Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 45 (patruzecişicinci) Iulie 2015

Dileme lingvistice şi culinare

Subiectul care a generat răspunsurile pe care le voi cita mai jos se referă la delicioasele şi binecunoscutele ouă umplute.  Sunt multe variante de reţete, dar cea mai simplă este următoarea: ouăle fierte tari se taie în jumătăţi, se scot gălbenuşurile, se zdrobesc, se adaugă sare, piper, ulei, muştar şi maioneză, se amestecă, iar cu acest amestec se umplu jumătăţile de albuşuri. (din www.LaPunkt.ro Mai 2015)

În vizită la fiul meu din California, în martie-aprilie ale acestui an, am avut ocazia să constatat marea popularitate a ouălor umplute printre californieni în timpul sărbătorilor de Paşti.  Ele se găsesc de vânzare, gata preparate, la supermarket-uri. Crezând că se numesc „filled eggs” (traducerea lui „ouă umplute”, precum în franceză se numesc „œufs farcis”), am folosit acest termen când am întrebat  unde sunt plasate în magazin. Oamenii de acolo nu înţelegeau, dar când le explicam despre ce era vorba, ziceau  “A!! You look for deviled eggs! They are over there” şi-mi arătau aleea pe care trebuia să le găsesc. Erau puse câte şase sau opt în cutii de plastic transparente,  unele ouă aveau umplutură galbenă şi erau pudrate cu boia, altele aveau umplutură bej –(cu pate de ficat în compoziţie) şi pudrate cu piper, iar altele erau umplute cu ceva misterios, pentru că se numeau „deviled eggs without eggs”, adică „ouă umplute, fără ouă” – destinate vegetarienilor.  Erau şi ele de două culori,unele galbene şi unele verzulii, toate pudrate cu boia.

„Deviled eggs” (ouă diavoleşti), acuma am învăţat. Denumirea mi s-a părut ciudată şi am hotărât să-i întreb pe cei din jur de ce nu se numesc „filled eggs”, denumire mai fidelǎ şi mai potrivitǎ .  Ulterior am înţeles că primul meu impuls de a mă fi adresat cu asemenea întrebări unor persoane era totalmente demodat în ziua de azi. N-am regretat însă demersul, care s-a dovedit foarte interesant.

Absolut toţi cei abordaţi de mine m-au privit cu consternare, figura lor trădând totala supriză şi, eventual, dilemă pe care întrebarea mea, legitimă de altfel, le-a provocat-o. În majortitate, răspunsurile au fost :”nu ştiu”, însoţite de câte un zâmbet incert, dar politicos şi de o ridicare indiferentă din umeri. Voi cita câteva din răspunsuri:

• 
  O infirmieră: „ha! nu m-am gândit, mă mir că soţul meu, inginer, nu s-a întrebat şi n-a căutat pe Google!”
  
• 
  O studentă: „niciodată nu mi-a trecut prin cap că se pot numi altfel; adevărat, de ce s-or fi numind aşa?”
  
• 
  O artistă decoratoare: „hm… interesantă întrebare; nu ştiu de ce, dar poate că, fiind atât de gustoase, suntem ispitiţi de diavol să mâncăm multe!
  
• 
  O doctoriţă psihiatră: „eu cred că gălbenuşul este inima oului şi, zdrobindu-l, distrugi inima lui, ceea ce e un act diavolesc”.
  
• 
  Un profesor universitar de matematică: „ ce spune Google?”
  
• 
  Un agent imobiliar: „ouăle umplute sunt foarte bune, n-are nicio importanţă cum se numesc, se consumă rapid oricum s-ar numi! Sincer, nu prea mă interesează numele mâncărurilor”.
  
• 
  O vânzătoare la un magazin de haine: „da, da, parcă-mi aduc aminte că aceeaşi întrebare i-a pus-o un coleg al fiului meu la facultate, cred că era originar de undeva din Europa, ştiu că fiu-meu a venit acasă mirat că cineva îi pune o asemenea întrebare. Nu mai ţin minte răspunsul, a fost de mult!”
  
