Caracterizarea arboretelor de şleau
Yüklə 139,58 Kb.
|
|
CARACTERIZAREA ARBORETELOR DE ŞLEAU VĂTĂMATE DE CĂTRE VÂNAT ŞI PRIN PĂŞUNAT ÎN MASIVUL DOGNECEI
ION I. FLORESCU TICU LUCIAN L. RUSU REZUMAT Documentarea şi datele prelevate din teren relevă concludent favorabilitatea ansamblului geografic (climă, sol) pentru dezvoltarea de ecosisteme forestiere cu varietate mare de specii valoroase, de tipul şleauri de deal şi a unor specii de vânat apreciate (în special cerb la altitudini mici), prezenţa vânatului, în cele mai multe cazuri peste optim şi mai ales concentrarea în anumite zone unde cauzează vătămări însemnate puieţilor din regenerări. Zonele vătămate mai intens sunt în suprafaţa periodică în curs de exploatare-regenerare care se modifică în cursul ciclului de producţie şi acoperă întreg UP-ul. Analiza mărimii populaţiilor în interiorul teritoriului cercetat evidenţiază depăşiri faţă de optim, după datele furnizate de Ministerul Mediului, astfel:
Pentru a alege unităţile amenajistice în care să se efectueze studii şi cercetări asupra puieţilor forestieri din cadrul regenerărilor naturale cât şi asupra solului forestier, a fost consultat amenajamentul silvic al U.P.IX Dognecea, Ocolul Silvic Bocşa Română, Direcţia Silvică Caraş Severin. În prima fază a fost creată o bază de date cu toate arboretele parcurse cu tăieri de regenerare, care cuprindea pentru fiecare unitate amenajistică, date referitoare la: suprafaţă, încadrare funcţională, condiţii staţionale, vârstă, vărsta exploatabilităţii, accesibilitate, date complementare, lucrări executate, compoziţia actuală, ţel, elemente de arboret cu indicarea pentru fiecare a modului de regenerare, a compoziţiei actuale, etc. În faza a doua, au fost alese acele arborete parcurse cu tăieri de regenerare din zonele unde existau cele mai mari concentrări de cervide precum şi acelea ce se găseau în apropierea localităţii, şi care ar fi putut fi afectate de păşunatul animalelor domestice. La baza acestei alegeri au stat şi observaţiile făcute pe o perioadă lungă de timp, cu privire la păşunat. Caracteristicile analizate ale acestor arborete, a dus la alegerea celor mai reprezentative în vederea amplasării de suprafeţe de probă, fiind selectate următoarele unităţi amenajistice: 62 B, 64 C, 65 A, 69 A, 69 E, 85 D. În aceste u.a.-uri s-au constituit blocuri de cercetare de durată pentru analizarea vătămărilor aduse arboretelor de către vânat şi prin păşunat. În fiecare bloc experimental au fost amplasate câte 4 suprafeţe de cercetare, materializate în teren prin ţăruşi de lemn cu secţiunea de 8x8 cm. Pe un ţăruş vopsit în partea superioară, pe o porţiune de 10 cm, cu vopsea roşie s-a înscris indicativul unităţii amenajistice şi numărul suprafeţei. În următoarele unităţi amenajistice 69 A, 69 E, 85 D, în care prin tăierile de regenerare s-au deschis ochiuri mici de până la 0,2ha - 0,4ha, s-au amplasat suprafeţe de cercetare dreptunghiulare de câte 2000 m² (40x50 m). Cele 12 suprafeţe de cercetare au 24000 m². În unităţile amenajistice 62 B, 64 C şi 65 A, în care prin tăierile de regenerare s-au deschis ochiuri mari de până la 0,6 – 0,8 ha, s-au amplasat suprafeţe de cercetare de câte 10000 m² (100x100 m). Cele 12 suprafeţe de cercetare au 120000 m². În total s-au amplasat deci, 24 suprafeţe de cercetare cu o suprafaţă totală de 144000 m². Este de menţionat că s-a avut în vedere atât regenerarea din ochiuri cât şi cea din arboretul parental alăturat. Inventarierea puieţilor s-a făcut în fiecare suprafaţă de cercetare, pe două diagonale, în suprafeţe de probă de 1 m², dispuse la distanţe de 2 m. În fiecare suprafaţă de cercetare de 2000 m², s-au făcut inventarieri în câte 40 suprafeţe de probă, în total, în cele 12 suprafeţe s-au făcut inventarieri în 480 suprafeţe de probă de 1 m². În fiecare suprafaţă de cercetare de 10000 