Cauza oleksandr volkov împotriva ucrainei
Art. 161 Aspecte care trebuie stabilite de către o instanţă atunci când se pronunţă cu privire la o cauză
Yüklə 287,08 Kb.
|
Art. 161 Aspecte care trebuie stabilite de către o instanţă atunci când se pronunţă cu privire la o cauză „1. Atunci când se pronunţă cu privire la o cauză, o instanţă trebuie să stabilească: (1) dacă circumstanţele la care se face referire în cerere şi în obiecţii au avut loc şi ce probe justifică aceste circumstanţe; (2) dacă există alte informaţii factuale relevante pentru cauză şi probele în temeiul acesteia; (3) ce dispoziţie legală trebuie aplicată raporturilor juridice în litigiu;..."
„1. Normele stabilite în acest articol se aplică procedurilor în cauze administrative care privesc: (1) legalitatea (dar nu constituţionalitatea) rezoluţiilor Parlamentului şi a decretelor şi ordinelor Preşedintelui Ucrainei; (2) actele Consiliul Superior de Justiţie;… 2. Actele, acţiunile sau omisiunile Parlamentului Ucrainei, ale Preşedintelui Ucrainei, ale Consiliului Superior de Justiţie şi ale Comisiei Supreme a Judecătorilor sunt contestate în faţa Înaltei Curţi Administrative. În acest scop, se înfiinţează o cameră separată în cadrul Înaltei Curţi Administrative. ...
4. Cauzele administrative privind actele, acţiunile sau omisiunile Parlamentului Ucrainei, ale Preşedintelui Ucrainei, ale Consiliului Superior de Justiţie şi ale Comisiei judecătorilor cu înaltă calificare sunt examinate de un complet alcătuit din cel puţin cinci judecători ... 5. În urma examinării cauzei, Înalta Curte Administrativă poate: (1) să declare parţial sau total nelegal actul Parlamentului Ucrainei, al Preşedintelui Ucrainei, al Consiliului Superior de Justiţie sau al Comisiei Supreme a Judecătorilor; (2) să declare nelegale acţiunile sau omisiunile Parlamentului Ucrainei, ale Preşedintelui Ucrainei, ale Consiliului Superior de Justiţie sau ale Comisiei Supreme a Judecătorilor şi să [îl/o/le oblige] să ia anumite măsuri. ...” D. Legea „privind sistemul judiciar” din 7 februarie 2002, cu modificările ulterioare („Legea din 2002 privind sistemul judiciar”) (în vigoare până la 30 iulie 2010) 63. Dispoziţiile relevante ale legii prevăd următoarele: Art. 20 Procedura pentru înfiinţarea instanţelor „...5. Preşedintele şi vicepreşedintele unei instanţe este un judecător numit în funcţia relevantă pentru un mandat de cinci ani şi este eliberat din funcţie de Preşedintele Ucrainei, la cererea Preşedintelui Curţii Supreme (şi, în ceea ce priveşte instanţele specializate, la cererea preşedintelui instanţei superioare specializate relevante), pe baza propunerii Consiliului Judecătorilor din Ucraina (şi, în ceea ce priveşte instanţele specializate, pe baza unei propuneri din partea consiliului judecătorilor relevant). ...” Printr-o Decizie a Curţii Constituţionale din 16 mai 2007, dispoziţia de la art. 20 § 5 al legii, referitoare la numirea preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor instanţelor de către Preşedintele Ucrainei, a fost declarată neconstituţională.
