Compartimentul Audierea candidaţilor. Anexă la Procesul verbal nr. 7 din 06. 02. 2010

T.Tataru: Eu personal îl cunosc pe dl V.Ţurcanu. Realiza cele mai bune emisiuni de divertisment care erau atunci la „Modern Club 805”, împreună cu Ion Bunduchi. Pe atunci radio înflorea. Dacă se întâmplă şi nu veţi întruni voturile necesare, acceptaţi un post de vice-director, doar sunt şi posturi de locţiitori de director Radio?

V.Ţurcanu: Răspunsul meu este „nu”. Eu nu accept. Eu sunt un lider, dle T.Tataru.

T.Tataru: Am înţeles, mulţumesc.

E.Rîbca: Următoarea întrebare este din partea dnei V.Cucereanu.

V.Cucereanu: Eu revin la momentul finanţării, pentru că am auzit ieri mai multă lume care spune că se investeşte foarte mult în Companie. Sunteţi unul dintre foarte puţinii, dacă nu unicul care vorbeşte despre finanţarea precară a Companiei, a radioului public. Aţi evaluat cumva un eventual buget pentru radioul public?

V.Ţurcanu: Nu, nu am făcut o asemenea evaluare, pentru că ar fi o intenţie diletantă din partea mea. O evaluare se face cu profesionişti, cu economişti, cu specialişti în domeniu.

V.Cucereanu: Dar ce vă face să afirmaţi că este precară finanţarea?

V.Ţurcanu: Finanţarea nu este una mică raportată la ce primeşte radioul naţional. De exemplu în 2009, avându-se în vedere că în Radio Moldova nu s-a investit major de vreo 2 decenii, atunci această finanţare este mică. Schimbarea, care urmează să se producă, trebuie să fie radicală din acest punct de vedere, altfel banii injectaţi de stat în această instituţie vor intra şi se vor pierde, se vor topi pur şi simplu în multele necesităţi pe care le are această instituţie. Nu cunosc exact câţi bani revin radiodifuziunii, dar ştiu că Compania „Teleradio-Moldova” a primit în 2009 sub 50 de milioane. Avându-se în vedere sumele uriaşe care se cheltuie pentru asigurarea transmiterii emisiei, pentru retehnologizare revine foarte puţin, şi mai puţin pentru salarii.

E.Rîbca: Stimaţi colegi, alte întrebări? Stimaţi colegi, stimată audienţă, au fost câteva sugestii din partea colegilor la epuizarea celor aproximativ celor 90 de min. Declarăm pauză pentru 15 min.

După pauză

E.Rîbca: Stimată audienţă, cred că putem continua şedinţa. Următorul candidat la funcţia de director al radiodifuziunii al Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” este dna Ecaterina Stratan. Dna E.Stratan întruneşte, precum şi ceilalţi candidaţi care au fost până acum, exigenţele pentru funcţia în cauză. Dna E.Stratan are studii superioare, a absolvit Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Facultatea de filologie. În ceea ce priveşte experienţa, aş menţiona doar faptul că în perioada 1994-1998 a activat în cadrul Companiei „Teleradio-Moldova” în calitate de realizatoare şi prezentatoare a emisiunilor „Oraşul şi oamenii lui”. De asemenea, a activat în această perioadă şi în calitate de reporter la Redacţia actualităţi şi publicistică. În perioada 1998-2004 a activat în calitate de redactor şef-adjunct în Departamentul actualităţi la Radio Antena C. În perioada 2004-2007, la postul de Radio Antena C, a deţinut funcţia de Vice-director General, precum şi funcţiile de director dezvoltare economie şi marketing.

E.Stratan: Vă mulţumesc pentru această posibilitate. Trebuie să recunosc că multe dintre propunerile de îmbunătăţire a prestaţiei Companiei „Teleradio-Moldova” şi, implicit, a postului public de Radio ale contracandidaţilor mei merită să fie luate în consideraţie. Dar e important să evităm tonul superior şi maniera extremistă de abordare. De aceea, proiectul meu de intenţie se plasează pe un segment de moderaţie.

Fiţi de acord că un gospodar bun nu distruge un edificiu fără a lua în calcul elementele bune, utile pentru a construi o nouă casă, cu atât mai mult nu ne permitem acest lux acum, în condiţiile actuale ale crizei economice de a fi risipitor.