m² s-au făcut inventarieri în câte 100 suprafeţe de probă, în total în cele 12 suprafeţe, s-au făcut inventarieri în 1200 suprafeţe de probă de 1 m². Puieţii din suprafeţele de cercetare au fost inventariaţi pe specii, pe clase de vătămări, calculându-se frecvenţa puieţilor vătămaţi şi gradul de vătămare a seminţişurilor. În fiecare u.a. arboretul a fost parcurs cu tăieri de deschidere a ochiurilor, dar în unele cazuri şi cu tăieri de lărgire şi luminare (una sau două) şi chiar cu tăieri de racordare în u.a.65 A. Acestea au început în anul 1989 şi au durat până la tăierile de racordare în 2010-2011. Deci, durata perioadei speciale de regenerare a fost de circa 20-22 de ani. Inventarierile asupra puieţilor (lăstarilor) vătămaţi s-au efectuat numai asupra seminţişurilor rezultate din tăierile executate în perioada 2009-2011 (tab.56). Tabel 56 Distribuţia puieţilor păşunaţi pe specii pe clase de vătămare Distribution of grazed seedlings by species on classes of damage
Datele rezultate scot în evidenţă existenţa unei regenerări naturale bune, numărul total de puieţi inventariaţi fiind de 9284 pe o suprafaţă de 1680 m², rezultând un număr de 5,5 puieţi pe m² (55000 puieţi/ha), pe specii situaţia prezentându-se după cum urmează: cer, 120 bucăţi, gorun, 1308 bucăţi, fag, 2512 bucăţi, tei, 2547 bucăţi, carpen, 1180 bucăţi, frasin, 119 bucăţi, paltin m, 1277 bucăţi, cireş, 73 bucăţi, mojdrean, 135 bucăţi, sorb, 7 bucăţi, jugastru, 6 bucăţi. Puieţii sănătoşi sunt majoritari, numărul acestora fiind de 6241 bucăţi, cu un procent de 67%, deci un număr de 4 puieţi/ m², suficient ca să se dezvolte un arboret inchis cu compoziţie corespunzătoare tipurilor de ecosisteme originare. Pe specii puieţii sănătoşi se prezintă astfel: gorun, 1148 bucăţi, (88%), cer, 101 bucăţi, (84%), fag, 1771 bucăţi, (71%), tei, 1602 bucăţi, (63%), paltin, 736 bucăţi, (58%), frasin, 92 bucăţi, (77%), cireş, 37 bucăţi, (51%), carpen, 610 bucăţi, (52%), mojdrean, 135 bucăţi, (100%). Puieţii vătămaţi sunt în număr de 3043 bucăţi şi reprezintă un procent de 33% din numărul total de puieţi inventariaţi, pe specii situaţia prezentându-se astfel: gorun, 160 bucăţi, (12%), cer, 19 bucăţi, (16%), fag, 741 bucăţi, (29%), tei, 945 bucăţi, (37%), paltin, 541 bucăţi, (42%), frasin, 27 bucăţi, (23%), cireş, 36 bucăţi, (49%), carpen, 570 bucăţi, (48%). Pe clase de vătămare situaţia se prezintă astfel: în clasa de vătămare V1 avem un număr de 309 puieţi, cu un procent de 3% din numărul total de puieţi inventariaţi, în clasa de vătămare V2, avem un număr de 2389 puieţi, cu un procent de 26% din numărul total de puieţi inventariaţi şi în clasa de vătămare V3, avem un număr de 345 puieţi, cu un procent de 4% din numărul total de puieţi inventariaţi. Dacă analizăm repartizarea puieţilor vătămaţi pe specii situaţia se prezintă astfel: - în clasa de vătămare V1 avem gorun, 22 puieţi, cu un procent de 2%, fag, 65 puieţi, cu un procent de 3%, tei, 59 puieţi, cu un procent de 2%, paltin, 72 puieţi, cu un procent de 5%, carpen, 86 puieţi, cu un procent de 7%, frasin, 4 puieţi, cu un procent de 3% şi cireş, un puiet, cu un procent de 1%; - în clasa de vătămare V2 avem gorun, 85 puieţi, cu un procent de 6%, cer, 12 puieţi, cu un procent de 10%, fag, 597 puieţi, cu un procent de 23%, tei, 774 puieţi, cu un procent de 31%, paltin, 443 puieţi, cu un procent de 35%, frasin, 21 puieţi, cu un procent de 18%; carpen, 419 puieţi, cu un procent de 36%, cireş, 34 puieţi, cu un procent de 47% şi jugastru, 4 puieţi, cu un procent de 67%. - în clasa de vătămare V3 avem gorun, 53 puieţi, cu un procent de 4%, cer, 7 puieţi, cu un procent de 6%, fag, 79 puieţi, cu un procent de 3%, tei, 112 puieţi, cu un procent de 4%, paltin, 26 puieţi, cu un procent de 2%, frasin, 2 puieţi, cu un procent de 2%; carpen, 65 puieţi, cu un procent de 5% şi cireş, un