Componentele fizice, naturale sau abiotice(nevii) ale mediului (aer, apă, sol, etc.) prezintă următoarele caracteristici

Componentele fizice, naturale sau abiotice(nevii) ale mediului (aer, apă, sol, etc.) prezintă următoarele caracteristici:

• Componentele fizice, naturale sau abiotice(nevii) ale mediului (aer, apă, sol, etc.) prezintă următoarele caracteristici:

• - sunt necesare pentru existenţa vieţii;

• - se întrepătrund total; natura fizică şi compoziţia chimică le permite să se îmbine în forme foarte variate;

• - apa, aerul, solul sunt elemente finite deoarece transformările şi prefacerile lor nu generează cantităţi în plus, neputându-se obţine aer, apă peste cantitatea aflată într-un continuu circuit în natură;

• - gestiunea şi buna gospodărire a lor constituie sursele posibilităţi de a acoperi necesităţile vieţii.

Componentele biotice (organismele) se caracterizează prin:

• Componentele biotice (organismele) se caracterizează prin:

• - nivelul înalt de organizare a materiei;

• - faptul că toate componentele apar sub formă de comunităţi, iar răspândirea lor este direct legată de condiţiile de mediu;

• - complexa lor evoluţie în timp

Economia mediului = acea ştiinţă economică ce studiază mediul ca pe un bun public şi asemeni unui sistem bazat pe autoreproducţie, aflat în strânsă interdependenţă cu mediul economic.

• Economia mediului = acea ştiinţă economică ce studiază mediul ca pe un bun public şi asemeni unui sistem bazat pe autoreproducţie, aflat în strânsă interdependenţă cu mediul economic.

• Relaţia se stabilește în ambele sensuri:

• mediu – economie

• economie – mediu

Trăsăturile specifice ale mediului se materializează în următoarele aspecte:

• Trăsăturile specifice ale mediului se materializează în următoarele aspecte:

• mediul se structurează pe principiul specializării.

• între elementele mediului, ca sistem, există legături cvasistohastice.

• în condiţiile existenţei unui proces de specializare bine definit, în cazul mediului nu funcţionează principiul substituibilităţii între elementele sale componente.

• într-un sistem viu, complex şi evoluat, cum este mediul, nici unul dintre sistemele alcătuitoare nu posedă o specializare universal valabilă.

• organismele şi sistemele vii, supraindividuale au evoluat, astfel încât asigură conversia inputurilor energetice într-un regim optimal, consumurile suplimentare lipsind, iar pierderile fiind minime.

• Concept

• Strategia de protecţie a mediului = totalitatea acţiunilor şi măsurilor destinate conservării resurselor naturale şi menţinerii calităţii factorilor de mediu la un nivel acceptabil.

• Strategia trebuie supusă unui proces periodic de reconsiderare de tipul adaptare continuă:

• adaptare la ideile în schimbare sau la circumstanţele vieţii socio-economice,

• adaptare la rezultatele evaluării etapei anterioare.

Instrumente:

• Instrumente:

• a) politica reglementărilor globale –

• b) politica reglementărilor specifice –

• c) politica prin convingere –

• d) politica transferului de informaţie

• e) politica de stimulare financiară şi economică –

Forme de deteriorare a ecosistemelor:

• Forme de deteriorare a ecosistemelor:

• a) Deteriorarea ecosistemelor prin eroziune

• b) Deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice

• Defrişarea pădurilor
• Suprapăşunatul
• Supraexploatarea faunei terestre.
• Supraexploatarea resurselor oceanice.

• c) Deteriorarea prin introducerea de noi specii în ecosistem

• d) Deteriorarea prin construcţii de baraje şi canale

• e) Deteriorarea ecosistemelor prin poluare

Poluarea este procesul de modificare a factorilor biotici şi abiotici prin introducerea în mediu a poluanţilor de tipul deşeurilor rezultate din activităţile umane

• Poluarea este procesul de modificare a factorilor biotici şi abiotici prin introducerea în mediu a poluanţilor de tipul deşeurilor rezultate din activităţile umane

Poluarea naturală reprezintă o impurificare a mediului sub influenţa factorilor naturali, devenită însă un fenomen secundar ca importanţă, fiind rară şi cu cantităţi reduse de poluanţi (pulberi, gaze şi vapori).