„1. Preşedintele unei instanţe superioare specializate are următoarele atribuţii: ... (3) ... înfiinţează camerele instanţei; înaintează propuneri pentru alcătuirea individuală a camerelor, spre a fi aprobate de prezidiul instanţei; ... 5. În absenţa unui preşedinte al instanţei superioare specializate, atribuţiile acestuia sunt îndeplinite de prim- adjunct sau, în absenţa acestuia din urmă, de unul din vicepreşedinţii ai instanţei, conform repartizării competenţelor administrative.” Art. 116 Consiliul Judecătorilor din Ucraina „1. Consiliul Judecătorilor din Ucraina funcţionează ca un organism superior cu autonomie judiciară în perioada dintre sesiunile Adunării Judecătorilor din Ucraina. ... 5. Consiliul Judecătorilor din Ucraina are următoarele atribuţii: …(4) hotărăşte numirea judecătorilor în funcţii administrative şi destituirea lor din funcţiile respective în cazurile şi în conformitate cu procedura prevăzute de această lege; … 6. Deciziile Consiliului Judecătorilor din Ucraina sunt obligatorii pentru toate organismele cu autonomie judiciară. O decizie a Consiliului Judecătorilor din Ucraina poate fi revocată de Adunarea Judecătorilor din Ucraina.” E. Legea „privind statutul judecătorilor” din 15 decembrie 1992, cu modificările ulterioare („Legea din 1992 privind statutul judecătorilor”) (în vigoare până la 30 iulie 2010) 64. Dispoziţiile relevante ale legii prevăd următoarele: Art. 5 Cerinţe privind compatibilitatea „Un judecător nu poate să fie membru al unui partid politic sau al unui sindicat, nu poate să participe la nicio activitate politică, nu i se poate acorda niciun mandat de reprezentare, nu poate să aibă nicio altă ocupaţie lucrativă sau să deţină un alt post remunerat, cu excepţia ocupaţiilor ştiinţifice, educaţionale sau artistice.” Art. 6 Îndatoririle judecătorilor „Judecătorii au obligaţia: - să respecte Constituţia şi legislaţia Ucrainei atunci când administrează justiţia şi să asigure examinarea completă, cuprinzătoare şi obiectivă a cauzelor în termenele limită stabilite; - să respecte cerinţele art. 5 din această lege şi regulamentul intern; - să nu divulge informaţii clasificate drept secrete de stat, militare, comerciale sau bancare … - să se abţină de la orice acte sau acţiuni care dezonorează funcţia judiciară şi care pot da naştere unor îndoieli cu privire la obiectivitatea, imparţialitatea şi independenţa lor.” Art. 10 Jurământul judecătoresc „La numirea iniţială, un judecător depune următorul jurământ solemn: „Declar solemn că voi îndeplini obligaţiile de judecător în mod onest şi riguros, voi respecta întotdeauna legea în administrarea justiţiei şi voi fi obiectiv şi corect”. Jurământul se depune în faţa Preşedintelui Ucrainei.” Art. 31 Motive pentru angajarea răspunderii disciplinare a judecătorilor „1. Răspunderea disciplinară a unui judecător este angajată pentru o abatere disciplinară, adică pentru încălcarea: - legislaţiei în cadrul examinării unei cauze; - cerinţelor art. 5 din prezenta lege; - obligaţiilor prevăzute la art. 6 din lege. 2. Revocarea sau modificarea unei hotărâri judecătoreşti nu atrage răspunderea disciplinară a unui judecător care a participat la pronunţarea hotărârii respective decât în cazul în care nu a existat intenţia de a încălca legea sau cerinţele de rigurozitate şi hotărârea în cauză nu a avut consecinţe grave.” Art. 32 Tipuri de sancţiuni disciplinare „1. Judecătorilor li se pot impune următoarele sancţiuni disciplinare: - mustrarea; - retrogradarea din funcţie. 2. Pentru fiecare din încălcările descrise la art. 31 din această lege, se impune o singură sancţiune disciplinară. ...”
„1. Un judecător primeşte o sancţiune disciplinară în termen de şase luni de la data la care abaterea a devenit cunoscută, excluzând orice perioadă de incapacitate temporară sau concediu. 2. În cazul în care, în termen de un an de la data aplicării măsurii disciplinare, judecătorul nu primeşte o nouă sancţiune disciplinară, se consideră că acesta nu are niciun cazier disciplinar. ...”