• 
  Casierul unei staţii de benzină: “vreţi să repetaţi întrebarea? … “nu ştiu, de mâncare nu mă ocup eu, nevasta mea găteşte. Mie-mi plac hamburgerii.”
  

Am continuat cercetările până când am aflat răspunsul pe Google.

Când m-am întors la Toronto, am fost la un party unde s-au servit ouă umplute. Am întrebat-o pe una din invitate (pe româneşte) dacă ştie numele lor în engleză. Sigur, “deviled eggs”, mi-a spus. Se întrebase şi ea de ce tocmai acest nume, dar n-a căutat răspunsul. Iată-l:

Un englez şi-a deschis în 1822 în Boston un bussiness de vânzare a condimentelor, care mergea foarte bine. În 1868, fiul lui a experimentat un nou produs din carne cu un amestec de condimente. Firma a ajuns celebrǎ şi ei au numit procesul de amestecare a condimentelor “deviling”. De atunci -şi obiceiul se pǎstreazǎ- denumirea “deviled” se utilizeazǎ pentru orice  produs care conţine condimente ca muştar, ardei iute, piper, etc. Cum ouăle umplute au şi muştar, se numesc”deviled”.

E drept, internetul are rǎspunsuri, dar nu mulţi îşi pun întrebări, iar dacă-şi pun, nu toţi caută răspunsuri!

Luna Iulie

1. 
   Ziua Naţională a Statelor Unite – 4 iulie 1776
   
2. 
   Ziua Naţională a Franţei – 14 iulie 1789
   
3. 
   Apollo-11 primul om pe lună - 20 iulie 1969
   

1. 
   Ziua Naţională a Stelor Unite – 4 iulie 1776
   

La 4 iulie 1776, Congresul Continental a aprobat Declaraţia de Independenţă formulată de Comitetul celor Cinci (John Adams, Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Roger Sherman şi Robert Livingston), prin care cele 13 colonii ale Angliei de pe teritoriul american (Massachussets, New York, Pennsylvania, Virginia, New Hampshire, Connecticut, New Jersey, Delaware, Maryland, Georgia, Rhode Island, Carolina de Nord, Carolina de Sud) se proclamau independente. Acest eveniment este confirmat prin drapelul american (cele 13 dungi orizontale, colorate alternativ roşu şi alb).

4 iulie a devenit sărbătoarea naţională a Stetlor Unite şi se sărbătoreşte cu parăzi, picnic-uri, grătare, târguri, baluri, focuri de artificii şi întâlniri sportive (în special baseball). (MSM)

2. Căderea Bastiliei – 14 iulie 1789

Fortul Bastille Saint-Antoine a fost construit în secolul XIV (1357-1370) cu intenţia unui fort protector al Parisului, în timpul Războiului de 100 de ani cu englezii. Ulterior a devenit închisoare de stat.

În luna iulie 1789 a izbucnit revoluţia franceză, mai întâi la Vendome (oraş din centrul Franţei), apoi la Paris. Rebelii cereau desfiinţarea absolutismului regal, introducerea unei constituţii şi egalitate, cu anularea privilegilor nobilimii şi ale clerului. Participanţii la revoluţie au luat arme din garnizoanele militare şi din magazinele armurierilor. Dar nu aveau destulă pulbere de praf de puşcă. Aflând că în fortul Bastilia era o pulberărie, la 14 iulie 1789 au atacat şi ocupat fortăreaţa, dezarmând anemica garda de apărare şi au eliberat cei şapte detinuţi: trei critici ai regimului, un dement şi trei escroci. Dar ocuparea Bastiliei a devenit simbolul revoluţiei franceze, care a adus libertatea cetăţenilor Franţei, dar a arestat şi executat câteva mii de membri ai nobilimii, „trădători şi spioni” şi adversari ai revoluţiei. (MSM)

