Cartea alba

Eu am venit ca un frate la această omenire din care cândva am aparţinut. Am trăit aici şi am cunoscut toate experienţele voastre. Ca şi voi am cunoscut disperarea şi am vărsat lacrimi de mâhnire. Am cunoscut visele şi bucuriile voastre. Am trăit atunci aici, în mijlocul vostru ca om, ca Dumnezeu-om, în primejdii, disperări şi clipe de glorie efemeră. Am hotărât să revin în această lume pentru că eu vă pot înţelege; şi a va înţelege, este de asemenea a vă iubi. Dacă am revenit pe acest plan, nu este pentru a vă ajuta să vedeţi că exprimarea în viaţă poate fi mult mai bogată şi să faceţi să obţineţi cunoaşterea prin care aţi putea dacă doriţi să optaţi pentru ca această viaţă să fie mai bogată. Eu v-aş cere doar să aplicaţi în viaţa voastră, la timpul potrivit şi după mijloacele ce le-aţi ales, acele cunoştinţe pe care le judecaţi fertile pentru evoluţia în nelimitare, armonie şi bucurie.

In timpul existenţei mele pe acest plan, intenţia mea era să devin Dumnezeul Necunoscut şi să merg deasupra oricărei dimensiuni până la aventurile eternităţii. Am parvenit şi acum am revenit să vă învăţ că aceleaşi aventuri vă aşteaptă de îndată ce aţi îmbrăţişat toată viaţa.

Consideraţi cu atenţie aceste învăţături pe care vi le-am dat. Lăsaţi-le să pătrundă în voi; nu veţi întârzia să descoperiţi că ele constituie o inestimabilă comoară.

Lucrurile auzite, văzute, învăţate - este vorba de a le pune în aplicare cu simplitate. Cu cât veţi fi mai simpli, cu atât puterea voastră se va mări. Dacă doriţi ceva, cereţi ca acel lucru sî vi se dea! Nici o fiinţă pe acest plan nu este obişnuită să vă dea. Cereţi Tatălui, prin Domnul-Dumnezeul fiinţei voastre, şi cunoaşteţi că v-a fost dat. Faceţi cererea în templul interior, în liniştea spiritului vostru; Tatăl vă va auzi negreşit.

Eu ştiu cine sunteţi, cum ştiu activităţile voastre şi visele voastre. Vă gândiţi uneori că nimeni nu vă vede, dar înţelegeţi că sunteţi văzuţi; totul aşa cum sunt stelele în noaptea profundă. Vă vede cine sunteţi şi ce faceţi în mod special, cei din lumea invizibilă. Să nu vă pese de nimeni. După ce totul a fost spus şi făcut numai pe voi puteţi conta - şi pe preţioasa lumină din voi, Dumnezeu Atotputernicul. Fiţi imparţiali cu voi; comportaţi-vă ca indivizi, iubiţi ceea ce sunteţi, ca lumina voastră să strălucească în toată frumuseţea ei.

Poporul meu mă numea RAMTHA ILUMINATUL- aşa a rămas numele meu, îl port încă şi acum. Eram mai degrabă o entitate solitară, petrecându-şi timpul pe un platou, în timp ce toată lumea se ocupa de ocupaţiile curente. De altfel, în acel loc recules şi despărţit de ritmul obişnuit al existenţei, l-am descoperit pe Dumnezeul Necunoscut.

Lumea nu este piată. Cu toate că aceasta mişună de viaţă. Viaţa profundă este în arborele măret pe culmile înzăpezite, acolo unde vântul muşcă aerul curat, în intensitatea deşertului sau pe mare. Acest plan este infinit mai bogat decât ceea ce v-aţi permite să vedeţi. Vă rămâne să descoperiţi adevărata viaţă şi să o investigaţi. Voi nu o cunoaşteţi decât prin conştiinţa opresivă a societăţilor voastre, prin judecăţile şi idealurile meschine, prin cursa nestăpânită împotriva iluziei timpului.

Pentru a cunoaşte adevărata viaţă, trebuie să mergeţi în locuri izolate, să apreciaţi pacea unui cer în noapte şi luna care luminează până la răsărit. Si prin inspiraţiile şi visele ce vă vor veni, iată că şi voi la rândul vostru veţi obţine iluminarea. Conştiinţa acolo vă va accepta, fraţii mei mult iubiţi! Ea va socoti că şi a voastră va deveni eternă, de asemenea. În asemenea circumstanţe puteţi voi creşte şi să deveniţi Dumnezeu, să deveniţi de nezdruncinat în fiecare zi a vieţii voastre.

Dumnezeul Necunoscut este linişte, linişte profundă, dar totuşi, El vă va vorbi, dacă îi daţi posibilitatea. Mergeţi şi exploraţi-vă continentul, vizitaţi-l serios. Fiţi parte din el, scoateţi-vă mătăsurile, bijuteriile, încălţămintea. Fiţi copleşiţi de simplitatea perimată şi faceţi experienţa de Dumnezeu în cerul pe care voi l-aţi creat. Vă rog, faceţi-o. Voi n-aţi trăit cu adevărat, nici nu veţi parveni să înţelegeţi pe Dumnezeul ce sunteţi, fără a sta în acele locuri şi a avea parte de continua şi eterna conştiinţa.