65. Art. 6 din lege, înainte de amendamentele din 7 iulie 2010, se citeşte după cum urmează: „Un cetăţean al Ucrainei, cu vârsta cuprinsă între treizeci şi cinci şi şaizeci de ani poate fi recomandat pentru postul de membru al [CSJ] dacă acesta cunoaşte bine limba naţională, are studii juridice superioare şi cel puţin zece ani de experienţă în domeniul juridic şi locuieşte în Ucraina de cel puţin zece ani. Cerinţele alineatului 1 al acestui articol nu includ persoanele care sunt membri ex officio ai [CSJ]. Este interzisă orice încercare de a influenţa un membru al [CSJ].” 66. Prin amendamentele din 7 iulie 2010, art. 6 din lege a fost completat cu următorul alineat: „În cazul în care această lege prevede ca un membru al [CSJ] să fie judecător, membrul respectiv este numit din rândul judecătorilor care au fost aleşi pentru un mandat nedeterminat.” 67. Art. 8-13 privesc procedurile de numire a membrilor CSJ de către organismele desemnate la art. 131 din Constituţie. 68. Prin amendamentele din 7 iulie 2010, aceste articole au fost completate cu cerinţe suplimentare în sensul că zece membri ai CSJ sunt numiţi din rândul corpului judecătoresc de către organismele desemnate la art. 131 din Constituţie. 69. Art. 17 din lege prevede că, înainte de preluarea funcţiei, un membru al CSJ trebuie să depună jurământ în cadrul unei şedinţe a Parlamentului. 70. Art. 19 din lege prevede că CSJ este alcătuit din două secţii. Activitatea CSJ este coordonată de preşedintele acestuia sau, în absenţa sa, de vicepreşedinte. Preşedintele CSJ, vicepreşedintele CSJ şi şefii secţiilor CSJ lucrează cu normă întreagă. 71. Celelalte dispoziţii relevante ale legii prevăd următoarele: Art. 24 Şedinţele în faţa Consiliului Superior de Justiţie „… Şedinţele în faţa Consiliului Superior de Justiţie sunt publice. Şedinţele cu uşile închise se organizează în urma deciziei majorităţii componenţei constituţionale a Consiliului Superior de Justiţie…” Art. 26 Retragerea unui membru al Consiliului Superior de Justiţie „Un membru al Consiliului Superior de Justiţie nu poate participa la examinarea unui litigiu şi se retrage în cazul în care se stabileşte că este interesat personal, direct sau indirect, de rezultatul cauzei… În aceste circumstanţe, membrul Consiliului Superior de Justiţie se retrage din proprie iniţiativă. În aceleaşi circumstanţe, o persoană … a cărei cauză este examinată … are dreptul de a solicita retragerea unui membru al Consiliului Superior de Justiţie. ...” Art. 27 Actele Consiliul Superior de Justiţie „... Actele Consiliului Superior de Justiţie pot fi contestate exclusiv în faţa Înaltei Curţi Administrative, în conformitate cu procedura prevăzută în Codul Justiţiei Administrative.” 72. Dispoziţiile relevante ale capitolului II din lege, „Examinarea cauzelor privind eliberarea din funcţie a judecătorilor”, se citesc după cum urmează:
„Consiliul Superior de Justiţie examinează problema eliberării din funcţie a unui judecător pentru motivele prevăzute la art. 126 § 5 (4)-(6) din Constituţie, după ce primeşte avizul relevant al comisiei de calificare sau din oficiu. Judecătorului în cauză i se trimite o invitaţie scrisă pentru a participa la şedinţa în faţa Consiliului Superior de Justiţie. Decizia Consiliului Superior de Justiţie de a solicita eliberarea din funcţie a unui judecător în temeiul art. 126 § 5 (4) şi (5) din Constituţie este adoptată cu o majoritate de două treimi din membrii Consiliului Superior de Justiţie care participă la şedinţă şi, în cazurile prevăzute la art. 126 § 5 (6) din Constituţie, de majoritatea componenţei constituţionale a Consiliului Superior de Justiţie.”