În cazul în care voi fi aleasă în funcţia de director radio, îmi propun în primul rând să evaluez prin intermediul unui audit intern şi extern resursele umane şi financiare ale acestei instituţii. Acest lucru îmi va permite să identific necesităţile şi să îmi plasez unele priorităţi. Trebuie să vedem concret ce există, ce avem la momentul actual la această instituţie şi ce avem de făcut. Are nevoie astăzi postul public se radio de 3 contabili sau numai de un contabil, are nevoie de 12 studiouri de înregistrare sau numai de 6, are nevoie de 10 săli de montaj sau numai de 8. Acest lucru ne va permite să reducem cheltuielile. Bineînţeles că trebuie să ne învăţăm să oferim un produs pertinent cu resurse mai puţine.

Consider că un manager iscusit, bun nu ar trebui să stea dis-de-dimineaţă şi până seara la Ministerul de Finanţe, pe holurile Guvernului sau Parlamentului pentru a cerşi surse suplimentare de finanţare. Împreună cu echipa trebuie să identifice surse suplimentare de finanţare, de întreţinere şi de dezvoltare a acestei instituţii.

În acest scop am propus restructurarea Departamentului marketing într-un Departament de promovare, publicitate şi marketing care să-şi propună nu numai promovarea imaginii acestei instituţii, dar identificarea surselor externe. În acest scop va lucra un grup bine pregătit, profesionist care va scrie şi va elabora proiecte, ca apoi postul public de radio să le prezinte structurilor internaţionale pentru finanţare. O parte din cheltuieli ar putea fi evitate, dacă ar fi semnate nişte contracte de parteneriat cu posturi de radio din străinătate pentru a face schimb de experienţă şi programe.

O sursă alternativă, plauzibilă şi destul de reală pentru Republica Moldova şi, în cazul dat, pentru postul public de radio, sunt proiectele transfrontraliere finanţate de către Uniunea Europeană. Şi acest lucru l-m putea face, am putea înainta aceste proiecte împreună cu partenerii noştri din România pentru că, discutând cu colegii noştri români, ştiu că există surse de finanţare în acest scop. La momentul actual România nu are putere de absorbţie, dar din partea Republicii Moldova, a postului public radio şi TV nu au fost înaintate proiecte viabile care să fie realizate în acest scop.

O altă posibilitate de obţinere a fondurilor ţine de folosirea judicioasă a spaţiilor de lucru. Consider că e un lux pentru angajaţii postului public de radio să fie plasaţi într-o clădire atât de mare. De aceea, este nevoie audit intern, de a vedea de ce spaţiu avem nevoie şi ce spaţiu am putea da în chirie, pentru a avea surse suplimentare de finanţare a acestei instituţii.

O altă sursă ar fi supravegherea activităţii studiourilor de înregistrare, care ar putea oferi servicii contra plată. Ştim cu toţii că în Chişinău există foarte multe studiouri de imprimare care oferă aceste servicii contra unor sume foarte mari. Mă gândesc de ce interpreţii, cântăreţii sau actorii nu ar putea folosi aceste studiouri, oferite de postul public de radio în aceleaşi condiţii, poate condiţii şi mai bune, dar la nişte preţuri mai accesibile. Preţuri care ar putea fi mai apoi surse antrenate pentru dezvoltarea instituţiei. Tot aşa am putea vinde copii autorizate ale înregistrărilor din arhivă.

Aici este un capitol aparte căruia trebuie să-i atragem o atenţie deosebită. Ştim cerinţele Uniunii Europene – Ţările vecine, chiar şi România, au început acest proces de digitalizare a arhivei. Vrem sau nu vrem, mai degrabă sau mai târziu, trebui să înceapă şi Republica Moldova acest lucru. Este un patrimoniu arhiva şi trebuie folosită la maxim.

Împreună cu Consiliul de Observatori, aş propune să revenim la structura Consiliului artistic care să fie format din reprezentanţii Companiei „Teleradio-Moldova” şi experţi independenţi din exterior pentru a stabili nişte tarife bune, pentru a vinde aceste copii din fonotecă. Ştim că la momentul actual se vând aceste copii la un preţ de nimic.

În ceea ce priveşte resursele umane, nu consider şi nu sunt de acord ca angajaţii acestei instituţii să fie eliberaţi pe un cap pentru că ştim care este situaţia pe piaţa mass-media. Ea este suprasaturată de posturi de radio comerciale, posturi de radio on-line, patronii cărora sunt în permanentă căutare de angajaţi profesionişti.

