sinteză a unor informaţii legate de noţiuni de contabilitate
scurte abordări în legătură cu organizarea contabilităţii
“este absolut indispensabil omului modern de a se iniţia cât de puţin în elementele contabilităţii. Toţi cei ce lucrează în economie trebuie să fie în măsură să înţeleagă cele două procedee esenţiale: bilanţul şi contul de profit şi pierdere” - Samuelson, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1970)
Societăţile comerciale … celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligaţia să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit legii şi contabilitatea de gestiune – adaptata la specificul activităţii – Legea contabilitatii nr. 82 / 1991.
Iniţiatorul acestui sistem este Fra Luca Pacioli prin lucrarea “Tratat de contabilitate în partidă dublă” apărută la Veneţia în 1494.
Definiţie ştiinţifică
un ansamblu de reguli şi proceduri ce trebuie urmate pentru a cuantifica, prelucra şi comunica informaţii, preponderent de natură financiară, despre o entitate economică identificabilă, în scopul adoptării deciziilor economice.
Procesul de vanzare cumparare
Contabilitatea
reprezinta totalitatea operatiilor de inregistrare a miscarilor fondurilor materiale si a mijloacelor banesti dintr-o institutie sau intreprindere.
in cadrul unei este esentiala existenta unei contabilitati performante, rolul acesteia fiind de a inregistra operatiile economice, de a intocmi documentele contabile de sinteza si de a interpreta rezultatele activitatii economice a societatii.
Contabilitatea în partidă dublă
cea care indică atât sursa sumei de bani cât şi utilizarea ei.
se bazează pe principiul dualităţii, principiu conform căruia orice fapt economic are două aspecte – resursa şi utilizare, consum şi venit, efort şi rezultat – acestea compensându-se sau echilibrându-se reciproc.
permite controlul egalitătii dualităţilor din punct de vedere valoric, control care facilitează descoperirea erorilor de înregistrare.
Principiul dublei inregistrari
Inregistrarea valorii financiare a tranzactiilor economice si a efectelor acestora asupra costurilor unei organizatii.
Operatiune economica – genereaza 2 fluxuri:
Flux real - de venituri, inreg in mometul livrarii
- Flux monetar - instrumente de plata
La ce foloseşte?
A apărut ca urmare a nevoii de urmărirea a activităţii unei afaceri care depăşind un anumit nivel de complexitate nu mai putea fi gestionată ţinând o simplă evidenţă a ce s-a plătit şi ce s-a încasat
Contabilitatea furnizează informatii pentru:
Planificarea - cuprinde stabilirea unui obiectiv, identificarea unor alternative pentru atingerea obiectivului si alegerea celei mai bune dintre acestea. Un element important al planificarii il reprezinta informatia contabila referitoare la veniturile estimate si la bugete
Controlul - reprezinta procesul de urmarire a respectarii planului. In aceasta etapa, contabilul poate fi solicitat sa prezinte informatii comparative intre veniturile si cheltuielile efective si cele planificate
Evaluarea – reprezinta examinarea intregului proces decizional in scopul perfectionarii acestuia
Cui foloseşte?
Contabilitatea furnizeaza informatii utile investitorilor, creditorilor, partenerilor comerciali pentru a le permite:
sa prevada
sa compare
sa evalueze fluxurile de bani, capacitatea companiei de a produce profit precum si capacitatea conducerii de a utiliza resursele societatii in mod eficient.
1. Cei ce gestionează o întreprindere
managementul (conducerea) şi/sau
întreprinzătorului; pentru a rezista într-un mediu economic competitiv,
managementul trebuie să-şi impună să realizeze două obiective: profitabilitatea şi lichiditatea. Deciziile pentru îndeplinirea acestora se bazează în mare măsură pe informaţia contabilă.
Perioada de bază atât pentru analizele contabile într-o organizaţie mică sau medie cât şi pentru o serie de raportări legale este luna.
Prin derogare de această regulă, pentru simplificarea anumitor raportări există opţiunea efectuării lor trimestrial (exerciţiul financiar).
Cheltuieli
Cheltuiala se înregistrează la valoarea de achiziţie atunci când resursa este folosită integral în perioada respectivă şi imediat. Atunci când ea nu este utilizată integral (de exemplu mijloacele fixe) ea se înregistrează treptat pe măsura utilizării lor reale sau când nu este utilizată imediat (achiziţia de materii prime pentru producţie într-o perioadă ulterioară) ea se înregistrează de asemenea la utilizarea ei efectivă.
Nu trebuie confundate cu plata care reprezintă stingerea unei obligaţii stabilite prin contractul de achiziţie.
Venituri din vânzări
În România, la ora actuală, contabilitatea înregistrează veniturile la constituirea contractului conform celor stipulate în el, adică la constituirea obligaţiei de schimb între părţi şi nu la livrare sau plată.
Nu trebuie confundate cu încasările care sunt stingerea obligaţiei stabilite prin contractul de vânzare.
Odata cu dezvoltarea societatilor pe actiuni – unde se face separarea conducerii intreprinderilor de proprietarii lor – se contureaza o noua latura a contabilitatii – contabilitatea de gestiune(managerială).
Contabilitatea de gestiune
furnizeaza toata informatia contabila care este cuantificata, prelucrata si transmisa pentru utilizare interna de catre manageri
era destinata conducerii, nedivulgabila, delimitata de contabilitatea generala, contabilitatea destinata actionarilor.
are rolul de a servi ca instrument in luarea deciziilor de catre managerii societatii – nu este publicata in exterior.
ea are functia de determinare a costurilor pe produse, activitati, unitati organizationale, a diferitelor marje si a rezultatelor analitice pe produse sau activitati.
furnizeaza informatia contabila care, pe langa o utilizare interna de catre management, este comunicata si in exteriorul organizatiei;
consta in inregistrarea tuturor operatiilor care afecteaza patrimoniul societatii comerciale pentru determinarea situatiei patrimoniale si a rezultatului financiar.
Contabilitatea financiară
Pe plan intern contabilitatea financiara este un instrument de informare asupra gestionarii patrimoniului unitatii, dar totodata este si un instrument de analiza si sinteza util pentru asigurarea unui control eficient asupra gestiunii economice.
Pe plan extern contabilitatea financiara este un instrument care permite informarea tertilor despre rezultatele financiare ale unitatii.
Conform legii contabilitatii raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionarii unitatii respective.
Persoanele juridice care aplica prevederile Ordinului ministrului finantelor publice nr. 306 / 2002 (inclusiv microintreprinderile) intocmesc situatii financiare anuale simplificate compuse din:
Bilant
Cont de profit si pierdere
Politici contabile si note explicative
Optional se poate intocmi situatia fluxurilor de trezorerie.
Registrele de contabilitate obligatorii:
Registrul-jurnal
Registrul-inventar
Cartea mare
Obiectivul fundamental al contabilitatii
îl constituie furnizarea de informatii necesare luarii deciziilor manageriale.Informatiile furnizate de contabilitate stau la baza procesului decizional, atat in interiorul, cat si in exteriorul companiei.
Centre de cost, centre de profit
Centrele sunt diviziuni logice ale organizaţiei respective, de exemplu departamente care produc diferite servicii, iar ele nu au personalitate juridică caz în care fiecare ar fi avut obligaţia de a ţine o contabilitate separată deci ar fi fost împărţite obligatoriu prin lege.
Atunci când se distribuie numai cheltuielile centrele se cheamă centre de cost.
Atunci când se distribuie atât cheltuielile cât şi veniturile se cheamă centre de profit.
Modul de atribuire a costurilor şi veniturilor poate ajunge destul sofisticat însă pentru o organizaţie de talie mică este bine de păstrat un mod simplu de împărţire care sa nu producă el însuşi costuri suplimentare importante.
Ca şi centrele de cost care regrupează în mod logic o unitate organizaţională, bugetul grupează cele destinate unei anumite funcţii din organizaţie.
De exemplu bugetul de promovare, grupează toate cheltuielile legate de promovare. Pe baza acestui criteriu suplimentar de grupare a evidenţelor contabile se pot măsura exact valorile acestor bugete. Acest lucru duce la ameliorarea previziunilor bugetare pe funcţiuni ca în ciclul de mai jos.
Contul (contabil)
A nu se confunda cu contul bancar.
Este un instrument de lucru al evidentei contabile, cu ajutorul caruia sunt inregistrate tranzactiile economice in forma lor baneasca
Poate fi tinut sub forma unui registru sau in sitem computerizat
Activul este ce arede valoare organizaţia respectivă.
Contul de activ începe de regulă cu un sold debitor sau zero, adică printr-o valoare pozitivă înscrisă în partea lui stângă. Suma soldurilor tuturor conturilor de activ reprezintă activul organizaţiei respective.
Active – in ce scop s-au folosit banii
Totalitatea bunurilor de valoare detinute in intregime de o persoana juridica(patrimoniu)
Activele pot fi:
Circulante(curente) – numerar sau alte active(stocuri), care au termen de lichiditate in perioada curenta a activitatii
Fixe(de lunga intrebuintare) – mai mari de 1 an
Necorporale – licente, brevete, patente, reputatie, costuri de constituire, de cercetare, dezvoltare, concesiuni, fond comercial
Pasiv, cont de pasiv
Pasivul - ce valori datorează organizaţia respectivă.
Contul de pasiv începe de regulă cu un sold creditor sau zero, adică printr-o valoare pozitivă înscrisă în partea lui dreaptă. Suma soldurilor tuturor conturilor de pasiv reprezintă pasivul organizaţiei respective.
Pasive (datorii) curente – datorii mai mici de 1 an:credite, dividente, taxe
Pasive (datorii) pe termen lung – imprumuturi pe termen mai mari de 1 an
Planul de conturi
Este lista tuturor conturilor utilizate într-o organizaţie.
Elementele contului sunt:
sold iniţial - o valoare de pornire care poate fi în partea sa stângă sau dreaptă, adică sold debitor respectiv creditor
debitul - partea sa stângă, o listă de valori exprimate în bani
creditul - partea sa dreaptă, o listă de valori exprimate în bani
soldul final - diferenţa dintre cele două sume (partea stângă şi cea dreaptă) care poate fi în partea sa stângă sau dreaptă, adică sold debitor respectiv creditor
El poate fi:
cont de bilanţ - un cont în care se înregistrează fie ce are, fie ce datorează organizaţia
cont de venituri sau cheltuieli - un cont în care se înregistrează fie venituri fie cheltuieli.
cont de rezultat - în el se cumulează toate conturile de venituri şi toate conturile de cheltuieli pentru determinarea rezultatului.
Rulaje, total sume
Rulajele unui cont sunt totalul sumelor pe cele 2 coloane (stânga şi dreapta) ale contului, fără solduri:
rulajul debitor,
rulajul creditor (dreapta).
total sume sunt soldurile iniţiale de la începutul anului adunate cu rulajele de la începutul anului la data considerată
