Conversaţii cu Dumnezeu

Ştiu! Ştiu! Vreau să spun că am bănuit întotdeauna acest lucru. Şi atunci cum să fac?
În primul rând, asigură-te că începi o relaţie din motive corecte. (Fo­losesc cuvântul „corect” ca pe un termen relativ. Spun „corect” faţă de scopul mai mare pe care-l ai în viaţă.)

După cum am spus adineaori, majoritatea oamenilor încep o relaţie din motive „greşite” - să nu mai fie singuri, să umple un gol, să fie iubiţi sau să iubească - şi acestea sunt câteva dintre motivele mai bune.

Alţii o fac ca să-şi salveze ego-ul, să scape de depresie, să-şi îmbună­tăţească viaţa sexuală, să-şi revină după o altă relaţie sau, poate nu Mă crezi, să scape de plictiseală.

Nici unul din aceste motive nu dă rezultate şi nici relaţia nu va da, de­cât dacă apar schimbări fundamentale pe parcurs.

Eu nu am intrat în nici una dintre relaţiile mele pentru vreunul din aceste motive.
Te contrazic. Nu cred că ştii de ce ai intrat într-o relaţie. Nu cred că ai gândit-o în felul acesta. Nu cred că ai intrat într-o relaţie cu un anumit scop. Cred că ai intrat într-o relaţie deoarece „te-ai îndrăgostit”.
Exact aşa este.
Şi nu cred că ai analizat vreodată de ce „te-ai îndrăgostit”, nu cred că te-ai gândit căror cerinţe îţi răspunde acest sentiment, ce nevoi îţi erau astfel satisfăcute.

Pentru majoritatea oamenilor, dragostea vine ca un răspuns pentru a-şi satisface anumite nevoi.

Toţi aveţi nevoie de ceva; unul are nevoie de un lucru, altul de alt lucru. Amândoi vedeţi unul în celălalt şansa de a vă satisface aceste ne­voi. Din acest moment, cădeţi de acord în mod tacit asupra unui târg. Eu îţi dau ce am, dacă tu Îmi dai ce ai.

Este o tranzacţie despre care nu spuneţi adevărul. Nu spuneţi „nego­ciez cu tine foarte tare” ci „te iubesc foarte tare” - şi atunci încep deza­măgirile.