Am activat şi eu aici în această instituţie. Ştiu că sunt şi există oameni profesionişti aici, dar pe parcurs ei nu au avut libertatea de creaţie, de exprimare şi au activat în nişte parametri stabiliţi de fosta conducere. De aceea, voi pune accent pe instruirea şi şcolarizarea acestor cadre.

În acelaşi timp, îmi propun să realizez, să lansez un concurs de proiecte în urma căruia vor putea fi selectate idei inovatoare şi captivante, dar şi echipe din interior care vor realiza acest lucru. Aceasta ne va permite să revizuim grila de emisie prin excluderea unor programe perimate, a unor programe neactuale şi neinteresante publicului.

Trebuie neapărat de dinamizat grila de emisie, prezentarea ştirilor şi a emisiei în general. În procesul de evaluare a potenţialului uman, nu exclud o schimbare a atribuţiilor în interiorul departamentelor pentru ca fiecare angajat să aibă posibilitatea şi prestaţia optimă reieşind din capacităţile sale profesionale.

Aş vrea să vă dau un exemplu. Am activat la postul de Radio Antena C, din prima zi şi până în momentul când fosta echipă a fost eliberată din funcţie, să nu mai zic izgonită. La acest post de radio activau 36 de angajaţi, inclusiv jurnalişti, tehnicieni, ingineri, agenţi de publicitate şi asigurau un volum de emisie de 24/24 ore cu ştiri la fiecare oră, program de actualitate de sinteză dimineaţa şi seara de 30 min., 50 de cicluri de emisiuni pentru tot segmentul de consumatori. Aş vrea să vă zic că de foarte multe ori, pe multe segmente Antena C, ratingul Antenei C era cu mult mai înalt decât ratingul postului public de radio. Deci, cu surse minime şi capacitatea umană care va fi folosită la maxim, se poate izbuti.

Îmi propun ca Departamentul de ştiri să fie transformat într-un Departament de ştiri, dezbateri şi ediţii speciale, care trebuie să devină unul de referinţă. În acest scop, stilul de prezentare a ştirilor trebuie de schimbat radical, astfel încât un buletin de ştiri de 5-10 min să fie cât mai dinamic şi consistent şi să conţină ştiri de ultimă oră. Bineînţeles, pentru operativitate trebuie folosit site-ul instituţiei, pe care îl văd separat de cel al postului public de TV. Acest site trebuie să fie foarte bine pregătit, ca consumatorii din diferite ţări ale lumii să aibă acces şi să se poată informa corect şi în orice moment. Trebuie de arhivat toate buletinele de ştiri şi toată informaţia plasată pe acest site.

Deoarece este un post de radio care are o acoperire naţională, se impune fortificarea reţelei regionale de radio prin formarea unor birouri locale. Ştim că la momentul actual există reporteri pe teren. Şi aici trebuie de făcut o evaluare a potenţialului acestor reporteri, să vedem dacă corespund timpurilor de astăzi şi nu rigorilor timpurilor de ieri. Trebuie de încurajat tinerii în acest sens, ca postul de radio să aibă informaţii din toate colţurile ţării, informaţie actuală, operativă, echidistantă şi imparţială.

E.Rîbca: Stimaţi colegi, aveţi întrebări? Dna R.Lozinschi.

R.Lozinschi-Hadei: Dnă E.Stratan, în condiţiile în care o să ajungeţi la funcţia de Director Radio, aveţi pretenţia să aveţi o emisiune proprie?

E.Stratan: Deocamdată cred că trebuie de pus toate lucrurile la punct, de stabilit un mecanism viabil de funcţionare a acestei instituţii. Mai apoi în cazul în care voi avea timp liber, de ce nu?

I.Munteanu: Mulţumim pentru prezentare. Aţi menţionat că nu sunteţi sprijinitorul unor demiteri în lanţ ale angajaţilor Companiei, în particulare a radioului. În acelaşi timp, în proiectul Strategiei menţionaţi că la Departamentul de programe pentru copii şi tineret, ani în şir am fost martorii unei campanii masive de mutilare, manipulare şi tembelizare intelectuală a tinerilor. E o afirmaţie destul de gravă. Cum se împacă aceste două consideraţii?

E.Stratan: Dacă ne referim la Departamentul pentru copii, emisiunile pentru copii trebuie să fie fireşti, nicidecum de învăţat pe copii ce trebuie să spună, ce este bine să răsune la microfon şi ceea ce nu este bine. Copilul trebuie să fie liber în a-şi exprima opinia, în a se exprima şi a-l învăţa să se exprime.

I.Munteanu: Dacă n-au manifestat nişte calităţi profesionale angajaţii acestui departament, din ceea ce aţi afirmat reiese că nu trebuie să căutaţi alte persoane sau jurnalişti cu alte calităţi?

E.Stratan: Când am spus că nu sunt adeptul eliberării în masă a personalului, nu aceasta am în vedere … Bine unii vor trebui şi să plece, atunci când va fi evaluat potenţialul fiecărui jurnalist. Toate proiectele vor fi expuse la un concurs care se va lansa, un concurs de creaţie şi vor fi alese proiectele cele mai competitive, bune, interesante pentru publicul ascultător.

E.Rîbca: Următoarea întrebare este din partea dlui T.Tataru.

T.Tataru: Aţi făcut filologie, pictură, cunoaşteţi patru limbi, ţineţi mai mult de domeniu …

E.Stratan: Ei nu chiar patru…

T.Tataru: Le cunoaşteţi măcar, doar aţi scris că le cunoaşteţi. Vreau să vă întreb. Ţineţi mai mult de domeniul artistic... Este un director artistic al organizaţiei?

E.Stratan: Mi-aţi propune funcţia de director artistic?

T.Tataru: Este director „artistic” sau nu?

E.Stratan: Dl T.Tataru, în cazul în care Consiliul de Observatori anunţă concurs pentru funcţia de director artistic, vă asigur că voi veni şi voi candida.

E.Rîbca: Dle T.Tataru, vă mulţumim pentru intervenţie. Următoarea întrebare, dna A.Peru.

A.Peru-Balan: Stimată dnă, în campania electorală v-am văzut foarte des în anturajul AMN-ului. Sunteţi membru de partid sau simpatizantă?

E.Stratan: Nu sunt membru de partid. În campania electorală am prestat un serviciu de jurnalist: am organizat conferinţele de presă şi am scris comunicatele de presă.

V.Cucereanu: Sunt diferite păreri despre statutul Orchestrei Simfonice la Companie. Pledaţi cauza acestei Orchestre Simfonice. Cum argumentaţi?

E.Stratan: Orchestra Simfonică este un lucru foarte bun şi valoros pentru Republica Moldova, în special pentru Compania „Teleradio-Moldova”. Consider că trebuie să rămână această orchestră, dar trebuie de revăzut contractele pe care le are acestă orchestră. Ştim cu toţii că Orchestra Simfonică foarte des are deplasări peste hotarele ţării. Aceste contracte, consider că trebuie să fie încheiate între postul public de radio şi instituţia unde pleacă şi o parte din onorariu să revină lucrătorilor din această orchestră, dar o parte din finanţe să revină postului de Radio ori Companiei „Teleradio-Moldova”.

E.Rîbca: Stimaţi colegi, mai aveţi întrebări?

E.Rîbca: Următorul candidat la funcţia de director al radiodifuziunii este dl Mazur Ion. Dl I.Mazur a activat la Compania „Teleradio-Moldova” în perioada 1992-2003, exercitând funcţiile de editor de ştiri şi programe, prezentator şi corespondent în Departamentul Radio Moldova Internaţional. De asemenea, a fost corespondent special al Departamentului actualităţi radio, inclusiv la şedinţele Parlamentului. A mai activat în calitate de diplomat secretar II, responsabil de mass-media şi cultură. Nu greşesc?

I.Mazur: Da, exact.

E.Rîbca: A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării şi, de asemenea, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Facultatea de limbi moderne. Nu vă supăraţi, dle I.Mazur, trebuie să constat pentru procesul verbal: din CV şi din copia carnetului de muncă nu am sesizat dacă pot acum afirma că în cazul dvs este prezentă una dintre exigenţe, şi anume experienţă în domeniul managerial.

I.Mazur: În cadrul Departamentului radio actualităţi am activat ca director adjunct al acestui departament. Prin urmare, am avut în subordinea mea şi a Directorului Departamentului peste 80 de persoane.

E.Rîbca: Vă mulţumesc. Pentru procesul verbal constatăm prezenţa exigenţelor înaintate candidatului în funcţia în cauză şi vă oferim cuvântul.

I.Mazur: În cadrul Radio Moldova am activat exact 10 ani. Primii 7 ani – la Radio Moldova Internaţional de la începutul formării acestui departament şi următorii 3 ani – la Radio actualităţi. Prima perioadă coincide cu pregătirea mea profesională, exercitarea diverselor funcţii, abordarea unui spectru larg de subiecte, domenii etc.