3.Apollo – 11: primul om pe lună- 20 iulie 1969

La 20 iulie 1969, misiunea spaţială americană Apollo-11 a reuşit o performanţă care părea de neconceput numai în urmă cu câţiva ani: debarcarea pe Lună a doi cosmonauţi dintre cei trei membri ai echipajului: Neil A. Armstrong (comandantul misiunii), Michael Collins (pilotul modulului spaţial CSM-107 Columbia) şi Edwin „Buzz” Aldrin Jr (comandantul modulului lunar LM-5 Eagle). Nava spaţială a fost lansată pe o rachetă Saturn-V, de la baza cosmică JF Kennedy, din Florida.

La primul contact cu solul lunar, Neil Armstrong a rostit faimoasele cuvinte: ...un pas mic pentru om, un pas imens pentru umanitate. (MSM)



Pamfletul lunii: Sfertoacademicianul Breban și măi animalele bolnave de dreapta – de Nestor

www.catavencii.ro ; 01 iunie 2015

Proaspătul (81 primăveri roșii) ICR-ist de onoare Nicolae Breban și-a lămurit colegii academicieni de ce România este în urma Poloniei: acolo indivizi ca Patapievici și Liiceanu ar fi fost împușcați de mult. Senatul Institutului Culturnic Reșapat al Academiei Cațavencu îl felicită sincer pe maestrul Breban pentru combativitatea dovedită, la vârsta înțeleaptă a tovărășiei sale, în apărarea cauzei. Totodată, ne simțim datori să alimentăm noul elan brebanist cu alte propuneri de asanare a mediului cultural național:

1. Decapitarea publică a transcedentalistului Andrei Pleșu, craniul (după curățarea surplusurilor nefolositoare) urmând a fi instalat în salonul ICR ca un omagiu adus marelui scriitor Hamlet - autorul preferat al ministrului Culturii, Ionuț Vulpescu. Resturile pleșiste vor fi presate la rece, extrăgându-se ingredientele necesare fabricării unui săpun popular denumit "Cheia Dilemei".

2. Extrădarea ex-patriatului de bună voie Cărtărescu, cel care oricum a renunțat la legăturile cu națiunea sa câștigând premii literare în Occidentul imperialist. Premiile menționate vor fi înscrise pe o listă neagră a ICR, iar cărțile arse în Piața Victoriei în cursul unei ceremonii speciale, supravegheate de comisarul Breban cu pistolul de calibru 8,1 la îndemâna stângă.

3. Condamnarea la muncă silnică pe viață a foștilor filo-udriști Paleologu și Baconschi, fermecații epopeii Elene pe tot timpul cât Elena Udrea a fermecat (pe lângă Băsescu) cetatea dreptei românești. Cei doi nu vor avea drept de reducere a pedepsei, indiferent câte cărți vor scrie ei în pușcărie inspirați de posterele Udreascăi la apogeu.

4. Spânzurarea sorosistului Mircea Mihăieș în Piața Operei din Timișoara, acolo de unde a pornit nenorocirea ce a făcut posibilă popularizarea intelectualilor de dreapta, adică trădătorii prin definiție ai interesului național. Trupul va fi lăsat să putrezească în laț, exemplu necesar anumitor medii putrefacte din cultura antiromânească.

5. Execuția prin tragere în țeapă a celor doi academicieni care au protestat față de afirmația tovarășului Breban din ședința respectivă, Grigore Brâncuș și Ileana Mălăncioiu. Să învețe și animalele bolnave cum să-și țină gura atunci când un adevărat ales al Poporului vorbește în numele acestuia.

Toate spectacolele culturale expuse mai sus vor fi organizate pe fond sonor adecvat, asigurat de maestrul Tudor Gheorghe cu melodii compuse în cinstea evenimentelor: "Pune tata ștreang la poartă", "La fereastra un'te gâtui", "Cu bastonul prin Cărtărești", "Dă-mi gurița să ți-o sparg", "Hai omor, hai fără frică". Plus "Dansează URSS-ul Românesc", care se vede că n-a murit niciodată, doar a hibernat în mințile academicienilor făcuți la apelul bocancilor lui Stalin.

