Buletinul Clubului Român din Chattanooga

Buletinul

Clubului Român din Chattanooga

www.romclub.wordpress.com

Numărul 18 (optsprezece) Aprilie 2013

Citatele lunii: Papa Ioan Paul al II-lea

• 
  Aşa cum merge viaţa unei familii, tot aşa merge şi viaţa naţiunii şi la fel merge şi viaţa întregii lumi în care trăim.
  
• 
  Pentru a menţine o familie bună se cere atât efortul celor doi părinţi cât şi al copiilor. Fiecare membru al familiei trebuie să devină – într-un fel – slujitorul celorlalţi.
  
• 
  Libertatea nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să ai dreptul să faci tot ce trebuie.
  
• 
  Tineretul este ameninţat de tehnicile de reclamă ale diavolului, care stimulează tendinţa naturală de a evita munca grea şi de a obţine o satisfacere imediată a tuturor dorinţelor.
  
• 
  Nu-ţi fie frică să mergi în necunoscut! Păşeşte înainte fără frică, ştiind că Eu sunt cu tine, aşa că nimic rău nu ţi se poate întâmpla. Fă-o cu deplină credinţă şi încredere.
  
• 
  Experienţa istorică a ţărilor socialiste a demonstrat, din păcate, că sistemul colectivist nu îndepărtează suferinţa, ci mai degrabă o măreşte, adăugându-i lipsa necesităţilor de bază şi o stare de ineficienţă economică.
  
• 
  Nu te lăsa pradă disperării! Noi suntem oamenii Paştelui şi cântecul nostru este Aleluia.
  
• 
  Am o slăbiciune pentru cântec şi muzică. Este păcatul meu polonez.
  
• 
  Cel mai mare pericol pentru viaţa unei familii, în sânul societăţii care are ca idoli plăcerea, comfortul şi individualismul, stă în faptul că prin aceasta oamenii îşi inchid sufletul şi devin egoişti.
  
• 
  Marile schimbări din lume fac America să aibă o responsabilitate crescută în a fi, pentru întreaga lume, un exemplu de societate cu adevărat liberă, democratică, justă şi umană.
  

Karol Jozef Wojtyla (1920-2005) a fost Papă al Bisericii Catolice între anii 1978 şi 2005 şi a purtat numele papal de Ioannes Paul PP II.

S-a născut în oraşul Wadowice din Polonia şi a murit, după o lungă suferinţă, la Roma. A fost sanctificat în 2011, când sicriul lui a fost exhumat şi mutat în Capela Sf. Sebastian din Vatican.

Un exemplu de intransigenţă în prezervarea credinţei şi moralei, s-a opus căsătoriei între homosexuali, preoţiei femeilor, abuzurilor bisericii, teologiei eliberării (Liberation Theology este o mişcare socială care foloseşte religia în scopuri politice), războaielor, regimurilor totalitare şi politizării bisericii (Suntem preoţi, nu lideri politici sau sociali…Nu vă lăsaţi pradă iluziei că slujireaGospelului trebuie să se facă printr-un interes exagerat în vastul câmp al problemelor actuale trecătoare).

Ioan Paul al II-lea a făcut deschideri fără precedent în relaţia Bisericii Catolice cu celelalte credinţe (Biserica Anglicană, Islamul, Budhismul, Religia Mozaică, Biserica Ortodoxă, Luteranismul, ). In Mai 1999 a vizitat România.

La 13 Mai 1981 a fost victima unui atentat, căruia i-a supravieţuit. În zilele Crăciunului din 1983, Papa l-a vizitat în închisoare pe autorul atentatului, turcul Mehmet Ali Agca şi l-a iertat.

A cerut iertare în numele bisericii creştine pentru procesul lui Galileo Galilei, pentru participarea catolicilor la comerţul cu sclavi africani, pentru persecutarea protestanţilor, pentru nedreptăţile făcute femeilor, pentru lipsa de intervenţie în anii Holocaustului şi pentru abuzul sexual al copiilor de către preoţi catolici.

