietenii voştri, ce mai mult faceţi? Au nu și vameşii fac așa?

48. Fiţi dar voi desăvârşiţi, pre­cum și Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este.90

CAP. 6.

Milostenia. Postul. Rugăciunea.

Defăi­marea celor lumeşti.

Luaţi aminte, milostenia voastră să nu o faceţi înaintea oameni­lor, spre a fi văzuţi de dânşii; iar de nu, plată nu veţi avea de la Tatăl vostru, care este în ce­ruri.

2 Deci, când faci milostenie, să nu trâmbiţezi înaintea ta, precum fac făţar­nicii în adunări și în uliţe, ca să se slăvească de oameni. Amin zic vouă, că îşi iau plata lor.91

3. Iar tu făcând milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta.

4 Ca să fie milostenia ta întru as­cuns, și Tatăl tău cel ce vede întru as­cuns, acesta va răsplăti ţie întru ară­tare.
Yüklə 2,62 Mb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   28




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin