Condițiile de locuit, de întreținere și management

Figura : Gospodării conform dotării locuințelor

Sursa: BNS, Recensămînt 2004

Accesul la locuințe: locuința nu este adecvată în cazul în care costul său amenință sau compromite ocupanții de a se bucura de alte drepturi ale omului. Accesibilitatea este obiectul unor interpretări naționale, cu toate acestea, noțiunea cea mai comună de locuințe accesibile implică faptul că, gospodăriile care cheltuiesc mai mult de 30% din venitul lor brut pentru a obține o locuință adecvată și corespunzătoare, au o problemă de accesibilitate.⁷ Metodologia utilizată de către ONU-Habitat pentru indicatorii de locuințe în 1996, măsoară raportul dintre costul mediu de apartamente de pe piața liberă și venitul mediu anual pe familie. O piață este considerată accesibilă în cazul în care acest raport este mai mic de 1:4, ceea ce înseamnă că o familie ar avea nevoie de mai puțin de patru ani de venit pentru a cumpăra o casă. La Chișinău, de exemplu, acest raport este de aproximativ 1:9.⁸ Această cifră sugerează un decalaj mare între venituri și prețurile locuințelor pe piață. Este dificil de a calcula gradul de accesibilitate pentru consumul de locuințe. Acest lucru se datorează (1) lipsei de date privind gospodăriile care plătesc creditul ipotecar și (2), deoarece 98% din populație dețin o locuință, fie prin moștenire, sau datorită privatizării. Nu există suficiente informații disponibile pe piața de închiriere de locuințe. Unitatea de Implementare a Proiectului construcție a locuințelor sociale (UIP), s-a referit la un nivel de chirie lunară de aprox. 250-300 EURO / apartament în Chișinău și între 100-150 EURO / apartament în alte regiuni.

Aceste cifre sugerează faptul că, chiria este egală cu plata unui credit ipotecar. Ea ocupă circa 60-80 % pentru un salariat mediu, care este inaccesibil pentru majoritatea celor care ar fi în căutarea unei astfel de soluții. Datele de la BNS sugerează că, în mediu,o gospodărie, în Republica Moldova, în 2013, a cheltuit 45 % din venit pentru alimente și băuturi și 19% pentru întreținerea locuinței. Costurile medii pentru locuințe pentru populația UE 27, în 2010, s-a ridicat la o valoare estimată de 22,5 % din venitul disponibil și conform datelor sondajului pe gospodării, Republica Moldova are o rată de accesibilitate mai bună decât media UE. Cu toate acestea, datele privind cheltuielile pentru locuințe ale statelor membre ale UE includ plățile pentru creditul ipotecar și alte costuri pentru serviciile publice. În cazul Republicii Moldova, numărul de gospodării cu plăți pentru ipotecă este foarte scăzut, ceea ce înseamnă că, categoria "consum pentru locuințe " include cheltuielile pentru utilități și întreținerea locuinței. În cazul în care costul pentru deservirea plății creditului ipotecar ar fi inclus, capacitatea de a face față costurilor pentru locuințe ar putea fi amenințată serios. De asemenea, cheltuielile de întreținere, stabilite de administrația locală sunt 1 leu /m², sau 70 lei pentru un apartament, care reprezintă, în mediu, 1,3 % din venitul gospodăriei.

Locuire: locuința nu este adecvată în cazul în care nu garantează siguranța fizică sau oferă spațiu adecvat, precum și protecția împotriva frigului, umezelii, căldurii, ploii, vîntului, altor amenințări la adresa sănătății și pericolelor structurale.

Potrivit unui sondaj al PNUD( PNUD, 2007), 7 % din populația din Republica Moldova a locuit în locuințe ruinate sau sărăcăcioase. Mai mult decât atât, Republica Moldova este expusă la dezastre naturale, cum ar fi inundații, alunecări de teren și cutremure. De exemplu, în perioada iulie 2008, numai din cauza ploilor 1123 de case au fost inundate, din care 91 au fost demolate complet și aproximativ 450 de case a necesitat să fie complet reconstruite. Ploile abundente din luna iulie 2010 au afectat 12.000 de persoane în Republica Moldova. Un total de 3183 de case în 16 raioane: Briceni, Edineț, Criuleni, Hîncești, Ungheni, Soroca, Rezina, Șoldănești, Bender, Cahul, Cantemir, Glodeni, Rîșcani, Ocnița, Dubăsari, Leova (85 de localități) au fost inundate, din care cele mai multe au fost distruse. Raionul cel mai afectat a fost Hîncești , unde 700 de case au fost distruse ⁹. Republica Moldova este necesar să elaboreze un plan național comprehensiv care să indice zonele de risc, izolarea localităților adiacente pentru aceste zone, și de a începe planificarea și punerea în aplicare relocarea lor treptată, în cazul în care soluții inginerești pentru modernizarea nivelurilor existente de siguranță sunt mult mai scumpe.

Una dintre dimensiunile-cheie în evaluarea calității condițiilor de locuit este disponibilitatea unui suficient spațiu de locuit. Conform datelor Recensământului din 2004, 56,6% din populație trăia în case cu o suprafață între 50 și 90 m², cu o ocupare medie de 22 m²/persoană.

Potrivit Eurostat, o persoană este considerată că trăiește într-o gospodărie supraaglomerată, în cazul în care gospodăria nu are la dispoziție un număr minim de camere egal cu:

▪ o cameră pentru gospodărie

▪ o camera per cuplu în gospodărie

▪ o camera pentru fiecare persoană singură în vârstă de 18 ani sau mai mult

▪ o cameră pentru fiecare pereche de persoane singure de același sex între 12 și 17 ani

▪ o cameră pentru fiecare persoană unică între 12 și 17 de ani și care nu sunt incluse în categoria precedentă

▪ o cameră pentru fiecare pereche de copii sub 12 ani

Nu există date oficiale sau orice studiu asupra gospodăriilor care trăiesc în apartamente supraaglomerate în Republica Moldova. Datele Recensămîntului din 2004 sunt agregate și nu pot fi dezagregate la nivelul necesar pentru realizarea unei analize aprofundate. Cu toate acestea, unele calcule foarte conservatoare, pe baza datelor furnizate de Recensămîntul din 2004, sugerează o rată de supraaglomerare de 11%. În acest scop, s-au folosit numărul de gospodării cu 3, 4 și 5 membri, care locuiesc în apartamente cu 1 și 2 camere. Această rată este sub media UE-27, care în anul 2011 a fost de 16,5%, cu toate acestea, din cauza nivelului scăzut de noi construcții de locuințe, se poate specula că rata de suprapopulare a fost majorată pe parcursul celor șapte ani de la Recensământul din 2004.

Accesibilitatea pentru persoanele cu handicap. Codul cu privire la locuințe existent prevede asigurarea cu ascensoare a clădirilor cu mai mult de 5 etaje. Prin urmare, atât în locuințele existente, cît și cele noi nu sunt accesibile pentru persoanele cu handicap. Norme noi ar trebui să prevadă standarde de accesibilitate și pentru eliminarea barierelor, începând cu mici intervenții, cum ar fi: introducerea unor rampe, balustrade, etc.

Sursa: Deloitte (2013) Property Index; Overview of European Residential Markets, European housing 2012, 2nd edition, May 2013; http://www.deloitte.com/assets/DcomAustria/Local%20Assets/Documents/Studien/Property_Index_2013_ENG_s.pdf - accessed 29.09.2013

Adecvarea culturală: locuința nu este adecvată în cazul în care nu se respectă și nu se ia în considerare exprimarea identității culturale. În Republica Moldova, cea mai mare parte a tipologiei fondului de locuințe reprezintă casa individuală, care se referă la modul tradițional de viață și demonstrează rădăcinile sale puternice rurale. Cu toate acestea, industrializarea țării și urbanizare va necesita, de asemenea, schimbarea acestor tradiții.