„Consiliul Superior de Justiţie examinează problema eliberării din funcţie a unui judecător pentru motivele prevăzute la art. 126 § 5 (4)-(6) din Constituţie (încălcarea cerinţelor privind incompatibilitatea judecătorească, încălcarea jurământului, pronunţarea unei condamnări împotriva unui judecător), după ce primeşte avizul relevant al comisiei de calificare sau din oficiu. Încălcarea jurământului de către un judecător include: (i) săvârşirea unor acţiuni care dezonorează funcţia judiciară şi care poate pune la îndoială obiectivitatea, imparţialitatea şi independenţa acestuia, precum şi corectitudinea şi incoruptibilitatea puterii judecătoreşti; (ii) obţinerea ilegală de bani sau cheltuieli efectuate de judecător care depăşesc venitul acestuia şi al familiei sale; (iii) întârzierea deliberată a examinării unei cauze care depăşeşte termenul de prescripţie stabilit; [sau] (iv) încălcarea principiilor morale şi etice ale codului de conduită judiciară. Judecătorului în cauză i se trimite o invitaţie scrisă de a participa la şedinţa în faţa Consiliului Superior de Justiţie. În cazul în care judecătorul nu poate participa la şedinţă dintr-un motiv valid, acesta are dreptul de a face observaţii scrise, care sunt incluse în dosarul cauzei. Observaţiile scrise ale judecătorului sunt citite cu voce tare la şedinţa în faţa Consiliului Superior de Justiţie. O a doua neprezentare la şedinţă a judecătorului este un motiv pentru examinarea cauzei în lipsa acestuia. O decizie a Consiliului Superior de Justiţie de a solicita eliberarea din funcţie a unui judecător în temeiul art. 126 § 5 (4)-(6) din Constituţie este adoptată de majoritatea componenţei constituţionale a Consiliului Superior de Justiţie. 73. Dispoziţiile relevante ale capitolului IV din lege, „Procedura disciplinară împotriva judecătorilor Curţii Supreme şi ai instanţelor superioare specializate”, se citesc după cum urmează: Art. 37 Tipuri de sancţiuni impuse de Consiliul Superior de Justiţie [formularea articolului până la 30 iulie 2010] „Consiliul Superior de Justiţie impune o răspundere disciplinară … judecătorilor Curţii Supreme … pentru motivele prevăzute la art. 126 § 5 (5) din Constituţie şi în Legea privind statutul judecătorilor. Consiliul Superior de Justiţie poate impune următoarele sancţiuni disciplinare: (1) mustrarea; (2) retrogradarea din funcţie. Consiliul Superior de Justiţie poate decide că un judecător nu este compatibil cu postul pe care îl ocupă şi poate depune o propunere pentru eliberarea din funcţie a acestuia la organismul care l-a numit.” Art. 39 Etapele procedurii disciplinare „Procedura disciplinară include următoarele etape:
Art. 40 Verificarea informaţiilor referitoare la o abatere disciplinară „Verificarea informaţiilor referitoare la o abatere disciplinară este efectuată de … unul din membrii Consiliului Superior de Justiţie prin intermediul unor explicaţii scrise primite de la judecător şi alte persoane, prin solicitarea şi examinarea probelor din dosarele cauzelor, prin informaţiile primite de la organisme de stat, organizaţii, instituţii, asociaţii şi cetăţeni. După verificarea informaţiilor, se întocmeşte o prezentare a situaţiei de fapt, cu concluzii şi propuneri. Prezentarea şi alte documente sunt comunicate judecătorului în cauză. ...”