puiet, cu un procent de 1%. Analiza vătămărilor produse puieţilor pe specii, conduce la observaţia că specia care a suferit cele mai multe vătămări este teiul, la care au fost inventariaţi un număr de 945 puieţi vătămaţi, urmată de specia fag cu 741 puieţi vătămaţi , de specia carpen cu 570 puieţi vătămaţi, de specia paltin, cu 541 puieţi vătămaţi şi de specia gorun cu 160 puieţi vătămaţi. Cele mai frecvente vătămări le întâlnim în cazul puieţilor încadraţi în clasa V2 de vătămare, unde s-au înregistrat 2389 puieţi vătămaţi, adică 26% din numărul total de puieţi inventariaţi, şi 79% din numărul total de puieţi vătămaţi, inventariaţi. Celelalte clase de vătămare prezintă valori mult mai mici. În ceea ce priveşte efectul vătămărilor asupra regenerărilor naturale, observăm că, pe ansamblu, seminţişurile se găsesc într-o stare bună, numărul mediu de puieţi ce revine pe un metru pătrat este de 5,5 bucăţi, dintre aceştia un număr de 1,8 bucăţi/ m² sunt vătămaţi. Chiar şi în cazul în care ar fi extras prin lucrările de îngrijire şi conducere întregul număr de puieţi vătămaţi, tot ar rămâne un număr de 3,7 puieţi/ m², adică 37000 puieţi/ha, ceea ce este suficient pentru a se realiza starea de masiv. Se relevă însă că în toate u.a.-urile luate în studiu, compoziţia seminţişurilor se abate de la compoziţia ţel fixată prin amenajamentul silvic, punând în evidenţă mai ales o participare mai scăzută a gorunului şi a celorlalte foioase valoroase de amestec (frasin, sorb, cireş), dar şi o participare mai mare a fagului, a teiului, a carpenului şi chiar a paltinului, fapt ce va îngreuna prin lucrările viitoare de îngrijire a arboretelor, dirijarea compoziţiei acestora spre faciesurile normale fixate prin compoziţia ţel şi diminuarea tendinţelor de constituire a unor faciesuri bogate în tei, sau tei şi carpen. Această tendinţă este susţinută şi de faptul că puieţii vătămaţi prin roaderea lujerilor anuali recepează sau lăstăresc activ şi favorizează menţinerea în proporţii mai mari a fagului, a teiului şi a carpenului, ca şi creşterea numărului de puieţi de la un an la altul şi realizarea unor arborete tinere cu provenienţă mixtă (sămânţă şi lăstari, drajoni). În 3 blocuri experimentale (ua 62B, 65A, 85D) a fost măsurat diametrul la colet şi înălţimea puieţilor la speciile principale rezultând un diametru mediu în cazul fagului neafectat de vătămări 13,7 mm şi înălţimea medie de 103,5 cm, comparativ cu valorile puieţilor vătămaţi unde diametrul mediu este de 14,5 mm şi înălţimea medie de 73,1 cm; în cazul paltinului diametrul mediu al puieţilor nevătămaţi este de 13,4 mm şi înălţimea medie este de 155 cm, comparativ cu cea a puieţilor vătămaţi unde diametrul mediu este 13,5 mm, iar înălţimea medie de 48,6 cm; în cazul gorunului diametrul mediu al puieţilor nevătămaţi este de 12,2 mm, iar înălţimea medie 126 cm, comparativ cu cea a puieţilor vătămaţi unde diametrul mediu este de 14 mm, şi înălţimea medie de 90,3 cm. Determinările cu privire la biomasa puieţilor au arătat că există diferenţe pe componente de biomasă între puieţii nevătămaţi şi puieţii vătămaţi. Astfel, s-a constatat, că în cazul celor 20 de puieţi nevătămaţi de fag, greutatea frunzişului în stare verde a fost de 148 grame mai mică cu 172 grame faţă de cei 20 puieţi de fag vătămaţi. Explicaţia este aceea că puieţii vătămaţi au dezvoltat coroane cu aspect de tufă, cu un număr mai mare de lujeri şi frunze ca urmare a vătămărilor repetate. Acest aspect se observă şi în cazul frunzişului puieţilor de gorun (vătămaţi 604 grame, nevătămaţi 532 grame). În cazul puieţilor de paltin greutatea în verde a frunzişului puieţilor vătămaţi este mai mică decât la puieţii nevătămaţi, (paltin vătămat 176 grame, nevătămat 416 grame). În această situaţie am observat că frunzele la paltin deşi erau mai numeroase aveau dimensiuni mai