Eficiența energetică a fondului de locuințe

Republica Moldova importă 95% din resursele energetice, ceea ce face ca țara să fie în mare măsură dependentă de sursele externe și economia volatilă față de fluctuațiile de pe piețele de energie.

Clădirile din țară consumă 40% din energie, 65% din care este consumată de către sectorul rezidențial. Prețurile la energie au crescut, în timp ce populația Republicii Moldova este una dintre cele mai sărace din Europa, cu un PIB pe cap de locuitor de la 3378 USD în 2012. Ponderea medie a cheltuielilor pentru încălzire variază de la 15% până la 50% din cheltuielile totale ale unei gospodării și cei care sunt săraci sunt cel mai puțin capabili să-și încălzească casele, suferind astfel de condiții precare de locuit. Renovări privind eficiența energetică ar îmbunătăți aceste condiții și ar reduce costurile de energie în viitor. Pe de altă parte, eficiența energetică sporită ar contribui la securitatea energetică și competitivitatea economică și ar avea un impact pozitiv asupra mediului.

Strategia Națională de Dezvoltare prevede dezvoltarea sectorului energetic al țării pe baza: (i) asigurării securității energetice a țării, și (ii) creșterii eficienței energetice.

Sunt prevăzute mai multe măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv: reducerea intensității energetice în sectoarele rezidențial, industrial, transport și agricultură; modernizarea sistemului energetic; implementarea unor tehnologii etc. eficiente energetic; sunt, de asemenea, prevăzute măsuri nerigide, cum ar fi sensibilizarea opiniei publice cu privire la necesitatea de a economisi energie. Obiectivul care trebuie atins până în 2020 este de a reduce consumul de energie în clădiri cu 10%.¹⁰

Moldova, împreună cu Armenia și Georgia, a aderat la Parteneriatul Europei de Est privind eficiența energetică și mediu (E5P). Această inițiativă va sprijini eforturile țării pentru îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea emisiilor nocive prin gajarea de fonduri suplimentare.

Energia este una dintre prioritățile de top pentru Guvern și căreia este adresată o serie de documente de politici, legi și regulamente.

În 2010, a fost aprobată Legea cu privire la eficiența energetică (Legea nr. 142 din 2 iulie 2010), care transpune parțial Directiva 2006/32/CE privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice. Pe baza acestei legi a fost înființată Agenția pentru eficiență energetică, care implementează eficiența energetică de stat și energia regenerabilă.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, cu sprijinul BERD și SIDA, a elaborat proiectul Legii privind performanța energetică a clădirilor (transpune Directiva 2010/31/CE în legislația națională), aprobat de Guvern și transmis Parlamentului pentru examinare și adoptare. Legea prevede, printre altele, stabilirea și punerea în aplicare a cerințelor minime de performanță energetică pentru clădirile existente, atunci când acestea sunt supuse unor renovări majore; certificarea performanței energetice a clădirilor sau a unităților acestora; responsabilitățile autorităților de specialitate centrale și locale ale Guvernului privind eficiența energetică; etc.

Cadrul legal a transmis, printre altele, responsabilitatea pentru stabilirea tarifelor la căldură de la autoritățile publice locale către regulatorul național în domeniul energiei (ANRE). A fost transferată, de asemenea, de la Guvern la Parlament responsabilitatea pentru aprobarea bugetului Agenției naționale pentru reglementare în domeniul energiei și atribuirea Consiliului de administrație. Aceste modificări permit stabilirea tarifelor de căldură la nivelul de recuperare a costurilor.

Cu toate acestea, Moldova rămâne una dintre cele 6 țări din Europa și Asia Centrală, cu cea mai mare intensitate a energiei cu mai mult de 0,3 kgoe/PIB, comparativ cu 0.11kgoe/PIB din UE-15 și 0,17 din media UE-12. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale (Stuggins, G. și alții, 2013) pentru ca o țară să treacă de la o intensitate energetică mare sau medie la una de tranziție, ar trebui:

• 
  De stabilit prețurile la energie pentru a reflecta costurile de aprovizionare
  
• 
  De a asigura că eficiența energetică este încorporată în cadrul legal
  
• 
  Stabilirea unui buget adecvat pentru eficiența energetică
  
• 
  Stabilirea obiectivelor de eficiență energetică, care sunt monitorizate și evaluate
  
• 
  Stabilirea obiectivelor de eficiență energetică, care sunt monitorizate și evaluate
  
• 
  Activarea concurenței pentru sectorul industrial
  
• 
  Crearea standardelor rezonabile de construcție și asigurarea punerii în aplicare
  
• 
  Stabilirea standardelor la electrocasnice ¹¹
  

Ar trebui de remarcat faptul că, îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul rezidențial se confruntă cu mai multe provocări care trebuie abordate, care sunt prezentate în tabelul 3. Aproximativ 90% din fondul de locuințe în Republica Moldova este construit între 1948 și 1990, ceea ce înseamnă că, un potențial mai mare pentru economia energiei are fondul locativ existent. Majoritatea (60%) se află în mediul rural, sub formă de locuințe individuale. Acest raport se concentrează asupra locuințelor multifamiliale, ceea ce nu reprezintă ponderea majoră în fondul locativ, dar este un consumator mare de energie și este cel mai problematic de adresat, datorită formei sale de management.

Tabelul

Descrierea	Provocări și/sau oportunități	Consecințele pentru măsurile de EE
Fondul de locuințe multietajat
Formează 23% din fondul de locuințe 90% este localizat în zonele urbane Mai mult de 90% sunt apartamente privatizate la începutul anilor ‘90	- Are nevoie de reparații capitale (de exemplu; izolarea acoperișurilor, pereților și podelelor; de înlocuire a ferestrelor la apartamente , ușilor de intrare și ferestrelor comune; de înlocuire a rețelei de încălzire; etc.) Deciziile trebuie să fie luate cu majoritatea de proprietari Întreprinderile municipale încă mai au monopolul de a gestiona proprietățile comune În multe cazuri, asociația nu este stabilită și înregistrată ca persoană juridică Proprietatea condominiului, inclusiv terenul nu este înregistrată pe numele asociației	Costurile ridicate pentru reparații nu pot fi acoperite de către majoritatea proprietarilor Nu se iau decizii Calitatea scăzută a managementului și lipsa de participare a proprietarilor de locuințe în procesul de luare a deciziilor Proprietarii nu pot intra în acord de contract în calitate de asociație, dar ei ar trebui să semneze în mod individual Asociația de proprietari nu poate primi un împrumut de la bănci
Locuințe noi multietajate
Reprezintă mai puțin de 10% din fondul de locuințe Produce mai puțin de 0,6% din fondul de locuințe anual	Nu sunt puncte de referință pentru consumul de energie Unii dintre reglementările UE sunt transpuse Nu e sigur că sunt îndeplinite standardele de eficiență energetică Punerea în aplicare voluntară de dezvoltatori	Nu e suficientă informație cu privire la eficiența energetică a clădirii pentru consumatori Potențialul creșterii ineficienței energetice din cauza capacităților reduse de a monitoriza punerea în aplicare a regulamentelor

BERD a stabilit un mecanism de finanțare (Facilitatea de finanțare pentru eficiență energetică în sectorul rezidențial (MoREEFF)) de 35 de milioane de euro pentru sprijinirea investițiilor în eficiența energetică în sectorul rezidențial din Moldova. Proiectul este format din linii de credit acordate prin intermediul băncilor locale pentru:

• 
  Persoanele fizice sau grupuri de persoane fizice și gospodării înregistrate în conformitate cu legislația Republicii Moldova ca rezidenți sau proprietarii din clădirea pentru care ei intenționează să efectueze sub-proiecte eligibile.
  
• 
  Asociații / Condominiumuri ale proprietarilor de apartamente înregistrate în conformitate cu legislația Republicii Moldova.
  