„În cazul în care există motive pentru desfăşurarea unei proceduri disciplinare împotriva … unui judecător al Curţii Supreme … aceasta este intentată printr-o decizie a Consiliului Superior de Justiţie, în termen de zece zile de la data primirii informaţiilor referitoare la abaterea disciplinară sau, dacă este necesar să se verifice informaţiile în cauză, în termen de zece zile de la data încheierii verificării.” Art. 42 Examinarea unei cauze disciplinare [formularea articolului până la 30 iulie 2010] „Consiliul Superior de Justiţie examinează o cauză disciplinară la următoarea şedinţă a acestuia care are loc ulterior primirii unei concluzii şi a documentelor folosite pentru verificare. Decizia într-o cauză disciplinară este adoptată prin vot secret, în absenţa judecătorului în cauză... Consiliul Superior de Justiţie audiază un judecător atunci când stabileşte răspunderea disciplinară a acestuia. În cazul în care judecătorul nu poate participa la audiere dintr-un motiv valid, acesta are dreptul de a face observaţii scrise, care sunt incluse în dosarul cauzei. Observaţiile scrise ale judecătorului sunt citite cu voce tare la şedinţa din faţa Consiliului Superior de Justiţie. O a doua neprezentare la şedinţă a judecătorului este un motiv pentru examinarea cauzei în lipsa acestuia.” Art. 43 Termenele de prescripţie stabilite pentru pronunţarea unei sancţiuni disciplinare „Un judecător primeşte o sancţiuni disciplinare în termen de şase luni de la data la care abaterea a devenit cunoscută, excluzând orice perioadă de incapacitate temporară sau concediu, dar, în orice caz, nu mai târziu de un an de la data săvârşirii abaterii.” Art. 44 Ştergerea cazierului disciplinar „În cazul în care, în termen de un an de la data aplicării măsurii disciplinare, judecătorul nu primeşte o nouă pedeapsă disciplinară, se consideră că acesta nu are niciun cazier disciplinar. ...” G. Legea „privind procedura de alegere şi de eliberare din funcţie a judecătorilor de către Parlament” din 18 martie 2004 [„Legea din 2004 privind judecătorii (alegere şi eliberare din funcţie)”] (în vigoare până la 30 iulie 2010) 74. Dispoziţiile relevante ale legii prevăd următoarele: Art. 19 Procedura în faţa comisiei parlamentare cu privire la examinarea propunerii de eliberare din funcţie a unui judecător care a fost ales pentru un mandat nedeterminat „O propunere [din partea Consiliului Superior de Justiţie] pentru eliberarea din funcţie a unui judecător care a fost ales pentru un mandat nedeterminat este examinată de comisia parlamentară în termen de o lună de la data primirii propunerii. ... Comisia parlamentară efectuează cercetări cu privire la cererile introduse de cetăţeni şi alte notificări privind activităţile judecătorului. Comisia parlamentară poate solicita efectuarea unor cercetări suplimentare de către Curtea Supremă, Consiliul Superior de Justiţie, instanţa superioară specializată corespunzătoare, administraţia judecătorească a statului, Consiliul Judecătorilor din Ucraina sau comisia pentru calificarea judecătorilor relevantă. Rezultatele cercetărilor suplimentare sunt furnizate comisiei parlamentare în scris de către autorităţile relevante, în termenul stabilit de comisia parlamentară, dar, în orice caz, nu mai târziu de cincisprezece zile de la solicitarea cercetărilor. Judecătorului în cauză i se comunică data şi locul desfăşurării audierii în faţa comisiei parlamentare.” Art. 20 Procedura în faţa comisiei parlamentare cu privire la soluţionarea problemei eliberării din funcţie a unui judecător care a fost ales pentru un mandat nedeterminat „La audierea în faţa comisiei parlamentare cu privire la eliberarea din funcţie a unui judecător ales pentru un mandat nedeterminat pot participa membri ai Parlamentului şi reprezentanţi ai Curţii Supreme, ai instanţelor superioare specializate, ai Consiliului Superior de Justiţie, ai administraţiei judecătoreşti a statului, ai altor autorităţi ale statului, ai organismelor autonome locale şi ai instituţiilor publice. Judecătorul în cauză este prezent la audiere, cu excepţia cazurilor de eliberare din funcţie în temeiul art. 126 § 5 (2), (3), (6), (7), (8) şi (9) din Constituţie. O a doua neprezentare la audiere a judecătorului în cauză, fără o justificare validă, reprezintă un motiv pentru examinarea cauzei în absenţa acestuia, după ce comisia parlamentară a confirmat că judecătorul a primit notificarea privind data şi locul audierii. Comisia parlamentară apreciază validitatea oricăror motive de neprezentare. ... O audiere în faţa comisiei parlamentare, care priveşte eliberarea din funcţie a unui judecător, începe cu prezentarea unui raport de către preşedinte. Membrii comisiei parlamentare şi alţi membri ai Parlamentului pot pune întrebări judecătorului cu privire la probele [tuturor] cercetărilor şi la faptele menţionate în [toate] cererile formulate de cetăţeni. Judecătorul are dreptul de a analiza probele, prezentarea situaţiei de fapt şi concluzia comisiei parlamentare privind eliberarea acestuia din funcţie.”
„Comisia parlamentară înaintează în faţa unei şedinţe plenare a Parlamentului o propunere prin care se recomandă sau nu eliberarea din funcţie a unui judecător ales pentru un mandat nedeterminat. Reprezentantul comisiei parlamentare ia cuvântul.” Art. 22 Invitaţia de a participa la şedinţa plenară privind eliberarea din funcţie a unui judecător ales pentru un mandat nedeterminat „…Judecătorul în cauză se prezintă la şedinţa plenară a Parlamentului în cazul eliberării sale din funcţie în conformitate cu art. 126 § 5 (1), (4) şi (5) din Constituţie. Neprezentarea acestuia nu împiedică examinarea fondului litigiului.” Art. 23 Procedura din cadrul şedinţei plenare a Parlamentului cu privire la soluţionarea problemei eliberării din funcţie a unui judecător ales pentru un mandat nedeterminat „În cursul şedinţei plenare a Parlamentului, reprezentantul comisiei parlamentare prezintă un raport cu privire la fiecare persoană propusă pentru eliberarea din funcţie. În cazul în care un judecător nu este de acord cu eliberarea sa din funcţie, explicaţiile sale sunt ascultate. Membrii Parlamentului au dreptul de a adresa întrebări judecătorului. În cazul în care, în cursul deliberărilor de la şedinţa plenară a Parlamentului, este necesară efectuarea unor cercetări suplimentare cu privire la cererile formulate de cetăţeni sau solicitarea de informaţii suplimentare, Parlamentul furnizează comisiei parlamentare instrucţiunile relevante.”
„Parlamentul adoptă o decizie cu privire la eliberarea din funcţie a unui judecător pentru motivele prevăzute la art. 126 § 5 din Constituţie. Decizia este adoptată cu vot deschis de majoritatea componenţei constituţionale a Parlamentului. O decizie privind eliberarea din funcţie a unui judecător este adoptată sub forma unei rezoluţii.” H. Legea "privind comisiile parlamentare” din 4 aprilie 1995 (Legea din 1995 privind comisiile parlamentare) 75. Art. 1 din lege prevede că o comisie parlamentară este un organism al Parlamentului, compus din membri ai Parlamentului care au sarcina de a redacta legi în anumite domenii, de a conduce examinarea preliminară a unor chestiuni care intră în sfera de competenţă a Parlamentului şi de a îndeplini funcţii de supraveghere. I. Legea „privind Statutul membrilor Parlamentului” din 17 noiembrie 1992 („Legea din 1992 privind Statutul membrilor Parlamentului”) 76. În conformitate cu art. 34 din lege, un membru al Parlamentului este obligat să fie prezent şi să participe personal la şedinţele Parlamentului. Acesta are obligaţia de a vota personal cu privire la chestiuni examinate de Parlament şi de organismele acestuia. J. Legea „privind Regulamentul Parlamentului” din 10 februarie 2010 („Regulamentul Parlamentului”) 77. Art. 47 din Regulamentul Parlamentului prevede că, atunci când Parlamentul adoptă decizii, membrii acestuia votează personal în camera de dezbateri, folosind un sistem electronic de votare sau, în cazul unui vot secret, într-o sală de vot din apropierea camerei de dezbateri. III. Documentele Consiliului Europei
Yüklə 287,08 Kb. Dostları ilə paylaş:
|