Cele 2 motive pentru care nu trebuie modificată legea actuală 95/2006 Cele motive pentru care trebuie modificată legea actuală 95/2006 Dr. Dan Pereţianu, Dr. Piroska Zagyva

2. Motivul subfinaţare
Am fost anunţaţi încă din Ianuarie 2012 că fenomenul subfinaţării nu este chiar absolut. Preşedintele Băsescu s-a referit atunci la faptul că fenomenul nu este chiar foarte important: este “relativ”, nu “absolut”. Mai degrabă, prin comparaţie, mai important pare a fi cel de “cheltuieli abuzive”. Ştim că circa 4% din PIB este trimis în sănătate din bani publici (vezi tabel anexe). Mai ştim (vezi www.cfsmr.ro şi anexa) că sănătatea primeşte de fapt pînă la 6,5-7% din PIB.

Cu toate acestea, Preşedintele Băsescu are dreptate. Nu finanţarea sistemului este cheia unei noi reforme.

Dar atunci, de ce se insistă pe finanţarea prin sisteme private? Analiza Proiectului Iunie, ca şi a celui din Decembrie conduc la o singură concluzie: Se doreşte introducerea sistemului Bolkenstein, cu companii private de asigurări. Noi credem însă că nu vor aparea bani în plus în sistem prin atragerea companiilor private în gestionarea FNUASS. Căci banii tot aceia vor fi: 5,2+5,5 %.

Din faptul că acest proiect nu doreşte reintroducerea cotei de 14% (7+7), credem că proiectul nu a fost propus de PSD. Ştim, din Martie, de la Simpozionul “Amfiteatrul de Sănătate”, organizatori Dr. C. Toma, Dr. A. Geană şi inform. C. Cloţ [cel mai aprofundat moment al discuţiilor pe marginea sistemului de sănătate care ar fi bun pentru România – vezi www.amfiteatrul-de-sanatate.ro]. Acolo, actualul Secretar de Stat în MF, dl. Liviu Voinea afirma necesitatea revenirii la cota propusă prin Lgea 145/1997 (Legea Asigurărilor de Sănătate). Cotă care este peste tot în Europa.

Cred că şi Preşedintele Băsescu, creştin-democrat, s-a gîndit, în Ianuarie, că mai moral (creştineşte) este ca taxa pentru sănătate, care este acum de 10,7% să redevină 14% (ca în 1997), pentru a permite bogaţilor să plătească mai mult şi pentru a susţine principiul solidarităţii mai mult decît pe cel al concurenţei.

Observăm, în plus, în actualul proiect, rescrierea articolelor existente deja în L 95, prin care se crede că s-ar obţine o finanţare mai mare: ni se prezintă ca nou – dar era deja legiferat - faptul că introduce ca pentru anumite persoane (ex. şomeri, pensionari, handicapaţi, ajutor social, revoluţionari, veterani, ş.a), asigurarea să se plătească din alte surse (i.e. de la Bugetul de Stat sau Bugetul CAS ş.a). Or, repetăm, numai pentru faptul că se rescrie un text (de fapt vechiul articol 260 L95), nu este nevoie de o lege nouă.

Dacă se observă că multe instituţii nu plătesc cota lor pentru salariaţii angajaţi, aceasta nu trebuie să conducă la o nouă lege, ci la aplicarea corectă a celor vechi.

Acest motiv (i.e., subfinanţarea) este numai un pretext pentru a introduce altceva, ceva mai puţin vizibil.

Singurul lucru nou vs L95 (dar rămas la fel ca în Proiectul Decembrie) în ceea ce priveşte finanţarea este introducerea obligaţiei de plată pentru coasigurat de către asigurat la nivelul de salariu minim pe economie. Însă, oricum, aceste persoane nu reprezintă decît 1% din asiguraţi.

În esenţă, motivele pentru care trebuie modificată legea sînt redundante, nenecesare şi chiar absurde. Pentru cele mai multe din ele, este necesara numai modificarea altor legi (precum Legea salarizării unice), modificarea unor HGR (pentru a nu mai interzice directorilor de spitale de a plăti salariaţii din FNASS).

Nu este necesar a modifica L 95 din ACESTE MOTIVE. Altele sînt motivele pentru care trebuie schimbată legea. Observăm însă că aceste motive nici nu sînt luate în consideraţie în textul noului Poriect.