Radio Moldova Internaţional poate fi considerată la acea etapă o adevărată forjerie de cadre nu doar pentru radioul naţional, dar şi pentru întreaga societate. Cum am mai spus, în următoarea perioadă am pus accentul pe activitatea managerială.

Visul meu dintotdeauna, încă din băncile studenţiei, a fost să activez la un post de radio public cu care să mă mândresc cu adevărat, care să se apropie de standardele internaţionale, de şcolile-etalon, precum BBC, experienţa căreia am avut onoarea s-o studiez.

Cineva dintre cunoscuţii actori spunea că fusese rugat să dea o definiţie a fericirii. Spunea că „fericirea e atunci când te trezeşti dimineaţa şi ai o mare plăcere să vii la serviciu şi seara te duci cu gândul împlinit şi doreşti să revii, eşti fericit că vreai să te întorci acasă”.

Pentru mine şi pentru toţi angajaţii mei va fi o abordare de acest fel, ca omul să fie fericit că lucrează la această companie, să fie liber că lucrează la această companie şi să fie remunerat pe măsură. De aceea, unul din obiectivele mele principale va fi concentrarea pe stabilirea unei comunicări deschise şi transparente, a unor relaţii interumane benefice în interiorul instituţiei şi în exteriorul acesteia. Analizele personale în urma discuţiilor cu mai mulţi colegi din cadrul acestei instituţii, arată că politica vicioasă interumană promovată de fosta administraţie a dus la demoralizarea colectivului, angajaţilor, la pierderea spiritului creator.

Această stare de lucru urmează să fie schimbată, astfel ca factorii de stimulare financiară şi de iniţiativă liberă să meargă la acelaşi nivel. Voi insista pentru un mediu favorabil şi prielnic de activitate, în care angajaţii ar fi pătrunşi de spiritul de responsabilitate şi de mândrie că lucrează la această Companie, a importanţei rolului şi locului pe care îl ocupă în această Companie.

Totodată, în baza unei concurenţe sănătoase, voi depune un maxim efort pentru formarea unui grup de manageri eficienţi, cu spirit de iniţiativă, flexibili la luarea unor decizii corecte şi eficiente. Voi cere insistent şi consecvent de la subalterni organizarea muncii intelectuale şi pe echipe. De altfel, succesul unor posturi de radio private ne-a demonstrat că poţi obţine rezultate foarte mari cu forţe foarte mici. La potenţialul Companiei care există, noi credem că putem face lucruri extraordinare.

Un alt pas foarte important, legat anume de aspectul uman, ar fi evaluarea potenţialului managerilor şi de creaţie al Radioului. În primul rând, recuperarea specialiştilor care din anumite motive politice de constrângere, de alt ordin, au plecat şi readucerea lor la Companie.

Este necesară aplicarea unor politici de stimulare financiară, materială, de alt ordin, atât pentru jurnaliştii consacraţi, cât şi pentru cei tineri. Un lucru foarte, foarte important, prin care am trecut şi eu, a fost selectarea, pregătirea şi încadrarea tinerilor specialişti în procesul de creaţie şi cel managerial. Experienţa arată că la acest capitol există lacune.

Voi pleda pentru crearea unei propriei pepiniere de cadre, fie că este vorba din rândul jurnaliştilor de la Universitatea de Stat, fie că este vorba de alte universităţi – a unui centru de pregătire a specialiştilor în domeniul managementului, marketingului.

În continuare, în mod telegrafic voi puncta alte aspecte ale politicii editoriale manageriale. În primul rând, pledez pentru o strictă delimitare a programelor de ştiri, de publicistică şi celor muzicale de divertisment. Programele de ştiri şi publicistică trebuie să fie pe postul 1 de radio, celelalte pe – postul muzical. Ştirile şi publicistica vor ocupa un segment destul de important. Voi insista asupra creării unui studio deschis în care emisiunile să pornească dimineaţa, emisiuni în direct – pe parcursul întregii zile. În felul acesta vom cuprinde toate evenimentele importante din societate. Să renunţăm la emisiunile standard, care există acuma şi pentru aceasta vom avea nevoie de jurnalişti, pe care îi vom forma.

Este important, necesar de a crea o emisiune de dezbateri cu participarea puterii, opoziţiei, a analiştilor şi, bineînţeles, a publicului. Vom găsi modalităţile respective pentru a dezbate cele mai importante subiecte, teme.