mici, unele erau în curs de uscare, iar din altele lipseau bucăţi ca urmare a păşunatului. Aceleaşi aspecte au fost constatate şi în cazul cântăririi în verde a lujerilor, cu menţiunea că la toate speciile greutatea în verde a lujerilor a puieţilor vătămaţi a depăşit-o pe cea a lujerilor puieţilor nevătămaţi. Acest aspect fiind motivat de faptul că în cazul puieţilor vătămaţi a apărut un număr mai mare de lujeri ca o consecinţă a păşunatului ( fag vătămat 280 g, nevătămat 126 g; paltin vătămat 132 g, nevătămat 101 g; gorun vătămat 340 g, nevătămat 332g). În ceea ce priveşte greutatea tulpinilor în stare verde, am constatat că în toate situaţiile tulpinile speciilor vătămate au prezentat greutăţi mai mici decât cele ale speciilor nevătămate, datorită faptului că acestea din urmă aveau înălţimi mai mari ( fag vătămat 528 g, nevătămat 612 g; paltin vătămat 708 g, nevătămat 1116 g; gorun vătămat 492 g, nevătămat 560 g). Determinări asupra sistemului radicelar au evidenţiat faptul că în majoritatea cazurilor speciile vătămate au dezvoltat un sistem radicelar a cărui greutate în stare verde a fost mai mare decât a speciilor nevătămate. Apreciem că această dezvoltare a rădăcinilor este o consecinţă directă a vătămărilor, o încercare a puieţilor vătămaţi de a suplimenta capacitatea de hrănire ( fag vătămat 592 g, nevătămat 348 g; paltin vătămat 952 g, nevătămat 880 g; gorun vătămat 660 g, nevătămat 480 g). Determinările cu privire la factorul de umiditate pe componente de biomasă au arătat că de regulă acesta este mai mare în cazul puieţilor vătămaţi comparativ cu puieţii nevătămaţi. Cercetările efectuate pentru a stabili influenţa circulaţiei vânatului asupra solului au arătat că:
totalitate, prezenţa humusului este foarte slabă, solul este compact în orizontul 0-5 cm;
circulate mult mai mică comparativ cu valoarea variantelor martor;
de schimb cationic şi gradul de saturaţie în baze cresc de la varianta potecilor intens circulate la varianta martor. În ceea ce priveşte măsurile de prevenire sau limitare a vătămărilor aduse seminţişurilor, acestea pot fi silviculturale şi cinegetice. Referitor la măsurile de prevenire de natură silviculturală, în cazul nostru putem opta: fie la utilizarea de substanţe repelente, fie la executarea de împrejmuiri. În ceea ce priveşte măsurile de prevenţie pe linie cinegetică, acestea ar trebui să aibă în vedere hrănirea suplimentară a vânatului în timpul sezonului rece, dar şi reducerea numărului de exemplare la speciile care produc vătămări până la nivelul efectivelor optime. Tot în cadrul acţiunilor de prevenire a producerii pagubelor este necesară implicarea personalului de teren în activităţile de pază a fondului forestier astfel încât să asigure interzicerea păşunatului în fondul forestier în conformitate cu prevederile codului silvic, astfel încât să elimine sau să limiteze la maxim vătămările produse de animalele domestice. Atenţia trebuie îndreptată însă spre speciile de arbori vătămaţi de mare valoare economică, cum este cazul gorunului, fagului, paltinului, frasinului şi cireşului faţă de care există tendinţa de a le menţine în compoziţia seminţişurilor (al viitorului arboret) pentru simplul motiv că există şi sunt de valoare, scăpând din vedere faptul că un exemplar dintr-o specie de valoare, care este vătămat nu va produce în viitor un lemn valoros, iar menţinerea lui în structura viitorului arboret va aduce doar dezavantaje. În această situaţie rolul personalului de teren, dar şi al celui tehnico-ingineresc din unităţile silvice este foarte important. Acest personal trebuie să urmărească şi să cunoască starea de sănătate a seminţişurilor, să intervină pentru prevenirea sau limitarea producerii de vătămări, prin luarea de măsuri şi/sau să efectueze o selecţie corespunzătoare a puieţilor prin executarea de lucrări silvice de