Prin totalitatea fiinţei mele, prin Tatăl care se consuma în mine, doresc să înţelegeţi toată valoarea voastră, toată iubirea pe care Dumnezeu v-o poartă. Vă doresc ca voi să înţelegeţi în ce măsură sunteţi importanţi. Dacă uneori aveţi impresia că nimeni nu se sinchiseşte să ştie dacă sunteţi vii sau deja morţi, aflaţi că eu nu sunt indiferent. Când pierdeţi din vedere că sunteţi preţioşi şi că aveţi nevoie de un prieten chemaţi-mă şi voi fi aici.

Voi fi cu voi în fiecare zi a vieţii voastre, în timp ce sufletele voastre vor înflori în înţelepciune, în compasiune şi iubire îmbrăţişând toată viaţa, atât în vizibil cât şi în invizibil.

In chinurile acestei înfloriri, vă veţi zice uneori: „îmi doresc să nu fi auzit vreodată vorbindu-se de Ramtha”; totuşi, infinit mai numeroase vor fi momentele când veţi vedea pe Dumnezeu în voi, când îl veţi înţelege, îl veţi cunoaste.

V-am repetat pe toate tonurile, cel mai extraordinar adevăr al tuturor timpurilor, să ştiţi că voi sunteţi Dumnezeu. Poate în cele din urmă veţi începe să înţelegeţi adevărul spuselor mele. A cunoaşte că voi sunteţi Dumnezeu, cu siguranţă aceasta nu se poate întâmpla decât prin desfăşurarea momentelor din viaţa voastră. Totodată, iubiţii mei maeştrii, mi-ar place să vă spun următoarele:

Intr-o bună dimineaţă, chiar înaintea răsăritului, în timp ce sunteţi încă în pat şi când liniştea va fi adâncă, încât va putea fi auzită, vă veţi trezi dintr-un vis, dar nu un vis în sens obişnuit; vă veţi scula şi veţi merge spre ferestrele slab luminate. Printre picăturile de rouă veţi putea privi dimineaţa încă întunecată, apoi cerul plin de promisiunea unei lumini strălucitoare. Privind roua ce scânteiază pe catifeaua închisă a eternităţii, veţi observa la orizont Luna care aşteaptă răsăritul unui astru mai strălucitor. Singuri, frisonând la contactul unui sentiment indescriptibil, sunteţi în picioare, contemplând viaţa care se trezeşte încet, în curând, veţi auzi un freamăt în crângul apropiat - ca şi voi pasărea s-a sculat devreme ca să poată saluta dimineaţa. Ea cântă speranţa şi bucuria prin câteva note melodioase. Acolo, în îndepărtatul orizont, munţii se conturează în violet ca nişte solitare sentimente ale vietii; ele sunt mari, liniştite şi puternice, înconjurate de o slabă lumină roz.

Uniţi cu această splendoare, care pur şi simplu există, voi nu veţi distinge nici un zgomot în afară de bătăile inimii în faţa admirabilului eveniment, strălucitorul, gloriosul din acea zi, ridicându-se la orizont. Perdeaua întunecoasă încet se destramă, stelele pălesc şi Luna magică îşi dăruieşte frumuseţea răsăritului ce se desfăşoară.

Sunteţi cu desăvârşire prinşi de clipa încântătoare, când dintr-o dată vă veţi spune: nu vor mai continua aceste dimineţi, fricile noastre, grijile noastre, visele şi iluziile vor fi nişte non-lucruri.

După toate acestea, răsare din spatele munţilor şi vedeţi o bijuterie de foc ale cărei raze ating valea frumoasă ca nişte mesageri ai speranţei; superbul Ra se ridica în cer, cerul îmbrăţişează toate tonurile de roşu şi de roz, pasărea cânta mai tare şi lumea întreagă se trezeşte în această dimineaţă agrementată şi cu o minunată briză.

In timp ce contemplaţi acest spectacol grandios, adevăr al tuturor acestor clipe, de al căror farmec sunteţi cuprinşi vă veţi lumina, vă veţi lua elanul, înţelegând deodată că voi sunteţi într-adevăr viaţa lui Ra; cum sunteţi paşnicele dar puternicele sentimente ale vieţii din îndepărtate orizonturi, cum sunteţi răsăritul, cu foşfăitul crengilor, picăturile de rouă, cântecul suav al păsării.

Si la răsăritul următor, vedeţi, Dumnezeu EU SUNT, şi veţi fi cuprins de o stare de conştiinţă cosmică nelimitată, identificat total şi definitiv cu forţa SUPREMA A LIBERATII ABSOLUTE, unit cu Lumina, Puterea, Continuitatea nouă a acestei forţe, una este să auzi vorbindu-se despre un adevăr, alta este să-l realizezi. Cu toate acestea, la momentul cel mai puţin aşteptat, vă veţi scula şi contempla o asemenea frumuseţe pe cer, şi conştiinţa acelui adevar, prin pacea fiinţei va deveni realitate ... într-o bună dimineaţă. Atunci, cuvintele, confuziile, mâniile, renegarea de sine, cercetările, cărţile, instructorii, toate complexităţile relative la înţelegerea lui Dumnezeu vor lua sfârşit; în locul lor va fi o profundă cunoaştere ... imposibil de descris.

Dimineaţa voastră va veni, cum a venit şi pentru mine cândva !

SFÂRŞIT

NT.

Materialul după care am copiat era şters şi ................... reprezintă ceva ce nu am înţeles sau nu era xeroxat deloc. Iertaţi-mi greşelile, n-am vrut să schimb exprimarea textului pe care l-am primit, dar sunt convinsă că esenţa vă va pătrunde în suflet.

Vă mulţumesc pentru înţelegere,

Daniela