Cartea a iv-a Despre moştenire şi liberalităţi Titlul I dispoziţii referitoare la moştenire în general Capitolul I dispoziţii generale

Cartea a IV-a Despre moştenire şi liberalităţi

Titlul I Dispoziţii referitoare la moştenire în general
Capitolul I Dispoziţii generale

Articolul 953 Noţiune

Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă.
- art. 31 civ. Patrimoniul. (1) Orice persoană fizică […] este titulara unui patrimoniu care cuprinde toate drepturile şi datoriile care pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia.

- art. 644 c.c. Proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenţie şi prin tradiţiune.

- art. 557 civ. Dobândirea dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin convenţie, testament, moştenire legală, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credinţă în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin ocupaţiune, tradiţiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi.

- art. 887 alin. 1 şi 3 civ. Dobândirea unor drepturi reale fără înscriere. Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moştenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. […] În cazurile prevăzute la alin. (1), titularul drepturilor astfel dobândite nu va putea însă dispune de ele prin cartea funciară decât după ce s-a făcut înscrierea.

- art. 1747 alin. 1 civ. Vânzarea moştenirii. În sensul prezentei secţiuni, prin moştenire se înţelege dreptul de a culege o moştenire deschisă sau o cotă din aceasta.
Articolul 954 Deschiderea moştenirii

(1) Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.
- art. 651 c.c.: Succesiunile se deschid prin moarte.

- art. 52 civ. Data prezumată a morţii celui dispărut

(1) Cel declarat mort este socotit că a încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morţii. Dacă hotărârea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii.

(2) În lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50, după caz.

(3) Instanţa judecătorească poate rectifica data morţii stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (1) şi (2), dacă se dovedeşte că nu era posibil ca persoana declarată moartă să fi decedat la acea dată. În acest caz, data morţii este cea stabilită prin hotărârea de rectificare.

- art. 423 alin. 2, 3 şi 5 civ. Regimul juridic al acţiunii în stabilirea maternităţii. Acţiunea poate să fie pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii. Acţiunea poate fi introdusă şi împotriva moştenitorilor pretinsei mame. […] Dacă însă copilul a decedat înainte de a introduce acţiunea, moştenitorii săi pot să o introducă în termen de un an de la data decesului.

- art. 425 alin. 2 civ. Acţiunea în stabilirea paternităţii. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii.

- art. 430 alin. 3 civ. Tăgada paternităţii de către soţul mamei. Dacă soţul a murit înainte de împlinirea termenului menţionat la alin. (1), fără a porni acţiunea, aceasta poate fi pornită de către moştenitori în termen de un an de la data decesului.

- art. 432 alin. 2 civ. Tăgada paternităţii de către pretinsul tată biologic. Dreptul la acţiune nu se prescrie în timpul vieţii tatălui biologic. Dacă acesta a decedat, acţiunea poate fi formulată de moştenitorii săi în termen de cel mult un an de la data decesului.

- art. 1114 alin. 1 civ.
(2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

(3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat.
- art. 95 c.c.: Domiciliul unei succesiuni este domiciliul cel din urmă al defunctului.

- art. 92 LPA: Dispoziţiile art. 954 alin. 3 şi 4 din Codul civil se aplică numai procedurilor succesorale notariale sau judiciare începute după intrarea în vigoare a Codului civil.

- Art. 66 L. 105/1992: Moştenirea este supusă:

a) în ce priveşte bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii naţionale pe care persoana decedată o avea la data morţii;

b) în ce priveşte bunurile imobile şi fondul de comerţ, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.

- art. 68 alin. 1 L. 105/1992: Testatorul poate supune transmiterea prin moştenire a bunurilor sale altei legi decît cea arătată în art. 66, fără a avea dreptul să înlăture dispoziţiile ei imperative.

- art. 2633 civ. Legea aplicabilă. Moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut, la data morţii, reşedinţa obişnuită.

- art. 2634 alin. 1 şi 3 civ. Alegerea legii aplicabile. O persoană poate să aleagă, ca lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei, legea statului a cărui cetăţenie o are.

- art. 236 Reg. (1) Dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces. În cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face cu certificatul de deces eliberat în condiţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată. [...]

(4) Pentru a fi înregistrat în evidenţele succesorale ale Camerei şi Uniunii, certificatul de deces trebuie să cuprindă cel puţin următoarele menţiuni; numele şi prenumele defunctului, data decesului, zi/lună/an, codul numeric personal sau data naşterii, ultimul domiciliu ori, după caz, reşedinţa obişnuită a defunctului.

(5) Dacă la rubrica ultimul domiciliu sau ultima reşedinţă obişnuită a defunctului este menţionat numai numele ţării, fără a se preciza şi localitatea, în aplicarea art. 954 alin. (3) din Codul civil, cauza succesorală se înscrie în RNNES şi, ulterior, în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Camera în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care soluţionează succesiunea.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa judecătorească.
- art. 108 alin. 1 LNP: Succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanţa judecătorească în vederea dezbaterii unei succesiuni.

- art. 233 Reg.: În funcţie de natura sa litigioasă sau nelitigioasă, procedura succesorală este numai de competenţa instanţei de judecată sau a notarului public.

- art. 234 alin. 1 Reg.: La cererea moştenitorilor sau a altor persoane interesate, notarul public deschide procedura succesorală notarială, instrumentează şi soluţionează cauza succesorală şi eliberează certificatul de moştenitor.

Articolul 955 Felurile moştenirii

(1) Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament.

(2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală.

- art. 650 c.c. – Succesiunea se deferă prin lege sau după voinţa omului, prin testament.

Articolul 956 Actele juridice asupra moştenirii nedeschise

Dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolută actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei moşteniri nedeschise încă, precum actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea moştenirii.
- art. 702 c.c.: Nici chiar prin contractul căsătoriei nu se poate renunța la succesiunea unui om în viață, nici nu se pot înstrăina drepturile eventuale ce s-ar putea dobândi asupra succesiunii.

- art. 965 alin. 2 c.c.: Nu se poate face renunțare la o succesiune ce nu este deschisă, nici nu se pot face învoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimțământul celui a cărui succesiune este în chestiune.
Capitolul II Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni

Articolul 957 Capacitatea de a moşteni

(1) O persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii. Dispoziţiile art. 36, 53 şi 208 sunt aplicabile.
- art. 654 c.c.: Pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede sa existe în momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput este considerat că există. Copilul născut mort este considerat că nu există.

- art. 7 alin. 2 Decr. 31/1954: Drepturile copilului sunt recunoscute, de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu.

- art. 36 civ. Drepturile copilului conceput. Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile.

- art. 19 Decr. 31/1954: Cel dispărut este socotit a fi în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte, rămasă definitivă.

- art.53 civ. Prezumţie. Cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.

- art. 208 civ. Capacitatea de a primi liberalităţi. Prin excepţie de la prevederile art. 205 alin. (3) şi dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoană juridică poate primi liberalităţi în condiţiile dreptului comun, de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal.

- art. 19 alin. 3 OG 26/2000: Dacă fundaţia dobândeşte personalitate juridică după decesul fondatorului, efectele liberalităţilor făcute în favoarea fundaţiei anterior constituirii ei se vor produce de la data actului constitutiv, pentru fundaţiile înfiinţate prin acte între vii, iar pentru fundaţiile înfiinţate prin testament, de la data morţii testatorului.
(2) Dacă, în cazul morţii mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moşteni una pe alta.
- art. 21 Decr. 31/1954: În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată.

- art. 49-57 civ.