În cadrul oligopolurilor fără coordonare se pot manifesta trei tipuri de relaţii concurenţiale: - relaţii de concurentă agresivă în domeniul stabilirii preţurilor şi al desfacerii în general (ce pot conduce la „războaie a preţurilor”) sau în cel al aprovizionării; ele apar mai ales între oligopolurile omogene; - relaţii concurenţiale cu accent pe calitate (noutatea produsului şi reclamă, caracteristice oligopolurilor diferenţiate; - relaţii concurenţiale legate (înlănţuite) în carul unor ramuri cu un număr mai mare de firme, dar extrem de diferenţiate din punct de vedere al mărimii şi puterii lor economice, astfel încât o firmă „A” este dominantă în raport cu firmele „B” şi „C”, iar „C” este dominantă în raport cu „D” şi „E” ş.a.m.d.; c. din punct de vedere al situaţiei maximizării profiturilor, se distinge oligopolul complet şi oligopolul parţial: oligopolul complet apare atunci când legăturile reciproce sunt atât de puternice încât profiturile cumulate ale tuturor firmelor (privite ca un grup) sunt maximizate. Dacă acest lucru nu este realizat avem un oligopol parţial. Oligopolul economic complet se întâlneşte rareori, dar analiza sa prezintă importanţă datorită faptului că reprezintă „idealul” urmărit de firmele oligopoliste.
Marea varietate a situaţiilor posibile de oligopol face dificilă determinarea preţului şi producţiei, ca model general, iar, în măsura în care o astfel de analiză generală este realizabilă, ea poate oferi prea puţin în raport cu cazurile concrete. Marea varietate a situaţiilor posibile de oligopol face dificilă determinarea preţului şi producţiei, ca model general, iar, în măsura în care o astfel de analiză generală este realizabilă, ea poate oferi prea puţin în raport cu cazurile concrete. d. Alte forme de concurenţă Literatura economică reţine şi analizează şi alte forme de concurenţă, în funcţie de alte criterii. Astfel: A) Având în vedere calitatea în care acţionează la un moment dat agenţii economici în cadrul unei tranzacţii, se vorbeşte despre: - concurenţa între vânzători; - concurenţa între cumpărători; - concurenţa între vânzători şi cumpărători. Aceste relaţii ce se stabilesc între cumpărători, între vânzători, între vânzători şi cumpărători sunt cele care dau conţinut - după unele aprecieri - legii concurenţei.Forma „tradiţională” a schimburilor dintre producători şi consumatori (directe şi nemijlocite) nu mai reprezintă forma dominantă a schimburilor pe piaţă în economiile moderne. Relaţia producător-consumator apare acum sub forma indirectă şi mijlocită prin apariţia şi acţiunea unor agenţi economici distincţi - intermediarii.Ţinând cont de realitatea existenţei şi activităţii acestora pe piaţă, a noilor relaţii ce se stabilesc în acest context, putem considera un sistem mai complex şi a formelor de concurenţă ce se regăsesc pe piaţă, şi anume:
- concurenţa între producători; - concurenţa între producători; - concurenţa între producători şi intermediari; - concurenţa între intermediari (intre diferite „categorii” de intermediari şi între intermediarii din aceeaşi categorie: spre exemplu, se poate vorbi de concurenţa dintre comercianţii angrosişti şi cei detailişti, dar şi despre o concurenţă între diferiţi comercianţi angrosişti, respectiv, între diferiţi comercianţi cu amănuntul); - concurenţa între consumatori şi intermediari; - concurenţa între consumatori; - concurenţa între producători şi consumatori (acţiunea acestei forme de manifestare a concurenţei între producătorul iniţial şi beneficiarul final al unui produs, nu a dispărut, chiar dacă prezenţa şi acţiunea intermediarilor a determinat anumite modificări).Acţiunea formelor de concurentă anterior menţionate se desfăşoară pe mai multe planuri şi cuprinde momente diferite. B) Dacă se are în vedere localizarea geografică a pieţelor pe care se manifestă, se poate vorbi de concurenţa pe pieţe locale, regionale, la nivelul economiei naţionale şi la nivel internaţional şi mondial. Aceasta se referă atât la concurenţa ce se desfăşoară la nivelul unui produs pe astfel de categorii de pieţe, cât şi într-un cadru mai amplu, se poate avea în vedere nu numai concurenţa dintre firme (uneori se vorbeşte şi de o concurenţă în cadrul firmelor), între ramuri şi sectoare (desfăşurată în cadrul sau în afara economiei naţionale), cat şi concurenţa între ţări, între diferitele economii naţionale, sau între diferitele grupuri de economiei naţionale, dar şi concurenţa în interiorul unei economii între diferite zone sau regiuni. Aceasta se desfăşoară în domenii ca: atragerea resurselor (în special financiare), accesul pe piaţă, clientela, protecţia statelor etc.
C) Un loc important în analiza formelor de concurenţă este ocupat de concurenţa loiala şi concurenţa neloială. Criteriul avut în vedere în acest caz ar fi reprezentat de onestitatea mijloacelor prin care se derulează procesul concurenţial. Aspectul prezintă o importanţă deosebită legată de intervenţia statului în economie, în special în domeniul asigurării cadrului legislativ necesar protejării concurenţei. C) Un loc important în analiza formelor de concurenţă este ocupat de concurenţa loiala şi concurenţa neloială. Criteriul avut în vedere în acest caz ar fi reprezentat de onestitatea mijloacelor prin care se derulează procesul concurenţial. Aspectul prezintă o importanţă deosebită legată de intervenţia statului în economie, în special în domeniul asigurării cadrului legislativ necesar protejării concurenţei.
Dostları ilə paylaş:
|