De asemenea, pledez pentru emisiuni săptămânale de analiză, politice, economice, de alt ordin. Dacă voi fi ales director, poate că voi avea o emisiune de educaţie financiară, de educaţie juridică sau de alt ordin, o să decid. Voi păstra emisiunile muzicale interactive care există acum, pentru că publicul le ascultă şi, totodată, pentru că există o sursă suplimentară de venit prin comasarea unor departamente. Voi încerca să reduc personalul, mai ales personalul de conducere.

Voi folosi, în primul rând, eficienţa Internetului pentru că internetul ne deschide oportunităţi extraordinare pentru a promova imaginea radioului. Voi apela la instrumente precum organizarea sondajelor, vom organiza diferite forumuri pe Internet, prin care vom afla ce doreşte tineretul de la Radio Moldova.

Voi ţine în vizor deschiderea posturilor, punctelor de corespondenţă, în special şi în Transnistria. Personal am activat, am realizat mai multe emisiuni, când am fost în cadrul Departamentului actualităţi …

E.Rîbca: Dle I.Mazur, mai aveţi un minut.

I.Mazur: Da, din această zonă a ţării, deşi am întâmpinat anumite dificultăţi, am reuşit să aduc informaţia. În această sală sunt prezenţi jurnalişti consacraţi, care merită să fie directori ai postului Radio Moldova, dar consider că personal am anumite atu-uri. Sunt o persoană tânără, energică, flexibilă la toate schimbările care există în societate şi aş merita să fiu director al Radio Moldova.

E.Rîbca: Stimaţi colegi, aveţi întrebări. Dnă M.Şlapac, vă rog.

M.Şlapac: Stimate dle I.Mazur, în anii 2003-2006 aţi activat în calitate de diplomat, fiind secretar responsabil de mass-media şi cultură în Ambasada Republicii Moldova în România. Cum aţi putea utiliza această experienţă în activitatea dvs de mai departe, dacă veţi câştiga concursul? Şi o întrebare suplimentară: ce aţi mai făcut atunci?

I.Mazur: În cadrul Ambasadei Republicii Moldova în România am fost responsabil de domeniul mass-media şi cultură. În primul rând, am studiat foarte minuţios experienţa şi practica colegilor din România. România pentru noi reprezintă un exemplu elocvent de activitate în general a radioului public, cât şi a mass-mediei, în general. Ca şi noi, Radio România a avut probleme similare în care politicul de fiecare dată a încercat să se amestece în problemele interne editoriale ale postului de radio. Cu sprijinul Uniunii Europene, a societăţii civile, cu schimbarea liderilor politici, aceste amestecuri în treburile interne ale postului Radio Actualităţi au fost minimalizate. În prezent putem vorbi despre un post de radio, care este ascultat şi stimat de toată lumea. Deci, unele din emisiunile care sunt difuzate la Radio Moldova, sau cel puţin forma, modalitatea de prezentare a emisiunilor poate fi preluată cu succes de la Radio România Actualităţi.

V.Meşină-Prodan: După ce aţi încheiat misiunea la Bucureşti, v-aţi întors înapoi, n-aţi avut tentaţia să vă întoarceţi la radioul naţional?

I.Mazur: Vreau să vă spun că la fiecare etapă a vieţii omul face o alegere. Cu părere de rău, în 2003 nu a fost cea mai bună alegere, pe care am făcut-o. De lucrul acesta mi-am dat seama ulterior. Felul în care a activat diplomaţia moldovenească a fost departe de ceea ce se doreşte în realitate şi, după ce am terminat mandatul, cu plăcere am refuzat să mai continui activitatea în diplomaţie şi am fost tentat să revin la Radio Moldova şi Actualităţi. Chiar am avut o posibilitate să revin. Timp de un an de zile ai dreptul să te întorci în funcţia în care ai fost. Nu am făcut lucrul acesta pentru că, într-adevăr, am simţit că nu este un moment prielnic pentru a reveni, nu este o echipă cu care mi-aş dori să lucrez la acest post de radio. Vreau să vă spun că înainte de a pleca în misiune diplomatică, în anii 2001-2003, am activat în Departamentul actualităţi Radio împreună cu V.Ursu. Am ţinut de multe ori piept încercărilor de amestec în politica editorială. Am fost de mii de ori în biroul şefilor şi de fiecare dată am fost mustraţi de faptul că nu dăm o opinie mai mult decât alta. De fiecare dată am procedat aşa cum am învăţat, cum am fost pregătiţi.