Curtea de apel timişoarA

Curtea de apel timişoarA

Raport

privind ACTIVITATEa DESFĂŞURATĂ DE Curtea de Apel Timişoara ÎN anul 2015

Timişoara

8 martie 2016

Cuprins

Consideraţii introductive 4

Prezentarea generală a Curţii de Apel Timişoara 5

CAPITOLUL I 8

STAREA INSTANŢEI ÎN ANUL 2015 8

I.1. Activitatea instanţei în anul 2015 8

1.1. Volumul de activitate la nivelul instanţei, pe secţii, complete specializate/materii 8

1.2. Încărcătura pe judecător 26

1.3. Managementul resurselor umane 36

1.4. Analiza activităţii instanţei din perspectiva indicatorilor de eficienţă 40

1.5. Problemele generale de management ale instanţei 65

I.2. Infrastructura şi capacitatea instituţională a instanţei 94

Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015. 103

I.3. Calitatea actului de justiţie 110

I.3.1 Ponderea hotărârilor atacate din totalul hotărârilor pronunţate. Indicele de desfiinţare 110

I.3.2 Durata de soluţionare a cauzelor (inclusiv pe materii) 125

I.3.3. Mecanisme de unificare a practicii judiciare 131

I.3.4. Soluţiile pronunţate în anul 2015 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, motivele care au determinat adaptarea acestora şi impactul acestora asupra sistemului judiciar 138

I.3.5. Pregătirea profesională a judecătorilor şi a personalului auxiliar 144

CAPITOLUL II 39

PRINCIPALELE MODIFICĂRI LEGISLATIVE CU IMPACT ASUPRA ACTIVITĂŢII SISTEMULUI JUDICIAR ÎN ANUL 2015 39

CAPITOLUL III 47

INDEPENDENŢA ŞI RĂSPUNDEREA JUDECĂTORILOR 47

3.1. Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi personalului auxiliar 47

3.2. Răspunderea penală a judecătorilor şi personalului auxiliar 47

CAPITOLUL IV 48

ROLUL INSTANŢEI ÎN DEZVOLTAREA SPAŢIULUI EUROPEAN ŞI COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ 48

CAPITOLUL V 54

RAPORTURILE INSTANŢEI CU CELELALTE INSTITUŢII ŞI ORGANISME, PRECUM ŞI CU SOCIETATEA CIVILĂ 54

CAPITOLUL VI 64

CONCLUZII 64

Consideraţii introductive

Realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient reprezintă o condiţie pentru afirmarea principiului separaţiei puterilor în stat şi, deopotrivă, o premisă pentru consolidarea democraţiei într-un stat, un standard prin care se reclamă bunăstarea şi morala într-o societate civilizată.

Justiţia, ca valoare socială îşi are rolul său, de necontestat, în interiorul unei astfel de construcţii.

Promovarea justiţiei în societate are conotaţii care absorb nu doar idealuri ale Dreptului, ci şi tehnici, metode apte să o însereze în ţesutul social. Este motivul pentru care reforma în justiţie reprezintă un proces continuu, inepuizabil şi care îmbracă noi şi noi forme, în funcţie de etapele pe care o societate le parcurge.

Societăţile moderne nu mai pot fi concepute în afara proceselor de management apte să le conducă spre progres, bunăstare şi civilizaţie.

Reforma managementului judiciar, cu capacitatea sa de a conduce la instaurarea şi consolidarea unui management juridic în activitatea fiecărui magistrat reprezintă provocarea timpului prezent.

Activarea funcţiilor managementului judiciar nu este una uşoară, având în vedere că justiţia este susţinută, din punct de vedere bugetar, de o structură care nu aparţine puterii judecătoreşti, fiind influenţată decisiv de nivelul resurselor pe care statul şi le permite să le pună la dispoziţia sistemului judiciar român. Mai apoi, politicile statului în domeniul justiţiei sunt, în esenţă, de tip guvernamental, exprimând în cel mai înalt grad, voinţa statului în consolidarea justiţiei române.

Limitele înregistrate în asemenea domenii, oarecum exterioare sistemului judiciar propriu-zis, pot fi depăşite sau atenuate în mod substanţial prin dezvoltarea şi promovarea unui tip de management judiciar la nivelul instanţelor judecătoreşti, având caracter special.

Succesul în domeniu depinde nu doar de calităţile personale ale liderului unei organizaţii judiciare ci şi de acţiunile declanşate de acesta la nivelul organizaţiei pe care o conduce şi de măsura în care asemenea acţiuni antrenează întreg personalul instanţei.

În egală măsură, transparenţa proceselor de management declanşate la nivelul unei instanţe judecătoreşti reprezintă cheia succesului, căci ea este de natură să atragă contribuţia benefică a tuturor participanţilor în procesele manageriale de tip judiciar, pe de o parte, iar, pe de altă parte, este de natură să stimuleze încrederea societăţii în justiţie, permiţând destinatarului actului de justiţie să-şi configureze „modelul” de magistrat care le inspiră siguranţa şi speranţa în legătură cu exerciţiul drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale.