Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 71. Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie

1. 
   Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie trebuie sa conţină dispoziţii cu privire la succesiunea întregului patrimoniu al persoanei juridice reorganizate, in privinţa tuturor drepturilor si obligaţiilor fata de toţi debitorii si creditorii acesteia, inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
   
2. 
   Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie se confirma de fondatorii (membrii) persoanei juridice sau de organul persoanei juridice împuternicit cu astfel de atribuţii prin lege sau act de constituire, care au decis reorganizarea persoanei juridice, si se prezintă, împreuna cu actele de constituire ale persoanelor juridice create, pentru înregistrarea lor de stat sau pentru introducerea modificărilor in actele de constituire ale persoanelor juridice existente.
   

1. Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie sunt documentele prin care se confirmă transferul patrimoniului de la o persoană juridică la alta, în sens că acest act serveşte ca temei pentru o persoană juridică să scoată de la evidenţa sa, iar alta să pună la evidenţa sa anumite bunuri şi obligaţii. Aceste acte sunt cele care arată legătura dintre persoanele juridice participante în procesul de reorganizare şi proporţia de drepturi şi obligaţii transferate. Deşi din conţinutul normei rezultă că actul de transmitere sau bilanţul trebuie să prevadă toate drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate, totuşi neindicarea lor nu înseamnă că drepturile şi obligaţiile nu trec. În temeiul art.72 alin.(4) succesorii răspund solidar pentru obligaţiile de până la reorganizare în cazul când nu este posibil de a determina succesorul.

Actul de transmitere se întocmeşte în cazul fuziunii persoanelor juridice şi se semnează de administratorii persoanei juridice care transmite şi care primeşte. Actul respectiv se întocmeşte în baza contractului de fuziune aprobat potrivit art.75. Acest act trebuie să fie transmis la organul de înregistrare la care se înregistrează persoana juridică care se constituie numai după înregistrarea acesteia. Aceasta se explică prin aceia că până la înregistrare persoana juridică nu are capacitate juridică şi în numele ei nu poate să fie semnate acte. Anume din acest considerent am menţionat că persoana care se dizolvă şi cea care se constituie în urma contopirii trebuie să coexiste în timp pentru întocmirea acestui act.

Bilanţul de repartiţie se întocmeşte în cazul reorganizării prin dezmembrare şi trebuie să fie aprobat de organul principal al persoanei juridice care se dezmembrează, precum şi să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dezmembrează precum şi de cele care i-au fiinţă în urma reorganizării. Bilanţul de repartiţie îşi are originea în proiectul de dezmembrare aprobat potrivit art.81.

Articolul 72. Garantarea drepturilor creditorilor persoanei juridice in cazul reorganizării ei

1. 
   In termen de 15 zile de la adoptarea hotărârii de reorganizare, organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat sa informeze in scris toţi creditorii cunoscuţi si sa publice un aviz privind reorganizarea in 2 ediţii consecutive ale "Monitorului Oficial al Republicii Moldova".
   
2. 
   Creditorii pot, in termen de 2 luni de la publicarea ultimului aviz, sa ceara persoanei juridice care se reorganizează garanţii in măsura in care nu pot cere satisfacerea creanţelor. Dreptul la garanţii aparţine creditorilor doar daca vor dovedi ca prin reorganizare se va periclita satisfacerea creanţelor lor.
   
3. 
   Creditorii sînt in drept sa informeze organul înregistrării de stat cu privire la creanţele fata de debitorul care se reorganizează.
   
4. 
   Persoanele juridice participante la reorganizare răspund solidar pentru obligaţiile apărute până la reorganizarea acestora daca din actul de transmitere si din bilanţul de repartiţie nu este posibila determinarea succesorului.
   
5. 
   Membrii organului executiv al persoanei juridice participante la reorganizare răspund solidar, pe parcursul a 3 ani de la data reorganizării, pentru prejudiciul cauzat prin reorganizare participanţilor sau creditorilor persoanelor juridice reorganizate.
   