Expresia lunii: Legi (reguli) draconice

În secolul VII îen, Areopagul atenian l-a însărcinat pe Draco (Dracon) să alcătuiască un set de legi scrise, care să înlocuiască legislaţia orală existentă şi care să fie baza unor hotărâri luate în tribunale.

Acesta a conceput în anul 621 legile care au fost de o stricteţe fără egal, pedepsind cu moartea şi cele mai mărunte vini, ca acea de a fi leneş, de a fura câteva fructe, sau de a minţi. De la Draco se trag adjectivele draconic, draconian, care se referă la pedepse de mare asprime, necorespunzătoare vinilor.

Legile lui Draco au fost înlăturate de Solon (631-558 îen), cu excepţia celei care aplică pedeapsa capitală celor vinovaţi de omucidere. (MSM)

Pictorul lunii: Virgiliu Parghel

Cariera de pictor a lui Virgiliu Parghel a cunoscut mai multe etape, nefiind ocolită de pericolul sincopelor sau de spectrul unor momente de cumpănă. După terminarea facultăţii, artistul s-a întors în judeţul Suceava, stabilindu-se în comuna Dolhasca, unde, în calitate de profesor la şcoala din localitate,  a predat desenul vreme de câţiva ani. A fost  o perioadă în care s-a văzut nevoit să-şi redefinească, pe de o parte, structura limbajului plastic, iar pe de altă parte să-şi readapteze paleta la cromatica specifică zonei. Lucrul în natură s-a impus de la sine, căutările şi experimentele compoziţionale din intimitatea atelierului trecând, fără a fi total părăsite,  într-un plan secundar. A fost, de asemenea, momentul în care a înţeles că aşa-zisele „babisme”, adică încercările emulilor de a interpreta într-un mod personal viziunea estetică şi matricea stilistică ale lui Corneliu Baba, erau fără îndoială la modă în Bucureşti, dar imposibil de menţinut în viaţă pe un şevalet aşezat zi de zi, luni în şir, sub coama unui deal bucovinean. Acumulările cu tentă excesiv didactică au început să se cearnă şi să se reaşeze, lăsând loc şi pentru ceea ce înseamnă sugestiile şi impulsurile permanente pe care realul le transmite către sensibilitatea ingenuă a artistului autentic. În consecinţă, a devenit din ce în ce mai receptiv la identitatea spaţiului geografic local, s-a arătat interesat de fizionomiile oamenilor în mijlocul cărora trăia şi de peisajul unduitor şi molcom din jurul său, al cărui efect asupra stării sale de spirit era din acest motiv, dar şi din punct de vedere al încărcăturii cromatice marcate de sobrietate mai mult liric-edulcorant şi bucolic-sedativ decât dinamic şi incitant, fapt ce l-a determinat să se aplece cu acribie spre compunerea unor game cromatice tot mai rafinate având în punctul lor de origine verdele şi albastrul. Studierea şi experimentarea unor astfel de subtilităţi tehnice s-au numărat în acel răstimp printre puţinele modalităţi eficiente de a se sustrage freneziei plein air-iste de care se lăsase cuprins, dar au însemnat şi un pariu cu sine însuşi prin mijlocirea căruia şi-a menţinut treaz instinctul de explorator dubitativ al datului vizual, rezervându-şi dreptul şi şansa implicită de a se exprima în cu totul alţi termeni stilistici, dacă motive de indiferent ce natură ar fi impus, în anumite împrejurări, acest lucru. (Corneliu Ostahie).

Barca



Peisaj



Model în atelier

Sunt însoţit de căldura credinţei în fiecare zi (Virgiliu Parghel)







Articolul lunii: Enjoy Full Access
to our website

Get tomorrow's intelligence,
not yesterday's news.

Subscribe

Never show again