calitate, atent supravegheate, în conformitate cu normele tehnice în vigoare şi care să corespundă ţelurilor de gospodărire. CHARACTERIZATION OF THE MIXED HARDWOOD STANDS BY GAME ANIMALS AND GRAZING IN DOGNECEI MASSIF ABSTRACT Documentation and data collected in the field show conclusively the overall geographical (climate, soil) suitability for the development of forest ecosystems with a variety of valuable species such as hills species and of some venison species (especially deer of low heights). The venison presence is in large populations and in most of the cases is over the optimal, especially in certain areas where the concentration causes significant damages in regeneration of tree off spring. Intense injured areas are in the surface that periodically undergoes the exploitation-regeneration operations that change in the production cycle and covers the entire UP. Analysis of population size within the researched territory highlights the overrun to optimally, according to the data provided by the Ministry of Environment. Thus: - deer, the optimally effective is of 16 individuals, but the real effective is of 26 individuals; - roebuck, the optimally effective is of 148 individuals, but the real effective is of 248 individuals; - boar, the optimally effective is of 64 individuals, but the real effective is of 126 individuals; - hare, the optimally effective is of 68 individuals, but the real effective is of 56 individuals. In order to clarify the influence of venison on regeneration of trees offspring a new research was initiated and carried out in a basin of 6 representative units of landscape planner. The researches consisted in systematic regeneration cuttings. In the first phase of the research a database of all the stands covered with regeneration cuts was created. This data base contains for each landscape planner unit data concerning to: surface, functional classification, site conditions, stand age, exploitation age, accessibility, complementary data, works, current composition, purpose, elements of the stand indicating the regeneration mode for each and the current composition, etc. In the second phase, stands covered with regeneration cuttings were chosen in areas where there was the greatest concentration of deer as well as those that were near the village, and would have been affected by livestock grazing. The observations made over a long period of time, on grazing formed the basis of this choice. The above analyzed characteristics of these stands, led to the choice of the most representative for the location of the sample surfaces and the selected landscape planners units were the following: 62 B, 64 C, 65 A, 68 C, 69 E, 85 D. In theses units blocks of research for a longer time where to analyze the harm to trees by venison and grazing was constituted. Each of the experimental block contained 4 research surfaces delimited by wooden pickets 8x8 cm în section. On superior part of one picket, on 10 cm area, the call of landscape planners unit and the area number were marked. In the 69 A, 69 E, 85 D units, that contained regeneration gaps of about 0,2 ha, rectangular research areas of 2000 square meters (40x50m) were constituted totalizing 24000 square meters. In the 62 B, 64 C and 65 A units regeneration gaps of about 0,6-0,8 ha were created and 12 research areas of 10000 square meters each (100x100 m), totalizing a surface of 120000 square meters were constituted. The total research area was 144000 square meters divided in 24 research areas. The aim of the study was to regenerate tree seedlings both from gaps and parental donor trees. Seedlings inventorying was realized in each research area on both diagonals in sampling areas of 1 square meter, located at a distance of 2 meters. Forty sampling areas of 1 square meter were realized in each research area of 2000 square meters meaning that a total of 480 sampling areas was realized in all 12 research areas. In the 10000 square meters research areas the inventory was realized în 100 sampling areas, a total of 1200 sampling areas was realized in all 12 research areas. Seedlings from the research areas were inventoried both by species and by classes of injury and the frequency of injured seedlings and injury degree of seeds was calculated. In each unit intermediary cuttings were realized. Intermediary cuttings include opening in the canopy cuttings (of 0,6 – 1,5 ha per gap) and in many cases thinning cuts and release cuttings (one or even two) are needed. In the landscape planner unit 65A connection cuttings were needed. Cuttings management started in 1989 and continued until 2010-2011, when connecting cutting were realized, meaning that regeneration period was about 20-22 years. Inventory of injured sprouts was performed in seedlings areas resulted after the cuttings from 2009-2011 (tab.56). Table 56 Distribution of grazed seedlings by species on classes of damage
Resulted data show the existence of a good natural regeneration, the total number of inventoried sprouts was 9284 from a total area of 1680 square meters. This leads to a number of 5,5 regenerated sprouts per square meter (55000 sprouts/ha). Situation per species is as follows: Turkey oak – 120 individuals, sessile oak – 1308 individuals, beech – 2512 individuals, linden – 2547 individuals, hornbeam – 1180 individuals, ash – 119 individuals, sycamore maple – 1277 individuals , cherry – 73 individuals, manna ash – 135 individuals, rowan (mountain ash) – 7 individuals and maple – 6 individuals. A percent of 67% sprouts were healthy, meaning a number of 6241 individuals from the total of 9284 regenerated, namely 4 healthy sprouts per square meter. This number of healthy sprouts is sufficient to develop a closed stand with a composition in trees corresponding to primary ecosystems. Situation of healthy sprouts per species is as follows: Turkey oak – 101 individuals (84%), sessile oak – 1148 individuals (88%), beech – 1771 individuals (71%), linden - 1602 individuals (63%), sycamore maple – 736 individuals (58%), cherry – 37 individuals (51%), ash – 92 individuals (77%), hornbeam - 610 individuals (52%) and manna ash - 135 individuals (100%). A number of 3043 injured sprouts was registered, that represents a percent of 33% from the total number of sprouts regenerated. Situation of injured sprouts per species is as follows: Turkey oak – 19 individuals (16%), sessile oak – 160 individuals (12%), beech – 741 individuals (29%), linden - 945 individuals (37%), sycamore maple – 541 individuals (42%), ash – 27 individuals (23%), cherry – 36 individuals (49%) and hornbeam - 570 individuals (48%). Situation of sprouts per injury classes is as follow: in the first injury class V1 there are 309 sprouts namely a percent of 3% from the total number of regenerated sprouts, in the second injury class V2 a number of 2389 sprouts was inventoried, namely a percent of 26% from the total and in the third injury class V3 there are 345 sprouts, namely 4% from the total number of regenerated sprouts. Analyzing the distribution of injured sprouts per species the situation is as follows: - in the first injury class V1 there are: sessile oak - 22 individuals with a percent of 2%, beech - 65 individuals with a percent of 3%, linden – 59 individuals with a percent of 2%, sycamore maple - 72 individuals with a percent of 5%, hornbeam - 86 individuals with a percent of 7%, ash - 4 individuals with a percent of 3% and cherry – 1 individual with a percent of 1%; - in the second injury class V2 there were found: sessile oak - 85 individuals with a percent of 6%, beech - 597 individuals with a percent of 23%, linden – 774 individuals with a percent of 31%, sycamore maple - 443 individuals with a percent of 35%, hornbeam- 491 individuals with a percent of 36%, ash - 21 individuals with a percent of 18%, cherry – 34 individuals with a percent of 47%; turkey oak - 12 individuals with a percent of 10% and maple - 4 individuals with a percent of 67%; - in the third injury class V3 there were found: sessile oak - 53 individuals with a percent of 4%, beech - 79 individuals with a percent of 3%, linden – 112 individuals with a percent of 4%, sycamore maple - 26 individuals with a percent of 2%, hornbeam- 65 individuals with a percent of 5%, ash - 2 individuals with a percent of 2%, cherry – 1 individual with a percent of 1% and turkey oak - 7 individuals with a percent of 6%. The situation presented above leads to the observation that linden was the most injured species with a number of 945 injured sprouts followed by the beech with a closed number of 741 injured sprouts, hornbeam with 570 injured sprouts, sycamore maple with 541 injured sprouts, and sessile oak with 160 injured sprouts. The most frequent injuries were founded in the second class of injury that a number of 2389 injured sprouts was registered, namely 26% of the total number of inventoried sprouts and 79% of the total number of injured sprouts that was inventoried. The other two injury classes registered much lower values. The effect of injuries on natural regeneration affected in a low manner the sprouting. Seedlings were found to be in optimal status with a medium number of 5,5 regenerated sprouts per square meter of which only 1,8 individuals per square meter were injured. Even if the entire number of injured sprouts would be eliminated by care works a number of 3,7 healthy sprouts per square meter, namely 37000 healthy sprouts per ha would be enough to realize a massive stand as required. Seedlings composition deviates from the original aim of realizing the optimal forestry association, in all landscape planning units where the studies have been realized. The lowest number of healthy sprouts comparing with the original plan was recorded by sessile oak species followed closely by the other valuable deciduous species (ash, rowan and cherry). Unfortunately, the number of regenerated sprouts of beech, linden, hornbeam and sycamore maple species exceeded the aimed number. Thus, the future work of tree care, directing the stand composition to normal facies set by the composition goal and decreasing trends of formation of lime or lime-rich and hornbeam facies. This trend is supported by the fact that seedlings injured by abrasion of annual stems generate active shoots and favors the maintaining in higher proportions of beech, linden and hornbeam species. Increasing the number of seedlings from one year to another and formation of young stands with mixed origin (seed, shoots and suckers) is also favored. Link radius and height of seedlings in the main species were measured in three experimental units ( 62B, 65A, 85D) resulting in a mean diameter in the case of beech species unaffected by injuries of 13,7 mm and the mean height of 103,5 cm, compared to those of injured seedlings where the average diameter is 14,5 mm and the average height of 73,1 cm. The average diameter of the healthy seedlings of sycamore maple is 13,4 mm and the average height is 155 cm, compared with the injured seedlings where the mean diameter is 13,5 mm and the average height of 48,6 cm. In the case of sessile oak the average diameter of the healthy seedlings is 12,2 mm and the average height 126 cm, compared with the injured seedlings that had a medium diameter of 14 mm and the average height of 90,3 cm. Measurements on seedling biomass showed that important differences exist between unharmed saplings and injured seedlings. It was found that if the green foliage weight