Protecţia creditorilor este una din cele mai importante probleme ale procesului de reorganizare a persoanelor juridice. Deoarece la reorganizare are loc o cesiune a datoriei de la persoana debitoare la o altă persoană succesoare pentru aceasta este necesar acordul creditorului. Articolul comentat stabileşte câteva-i tipuri de garanţii, cum ar fi dreptul creditorului la informaţie privind reorganizarea, dreptul creditorului de a cere garanţii de la persoana juridică care se reorganizează precum şi posibilitatea creditorului de a se adresa către succesorii persoanei juridice pentru a fi satisfăcut.

Potrivit alin.(1) administratorul persoanei juridice care se reorganizează sau participă la o reorganizare este obligat să notifice personal fiecare creditor al său, precum şi să publice informaţia în Monitorul Oficial. Organul executiv al persoanei juridice trebuie să deţină dovezi că şi-a îndeplinit obligaţia de informare personală, în caz contrar ei vor purta răspundere personală pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin neinformare. Data la care se adoptă hotărărea de reorganizare este data la care se aprobă contractul de fuziune (art.75) sau proiectul dezmembrării (art.81). Potrivit art.21 din Legea nr.1265/2000 întreprinderea sau organizaţia este obligată să înştiinţeze în scris oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de stat despre adoptarea hotărârii de reorganizare, pentru consemnarea începerii reorganizării în Registrul de stat. Din momentul consemnării în Registru a începerii procedurii de reorganizare organul de înregistrare nu este în drept să înregistreze modificări în actele de constituire a societăţilor implicate în procedura de reorganizare.

Creditorii care consideră că vor fi afectaţi prin reorganizarea debitorului său au dreptul să se opună procedurii de reorganizare şi să ceară fie garanţii suplimentare, fie executarea obligaţiilor. Astfel dacă obligaţia a ajuns la scadenţă integral creditorul este în drept să ceară executarea. Dacă obligaţia a ajuns parţial la scadenţă creditorul poate cere achitarea datoriei, iar pentru obligaţia care încă nu a ajuns la scadenţă el este în drept să ceară numai garanţii, însă nu poate cere executarea anticipată a obligaţiei. Legiuitorul stabileşte că nu toţi creditorii pot cere garanţii. De exemplu nu poate cere garanţii creditorul a cărei obligaţie integral deja este garantată printr-o garanţie reală (gaj sau ipotecă) sau personală a unui terţ, creditorul unui societăţi pe acţiuni care se transformă într-o societate cu răspundere limitată precum şi alte situaţii în care creditorul nu este nici de cum afectat de procedura de reorganizare. Are dreptul de a cere garanţii creditorul unei societăţii care se reorganizează prin fuziune, în legătură cu faptul că prin fuziune se poate unifica persoane juridice cu starea diferită a activelor, unde unele pot fi în prag de insolvabilitate.

Pentru ca persoana juridică să nu se reorganizeze până la executarea sau garantarea creanţelor se stabileşte dreptul creditorului de a preveni Camera Înregistrării de Stat pentru a nu înregistra reorganizarea, dacă creditorul nu a fost satisfăcut. Dacă reorganizarea a fost înregistrată contrar intereselor creditorului acesta are dreptul la apărare judiciară, putându-se adresa atât în nulitatea înregistrării reorganizării şi pentru încasarea forţată a creanţelor sale.

Dispoziţia alin.(4) stabileşte răspunderea solidară a persoanei juridice pentru obligaţiile de până la reorganizare, dacă din actul de transmitere sau din bilanţul de repartiţie nu este posibilă determinarea succesorului. Considerăm că legiuitorul stabileşte răspunderea solidară nu numai pentru cazul în care numele creditorului nu este indicat în actele menţionate, dar şi în cazul în care creanţele acestuia nu sunt incluse integral, sau când prin actul de transfer şi bilanţul de repartiţie se stabileşte o disproporţie între drepturi şi obligaţii, astfel încât datoriile nu pot fi acoperite din valoarea bunurilor transmise succesorului.

Alin.(5) stabileşte răspunderea administratorilor persoanei juridice pentru abuzurile pe care aceştia le admit în procesul de reorganizare. Pentru despăgubire se pot adresa în egală măsură atât asociaţii sau membri persoanei juridice cât şi creditorii acesteia. Răspunderea în faţa creditorilor administratorii o poartă numai dacă în procesul de reorganizare au admis încălcări ale procedurilor legale, dar nu şi pentru creanţele pe care le au creditorii faţă de persoana juridică care s-a reorganizat.