• Poluarea naturală reprezintă o impurificare a mediului sub influenţa factorilor naturali, devenită însă un fenomen secundar ca importanţă, fiind rară şi cu cantităţi reduse de poluanţi (pulberi, gaze şi vapori).

• Sursele de poluare naturală sunt:

• - vulcanii

• - cutremurele

• - cometele şi meteoriţii

• - erodarea solului

• - reziduurile vegetale şi animale

• - focul

Poluarea artificală este generată de influenţa factorului antropic.

• Poluarea artificală este generată de influenţa factorului antropic.

• Ea poate fi:

• a) fizică

• b) chimică

• c) biologică.

• Pe măsura dezvoltării industriei, a creşterii demografice şi a modernizării tehnicii, poluarea s-a extins, poluanţii s-au înmulţit şi au apărut deşeuri greu biodegradabile

Politica de mediu reprezintă o formă de orientare şi organizare a activităţii având ca obiectiv conturarea cadrului de desfăşurare a tuturor acţiunilor umane astfel încât să se atingă optimul în asigurarea echilibrului între o dezvoltare economică dinamică, dar corespunzătoare, şi prezervarea resurselor naturale (şi artificiale), în condiţiile unui minim impact negativ asupra cadrului natural – în special, dar şi asupra celui creat de om.

• Politica de mediu reprezintă o formă de orientare şi organizare a activităţii având ca obiectiv conturarea cadrului de desfăşurare a tuturor acţiunilor umane astfel încât să se atingă optimul în asigurarea echilibrului între o dezvoltare economică dinamică, dar corespunzătoare, şi prezervarea resurselor naturale (şi artificiale), în condiţiile unui minim impact negativ asupra cadrului natural – în special, dar şi asupra celui creat de om.

Dezvoltarea durabilă

• Dezvoltarea durabilă

• - mediul deplin integrat dezvoltării economice

• - echitatea, cu identificarea și înlăturarea cauzelor sărăciei

• - viitorul, pe o altă scală a timpului.

• Scopul dezvoltării durabile este securitatea ecologică pe termen lung

Adoptarea principiului dezvoltării durabile implică

• Adoptarea principiului dezvoltării durabile implică

• asigurarea tipului de creştere economică;

• asigurarea nevoilor esenţiale de hrană, energie, apă, muncă şi îngrijire medicală;

• asigurarea unui anumit nivel al populaţiei globului (prin limitarea creşterii);

• controlul poluării, gestiunea resurselor şi abordarea calităţii vieţii într-un sens mai larg;

• crearea unui cadru instituţional şi legislativ adecvat dar şi eficace;

• promovarea progresului tehnologic în favoarea unei creşteri în acord cu cerinţele mediului;

• crearea unor instrumente economice care să protejeze resursele rare şi în general resursele naturale, ca şi a unor indicatori economici specifici care să permită exprimarea cantitativă a tendinţelor şi progreselor înregistrate în domeniul protecţiei mediului;

• modificarea tendinţelor de producţie şi de consum cu scopul protejării resurselor şi diminuării poluării.

NIVELELE ABORDĂRII PRIN POLITICI

• NIVELELE ABORDĂRII PRIN POLITICI

• local: principalele probleme de luat în considerare şi de rezolvat sunt mediul înconjurător din interiorul ţării, calitatea solului, perturbaţiile posibile;

• regional: sunt de luat în considerare problemele de eutrofizare a fluviilor, depozitarea deşeurilor;

• bazin fluvial: studiile vizează efectele ploilor acide şi ale despăduririlor;

• continental: efecte ale poluării aerului şi apei, ai produşilor capabili să genereze smog fotochimic;

• planetar: subţierea stratului de ozon, efectul de seră

Proceduri preventive de realizare a protecţiei mediului

• Proceduri preventive de realizare a protecţiei mediului

• Prevenirea şi combaterea poluării este o activitate complexă desfăşurată de-a lungul mai multor faze, fiecare cu instrumente şi mijloace specifice de realizare.

• Măsurile de prevenire nu pot conduce la eliminarea totală a poluării, însă dreptul poate interveni când această poluare este generată, atunci când ea nu ar trebui să aibă loc, iar riscul de poluare trebuie prevăzut şi gestionat în caz de producere.