Cuvinte şi expresii româneşti greşite sau rău folosite: A REMANIA 1. A face modificări în organizarea unei instituţii, în compoziţia unui guvern etc. 2. A transforma parţial o maşină, o instalaţie sau o construcţie, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcţionare sau pentru a-i îmbunătăţi caracteristicile funcţionale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripţiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total.
(Scris de Scientia.Ro Luni, 24 August 2009 18:07)
Extras de text de la postul TV Antena 3: “Astăzi ministrul învăţământului, doamna Ecaterina Andronescu, este întrebat frontal: "Ştiţi că veţi fi remaniată?". În partea de jos a ecranului televizorului stă scris: "Ecaterina Andronescu va fi remaniată". Ministrul nu ştie că va fi "remaniat". Dar ce ne interesează e alt lucru: cum să "remaniezi" un ministru?” Poţi remania cabinetul primului-ministru, guvernul, o instalaţie, o maşină ori un material; ce poate însemna însă "remanierea" doamnei Andronescu? Îi vor face modificări ale coafurii? O vor transforma în bărbat? Nu ştim sigur. Trimiteţi un e-mail către Antena3 pentru a afla... Păcatele Limbii: „Părul de găină“ de Rodica Zafiu S-ar zice că expresia i s-a făcut părul de găină nu poate fi decât o contaminare accidentală, o deraiere produsă din neatenţie, asupra căreia nici n-ar merita să ne oprim. Nu e chiar aşa: în mod surprinzător, sintagma părul de găină apare de mii de ori într-o căutare pe internet cu Google: ceea ce înseamnă că greşeala iniţială s-a repetat şi s-a răspândit destul de mult. Situaţia este asemănătoare cu aceea a expresiei câine sur la vânătoare, pe care am discutat-o cu puţină vreme în urmă: totuşi, câinele sur (în locul celui surd) era doar un exemplu de pierdere a motivaţiei, nu şi de îmbinare absurdă. Părul de găină e cu atât mai interesant: arată cât de mult contează în utilizarea limbajului – şi mai ales a frazeologiei – obişnuinţa, familiaritatea cu o secvenţă sau o structură prefabricată – şi cât de puţin este luată în seamă motivarea ei logică. Expresia dovedeşte şi rolul esenţial pe care îl are în variaţia lingvistică asemănarea fonetică. Evident, a i se face părul de găină e o contaminare între a i se face pielea de găină şi a i se face părul măciucă. Cuvântul păr a putut substitui pe piele în temeiul asemănării semantice dintre cele două expresii (care desemnează în primul rând senzaţia de spaimă), dar şi datorită asemănărilor de formă lingvistică: aceeaşi structură sintactică a expresiilor, aceeaşi consoană iniţială a cuvintelor şi acelaşi număr de silabe, în forma lor articulată. Explicaţia raţională a sensului nu a jucat niciun rol în a bloca modificarea, deşi expresiile iniţiale sunt destul de transparente: ambele evocă, metonimic, teama sau emoţia prin efectele lor fiziologice (reale, dar exacerbate); prima conţine şi o comparaţie condensată („pielea ca de găină”). Exemplele recente, numeroase, provenind mai ales de pe forumuri, dar şi din texte şi emisiuni informative, au o constantă semantică: părul de găină nu indică atât spaima, cât emoţia, apărând adesea în asociere cu fiorii şi în contextul unor sentimente pozitive. De multe ori, sursa emoţiei puternice e muzica: „Vocea care a înnebunit Olanda: cântă de-ţi face părul de găină” (ultimelestiri.com); „Când cântă nu îţi dau fiori, nu ţi se face părul de găină şi nu transmit nicio emoţie” (pandoras.realitatea.net), dar poate fi şi fotbalul: „«vreau să vă spun că de fiecare dată când văd în reluare meciul de la Sevilia mi se face părul de găină», a spus o fană” (stiridecluj.ro). Sursa înfiorării poate fi, totuşi, şi frica: „iar când în film se povesteşte despre acest criminal-geniu (...), însuşi «Diavolul» în persoană, aproape că mi se făcuse părul de găină” (cinemagia.ro). E drept, apar adesea pe paginile web şi comentarii ale altor participanţi la discuţiile on-line, care semnalează ironic inadecvarea formulei. Putem presupune că a mai existat un factor favorizant al confuziei între expresii: pentru populaţia citadină, care consumă carnea de pui din pachete semicongelate şi nu mai are vreo experienţă directă a jumulirii, s-ar putea ca pielea de găină să-şi fi pierdut din înţelesul cotidian. Oricum, expresia are echivalente internaţionale; s-a şi presupus, dată fiind lipsa ei din inventarele populare, că este, la origine, un calc parţial din franceză. În DEX, explicaţia pentru a i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâştii) este „a i se încreţi (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.)”; în mai multe limbi, prototipul pentru un anume aspect al pielii (pentru care, în