• 
  Persoanele juridice, inclusiv companii de administrare ale locuințelor, companii de servicii energetice sau orice altă companie furnizoare de servicii de întreținere, operare, de construcție și de renovare contractul de servicii fiind cu proprietarii de clădiri / locatarii menționați în cele două cazuri de mai sus și în scopul punerii în aplicare a sub-proiectelor eligibile.
  

În plus față de împrumutul BERD, orice gospodărie sau Asociație de proprietari de locuințe care contractează un împrumut MoREEFF are dreptul de a primi un stimulent de 20%, 30% sau 35%, respectiv, față de costul proiectului de economisire a energiei după ce a fost finalizat conform termenilor și condițiilor MoREEFF. Grantul este asigurat din Fondul de investiții pentru vecinătate a UE ca stimulente pentru sub-debitori.

• 
  
  Până în august 2013, biroul MoREEFF nu a primit nici o cerere de la asociațiile de proprietari / condominiu, ci numai de la întreprinderile municipale, după cum urmează:

  1- Bălți – o întreprindere municipală a depus cerere pentru îmbunătățirea eficienței energetice pentru 381 blocuri de locuit multifamiliale în total, cu un cost total de aproximativ 10 mln. MDL = 600,000 EURO;

  2- Chișinău – 23 întreprinderi municipale au depus cereri pentru aproximativ 1,700 clădiri, costul se estimează.

  Proiectul este de așteptat să aibă mai multe efecte, printre care:

  
  
  • 
    Demonstrarea beneficiilor de promovare a extinderii creditării eficienței energetice a sectoarelor în care finanțarea comercială este absentă
    
  • 
    Deschiderea ferestrei de finanțare a asociațiilor de locuințe / condominiumuri, precum și persoanele juridice (ESCO, HMCOs, companiile de servicii) pe proiecte rezidențiale de eficiență energetică
    
  • 
    Transferul și expertiza în construcții și abilități pe mai multe nivele: Băncile participante; experți locali și furnizori de tehnologii
    
  • 
    Abordarea sectorului imobiliar privat în prezent neexploatat și creșterea gradului de conștientizare a părților interesate, precum și a capacităților pieței de construcție
    
  • 
    Susține modificările legislative în curs de desfășurare în domeniul eficienței energetice a clădirilor și a reglementărilor în domeniul locuințelor.
    
  
  

Managementul și renovarea fondului de locuințe

Această parte abordează problemele fondului de locuințe privatizate în conformitate cu Legea nr. 1324-XII din 10 martie 1993 "Privatizării fondului de locuințe". Se aștepta ca privatizarea fondului locativ de stat va îmbunătăți întreținerea și managementul, prin trecerea în proprietatea locatarilor. Experiența a arătat că nici în Republica Moldova, nici în orice altă țară cu economie în tranziție, procesul de privatizare nu a îmbunătățit situația cu întreținerea și renovarea locuințelor.

Acești factori pot fi rezumați mai jos:

• 
  Privatizarea s-a făcut foarte repede, fără a lăsa timpul necesar pentru a informa și antrena locatarii privind responsabilitățile lor în calitate de proprietari;
  
• 
  Costul privatizării nu a reflectat valoarea locuințelor și, în multe cazuri, a fost făcut gratuit. Acest lucru a fost un stimulent puternic pentru locatari pentru a trece la dreptul de proprietate, fără atenția cuvenită nevoilor viitoare de întreținere.
  
• 
  În cele mai multe cazuri, locatarii au fost săraci și oferindu-le dreptul de proprietate asupra casei, cu obligația financiară de întreținere, a însemnat mai adânc menținerea în sărăcie.
  
• 
  În cazul Republicii Moldova, legislația a prevăzut formarea asociațiilor de proprietari pentru nu mai mult de 500 de apartamente. Această prevedere a dus la crearea asociațiilor în condominiu pentru un număr mare de apartamente, care nu a fost soluția corectă. Într-o asociație mai mică este mai eficient procesul de luare a deciziilor.
  
• 
  Legea nu a prevăzut diferite opțiuni de management.
  

Republica Moldova deține 6,888 clădiri de locuit multifamiliale. 70% din ele sunt administrate de către guvernele locale; 7-8%, (aprox. 264 clădiri), sunt administrate de asociațiile de co-proproprietari condominiu, în timp ce 17-19% de către cooperative și asociații de proprietari ai locuințelor privatizate. Mai mult decît atît, circa 50-66% din proprietatea comună a fondului de locuințe privatizat, rămân în proprietatea autorităților locale. Proprietarii de locuințe au datorii restante față de societățile locale de management pentru taxe neplătite și ultimele nu sunt dispuse să privatizeze părțile comune, cu excepția cazului în care datoria nu este plătită.

Acest lucru înseamnă că, chiar și terenul nu poate fi înregistrat ca proprietatea comună a asociației, care este un impediment serios pentru implementarea proiectelor pentru renovarea fondului locativ deteriorat.

Organele de decizie ale condominiului sunt:

Adunarea generală a membrilor (reprezentanților) ale condominiului;

b) Consiliul de administrație al condominiului.

Dacă condominiul constă din peste 40 membri, pentru adunările generale este delegat un reprezentant pentru cinci membri ai Condominiului.

Adunarea generală este considerată deliberativă dacă la ea sunt reprezentate cel puțin 2/3 din numărul total de voturi. În cazul în care nu se întrunește cvorumul Adunarea Generală poate fi organizată nu mai devreme de 48 de ore și nu mai târziu de 30 de zile de la data stabilită inițial. Adunarea generală, care este organizată pentru a doua oară, poate adopta decizii cu cel puțin 51% din numărul total de voturi.

Deciziile adunării generale sunt reflectate în procese-verbale, care sunt semnate de către președintele și secretarul adunării.

Prevederile ulterioare ale Legii nr. 913-XIV din 2000 dă asociațiilor de coproprietari posibilitatea de a administra proprietatea comună fie prin administrarea directă de către proprietari, atunci când condominiul include cel mult patru proprietari, sau prin intermediul asociației de co-proprietari. Acestea din urmă pot administra condominiul în mod independent sau pot contracta aceste funcții (parțial sau integral), cu o persoană fizică sau juridică autorizată în mod corespunzător. Cu toate acestea, în practică, pentru fondul de apartamente privatizate, gestiunea părților comune se face de către companiile municipale de gestionare a locuințelor, care sunt aceleași structuri care funcționau în cadrul sistemului sovietic.

În ciuda îmbunătățirilor, care au fost introduse prin noua lege " Condominiului în fondul locativ", situația cu managementul și întreținerea nu a fost îmbunătățită. Managementul blocurilor de locuințe ar trebui să abordeze o serie de provocări sociale, tehnice, financiare, juridice și operaționale.

1. Juridice și operaționale

Mai mulți autori evidențiază discrepanțe în Legea Condominiului. De exemplu, un studiu care a fost realizat de Citrus (2011) subliniază următoarele blocaje legale:

• 
  Legea nu conține prevederi adecvate pentru a sprijini gestionarea transparentă de către asociațiile de condominiu
  
• 
  asociațiile de condominiu nu dispun de competențele de care au nevoie pentru a colecta plăți
  
• 
  contabilitatea nu este transparentă, ceea ce duce la o lipsă de încredere
  
• 
  facturarea nu este transparentă, ceea ce duce la trecerea subvenționării printre proprietarii de case
  
• 
  Asociațiile în condominiu cuprind mai multe blocuri de apartamente și diferite tipuri de proprietăți, ceea ce duce la conflicte de interese între proprietari
  
• 
  Procentul ridicat de proprietari care trebuie să fie prezent la reuniuni (66%) și pentru a lua decizii (51%) poate fi o barieră pentru schimbare
  

Unele comentarii și recomandări suplimentare ar include necesitatea de dispoziții tranzitorii suplimentare pentru acele proprietăți care sunt înregistrate deja, pe baza legislației anterioare, precum și pentru proprietarii de apartamente privatizate, care nu au luat măsurile legale pentru a forma asociații și să înregistreze proprietatea. Legea trebuie să prevadă, de asemenea, reglementări obligatorii pentru întreținere și a unor standarde esențiale, cum ar fi sănătatea și securitatea. Menținerea acestor standarde ar trebui să fie monitorizate de către departamentele publice existente la nivel local, cum ar fi sănătatea publică, de control al incendiului, inspecția clădirilor, etc.