of the 20 beech unharmed seedlings was 148 grams and was less than the weight of the green foliage of the 20 beech injured seedlings. Explanation is that injured seedlings have developed bushy crowns, with a large number of stems and leaves due to repeated injury. This issue is observed also in the case of sessile oak (injured seedlings foliage weighs 604 grams comparing to 532 grams of the unharmed seedlings). In the case of sycamore maple 174 grams were weighed in green foliage of injured individuals comparing to 416 grams of the foliage of unharmed individuals. In this case, leaves originated from injured individuals of the two species although they were more numerous were smaller and twisted (ash), some were dried (sycamore maple) and the other with missing pieces due to grazing (ash and sycamore maple). The same issues were also found when weighing the green stems, noting that all species green stems weight originating from injured seedlings surpassed the stems of unharmed seedlings. This issue is motivated by the fact that if injured seedlings emerged a greater number of stems as a result of grazing (beech - 280 g injured, 126 g unharmed, sycamore maple - 132 g injured , 101 unharmed g and oak 340 g injured , 332 g unharmed). Analyzing the stems in fresh weight it was noticed that in all cases the injured wild strains had lower weights than the wild unharmed stems due to the fact that they had greater heights (beech - 528 g injured, 612 g unharmed, sycamore maple - 708 g injured, 1116 g unharmed, oak - 492 g injured, 560 g unharmed). Determination of the root system showed that in most cases the injured species have developed a root system whose fresh weight was higher than that of the unharmed species. We appreciate that the development of roots is a direct consequence of injury, injured juveniles attempt to supplement feeding capacity (beech - 592 g injured, 348 g unharmed, sycamore maple - 952 g injured, 880 g unharmed, sessile oak - 660 g injured, 480 g unharmed).
showed that it is usually higher for injured seedlings compared to seedlings unharmed. Research conducted to determine the influence of venison traffic on the soil showed that:
Measures to prevent or limit harm to seedling can be forestry and hunting. Forestry measures may consist in application of repellent substances or by executing fencing as it was in our case. Hunting measures should consist of supplementary feeding of venison during the cold season, and by reducing the number of fish species that cause harm to optimal staffing levels. Also in damage prevention actions field staff involvement in the activities of forest guards to ensure the prohibition of grazing in the forest under the provisions of the Forest Code in order to eliminate or limit the maximum damage caused by domestic animals must be required. But a great attention must be paid to the injured tree species of economic value, such as sessile, oak, beech, maple, cherry against which there are tends to keep them in seedling composition (of the future stand) for the simple reason that they are valuable, escaping the fact that a specimen of a species of value that is injured will produce in the future a valuable timber and maintaining the structure of the future stand will only bring disadvantages. In this situation the role of field staff, but also the technical engineering of forestry units is very important. This staff must follow and know the health status of seedlings to intervene and prevent or limit the production of injuries by taking action and / or making an appropriate selection of seedlings. This can be realized by execution of good quality forest works, carefully controlled in accordance with technical norms corresponding to management goals. Yüklə 139,58 Kb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||