limbajul medical, termenul de specialitate e piloerecţie) e fie găina (în franceză, spaniolă), fie gâsca (în engleză, italiană). Echivalentul francez (şi în expresii cu sensul figurat) al formulei piele de găină e chair de poule; în engleză (prin multe alte echivalente) găsim goose bumps, goose flesh (dar şi chicken skin); în italiană – pelle d’oca, în spaniolă – piel de gallina etc. Oricât am lărgi sfera de asociaţii, părul găinii rămâne un exemplu de comic involuntar. (Articol publicat în România Literară Nr. 2 din 2012) Poetul lunii: Emil Brumaru Baladă Vechi piftier de ţâţe clocitoare, Prin pâlnii scurs în bălţi de somn ca lapţii, Nemăturat cu geana de fecioare, Cel mai becisnic dintre toţi inapţii, Ou putrezindu-şi gălbenuşu-alene Pe poliţe, din nou mi se arată VEDENIA! Parfumul face pene Şi-năbuşă nări, căni, odăi şi, iată, Prin iadul cald din jur mişc-o femeie Piciorul ei, greu minutar de carne. Ce fante ca din bumbi pieptu-şi descheie, Preauleios sufletu-n ceşti să-şi toarne? Bottom of Form Balada poetului de duminecă Eu sânt un poet de duminecă. La haina mea roz am o mânecă Albastră, cealaltă vernil. Eu scriu doar în luna april! Şi-atunci nu mai mult de un vers Pe care deja l-am şi şters. Îmi plac portocale şi sâni. Iubita mea are trei sâni!!! Ea dă samovarelor lustru Cu dânşii, schimbând la ceai gustul Şi ţine morţiş să-i înveţe Cititu-n zaharniţe creţe. Dar câteodată sânt trist, Vai, parcă nici nu mai exist, Sparg mingi cu andreaua şi peşti, Ucid păpădii cu caleşti, Cu îngerii roua din şanţ O beau pân`la ultimul sfanţ! Bocet de adult Mă culc noaptea-n pături grele, Mă scol ziua tot sub ele, Vai de cafelele mele! Că am devenit lucid De zăresc omul prin zid Şi-n ceasul de masă vid. Şi am început s-aud Fluturii mari cum asud De spaimă-n aerul crud. Şi-n nară-mi vine-un miros De suflet întors pe dos În mujdei şi cu mult sos. În schimb piatra-i fără must, Roua-i zaţ, crinul prea-ngust Şi ce gust are alt gust. Iar când trec la pipăit Simt o lamă de cuţit De-aici pân`la infinit... Cântec naiv M-ai înşelat c-o portocală! Si tu şi ea, în pielea goală, Eraţi în camera impură Când v-am surprins gura în gura, Deasupra dânsa şi alături Veşmintele-i, coji printre paturi, Mai transpirau dorinţi din pori Naintea marei dezmierdări Cu tot dichisul şi alaiul. Apoi m-ai înşelat cu ceaiul! Cantec naiv De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci După-amiază, când e-atât de bine, Şi în sufrageriile adânci Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine? M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui Rochia moale şi, rămasă goală, Ne-am bate cu lichioruri amărui De chimion şi mentă glacială. Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte Cine suntem, aproape de mătasă, Îngenunchind pe paturile sfinte, Am da cu sufletele noastre foc la casă! Descrierea amanunţită a poziţiei culinare Iubito, astăzi facem prăjituri Cu patru straturi. Primul este patul Al doilea cearceaful, preacuratul. Al treilea chiar tu, plină de nuri. Şi-al patrulea eu însumi, vinovatul Că astăzi facem iarăşi prăjituri! Cântec de fântână De nimic nu-mi pare rău. Numai că n-am luat fântâna Ridicând-o-n cer cu mâna, Ca pe-un crin pietros şi greu. Îngerii să-mi afle-n apa Rece, limpede, verzuie, Setea istovită-n groapa Ciuturei ce cade, suie. Şi poate chiar Dumnezeu Mi-ar gusta-n rai săptămâna. De nimic nu-mi pare rău. Numai că n-am smuls fântâna Din pământul meu şi-al tău, Să plutească-n nori mereu... Celor care nu se tem să păşească în zona erotismului poetic neinhibat le recomandăm poeziile Cum să-ţi mai caut sufletul sub sâni, Poem epic, Mânia lui Dumnezeu şi Regină tolănită printre struguri (pe site-ul http://www.romlit.ro/poezie1111111111111111118) şi Suprema servitoare, Elogiu şi Tamaretă de fecioară (pe site-ul http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=Emil+Brumaru). Cântec M-am întors. Fă-mi adăpost Moale. Vreau să-ţi povestesc. Raze vechi curgeau păstos Peste-un trup dumnezeiesc Care chiar al tău era, Cu şolduri, cu sâni, cu gură, Şi-alături se chiflicea Viaţa-mi, mură după mură, Numărată pe de rost De-un melc surd, şi orb, şi prost. M-am întors. Fă-mi adăpost Şi-ncerc, blând, să-ţi povestesc... Cântecul cel mai naiv Femeile care m-au înşelat Atât de dulce au ştiut s-o facă Încât aproape c-a-nceput să-mi placă Nemernicia blândului păcat. Ba chiar le-ndemn cu fluturi şi le cer Să-mi tăvălească-n praf sufletul moale, Fără fereli, lacrimi subţiri, ocoale. Ci giuvaiere le aduc, boier, Spre-a le lua şi pipăi în pat Cu sânii şi-a le pierde între şale. Femeile care m-au înşelat Atât de dulce au ştiut şi-agale...