Moldova are un număr mare de emigranți care locuiesc în străinătate și, în timpul misiunii, a fost raportat de către diferite surse că există o problemă cu casele goale din cauza migrației. Datele nu sunt disponibile, dar, de exemplu, se estimează că în Chișinău 10% din case sunt goale, ¹² în timp ce în Criuleni aceasta variază între 12 și 15%. Emigranții nu plătesc taxele lor pentru întreținere, agravând astfel constrângerile financiare ale asociației. Legea trebuie să prevadă obligații pentru proprietarii care nu locuiesc în casele lor, precum si pentru locatari. De asemenea, legea ar trebui să ofere diferite scale de sancțiuni pentru cei care nu respectă prevederile legii, în special pentru neplata de taxe, lipsa de întreținere și de comportament antisocial.

2. Provocările sociale

Republica Moldova are o incidență mare a sărăciei. De exemplu, în 2006, aproximativ 1 milion de oameni (30,2%) trăiau în sărăcie absolută (747 lei) și circa 150.000 (4,5%) persoane trăiau în sărăcie extremă ¹³ (404 lei). Proprietarii săraci de locuințe se pare că prezintă o provocare pentru a face față costurilor de întreținere. Mai mult decât atât, condițiile fondului de locuințe, precum și utilitățile legate de locuințe sunt deteriorate, care crește ineficiența întreținerii lor. Costurile de reabilitare a locuințelor și pentru serviciile publice sunt inaccesibile pentru multe gospodării. Fără nici un sprijin extern, ar fi imposibil pentru aceste gospodării de a investi. În condițiile unei sărăcii absolute, gospodăriile taie cheltuielile pentru încălzire, reducând astfel calitatea vieții.

Cu toate acestea, sărăcia nu este singurul motiv pentru lipsa de întreținere. În timpul misiunii, a fost subliniat de mai multe ori că mentalitatea oamenilor nu este încă gata pentru a absorbi noile provocări ale managementului. Lipsa transparenței și încrederii în managementul finanțelor, calitatea joasă a serviciilor oferite de companiile municipale, dar, de asemenea, lipsa tradiției și cunoștințelor cu privire la gestionarea proprietății, de asemenea, împiedică serios acest proces.

Stabilirea unui sistem durabil de management al locuințelor este un obiectiv pe termen lung. Înțelegerea modernă și practicile de management se nasc și au fost dezvoltate o dată cu industrializarea. Țările cu un nivel scăzut de dezvoltare industrială nu au dezvoltat abilități manageriale. Dezvoltarea acestor competențe necesită timp și implicare a sistemului de învățământ și cursuri de instruire. Mai mult decât atât, managementul ajută oamenii să își atingă obiectivele în cel mai eficient mod. Acest lucru înseamnă că co-proprietarii într-un condominiu ar trebui să ia în considerare managementul proprietății lor comune ca fiind benefic pentru interesul lor. Există o conștientizare scăzută și dorință de a colabora pentru managementul proprietății comune.

Nu este retoric de a repeta că, creșterea gradului de conștientizare în rândul proprietarilor de locuințe este crucial de a-i motiva și a-i scoate din apatie. Stimularea managementului locuințelor prin intermediul societăților de administrare specializate vor contribui la sprijinirea întreprinderilor mici. Cu toate acestea, piața va începe să furnizeze aceste servicii în cazul în care cererea pentru astfel de servicii va crește. Reguli de a reglementa performanțele întreprinderilor de management și cerințele pentru profilul lor profesional și de formare profesională trebuie să fie dezvoltate.